Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Peninsula damna?ilor

de Ionut Popa

Tabloul III

Ziua respectiv? se apropia de final; fusese una lung?. Pe buzele oamenilor nu era decât adulterul lui Staviuc. Prezen?a la vot era una ridicat?, ?aizeci ?i cinci la sut? dintre cet??enii cu drept de vot. La sediile celor dou? partide rivale toat? lumea f?cea tot ce putea pe ultima sut? de metri. Grigore Cavalcan fa?? în fa?? cu Septimiu Staviuc. Lupta continua, de?i balan?a era înclinat? în favoarea celui dintâi.

Scena 1

Doi activi?ti, Grigore C.

Sediul de campanie al PPUTMB. O marea sal? de festivit??i. Confeti, sticle de vin spumant, pahare ciocnindu-se în aer, pr?jituri de toate felurile - s?rb?toare în toat? regula. Într-un col?, doi activi?ti discutau despre alegerile care tocmai se încheiaser? în ?ar?.

Primul Activist (punându-?i paharul pe mas? ?i zâmbind mali?ios): Ia uite-o pe Ecaterina ce mai ?op?ie pe-aici!
Al doilea Activist: Da, e în culmea fericirii. Stai s? vezi când o primi ca?cavalul, atunci s? te ?ii! Cutremurul din ?aptezeci ?i ?apte a fost mic copil pe lâng? ce-o s? produc? bâ?âielile ?steia!
Primul Activist (r?zând): Atunci o s? fac? bungee jumping de jos în sus. Poate avem noroc ?i o s? cad? în cer!
Al doilea Activist (cu o min? grav?): Atunci o s? m? împu?c eu!
Primul Activist (adoptând o postur? serioas? la rându-i): Hai, frate, ce-ai cu ea? E simpatic?. Las-o, gata, a trecut, bucur?-te de banii pe care i-ai câ?tigat ?i nu te mai uita în urm?.
Al doilea Activist: O laie! Ce mai ?ef? de campanie! Ne-a coco?at pe to?i cu sfaturi, sugestii, recomand?ri ?i alte bazaconii! A?a e când e?ti fata lui tata!
Primul Activist: Hai s? nu mai discut?m despre asta. Apropo, am s?-?i dau o veste bun? ?i una proast?.
Al doilea Activist: Spune...
Primul Activist: Ast?zi m-am desp?r?it de so?ie. Adic? ea a decis s? m? p?r?seasc?...
Al doilea Activist: Ah, îmi pare r?u s? aud asta... Cine-ar fi crezut, nu? Deh, a?a e acum în zilele noastre, când, de?i leg?turile dintre oameni sunt mai flexibile, paradoxal, acestea se rup mai repede. Cei la care ajungem s? ?inem intr? ?i ies din vie?ile noastre de parc? am fi într-o pies? de teatru în care decorurile ?i personajele se schimb? constant, cortina c?zând fix atunci când te a?tep?i mai pu?in. Las?, o s? treac? ?i asta, ca multe altele! ?i vestea bun??
Primul Activist: P?i, asta este vestea bun?. Ha! Ha! Ha! Vestea proast? este c? va trebui s? te mu?i cu mine, s? st?m împreun? ca pe vremea studen?iei. O s? fie mi?to, o s? vezi. ?i s? ?tii c? apreciez cuvintele tale de încurajare. Ai dreptate!
Al doilea Activist: Asta-i bun?! De ce s? m? mut cu tine? Va trebui?... Nu în?eleg de unde ?i pân? unde...
Primul Activist: În primul rând, pentru c? suntem prieteni de-atâta amar de vreme ?i am nevoie de cineva cu care s? stau; m?car o lun? pân? g?sesc un coleg de apartament pe care s?-l ?in cu chirie, în al doilea rând, îmi e?ti dator vândut - ?tii tu despre ce vorbesc - ?i, în al treilea rând, nu pot s? locuiesc singur, m? apuc? to?i dracii... Ei, ce zici?
Al doilea Activist: Nu po?i s-o aduci pe mândra cealalt? la tine?
Primul Activist: Cum s-o aduc? E prea mic? pentru asta! În plus, ar strangula-o maic?-sa cu cablul de alimentare al fierului de c?lcat!
Al doilea Activist: M? mai gândesc. Eu stau deja cu cineva în chirie, doar ?tii prea bine. S? v?d dac? g?sesc pe cineva în timp util s?-mi ocupe locul pentru o lun? sau dou?.. Nu ?tiu, vedem!
Primul Activist: Bine, reflecteaz? asupra propunerii mele ?i d?-mi un r?spuns cât mai repede posibil. Hai s? mergem ?i noi al?turi de ceilal?i! S? s?rb?torim, ce dracu! (ridic? paharul de ?ampanie în semn de toast)!
Al doilea Activist: Da, hai s? uit?m de neajunsurile vie?ii ?i s? ne orient?m aten?ia asupra petrecerii! În cinstea noului pre?edinte (d?du tot paharul pe gât)!
Primul Activist: Vezi c? înc? nu s-au num?rat toate voturile. Trebuie s? mai a?tept?m un pic! Apropo de asta, oare pe unde-o fi Cavalcan?
Al doilea Activist: Se plimb? de acolo pân? acolo, nu st? nicio secund?. Mai devreme p?r?sise sediul ?i se duse dracu ?tie unde. Pana mea... Cic? trebuie s? vina dintr-un moment într-altul pentru a le ?ine oamenilor lui un discurs de înving?tor. Dar asta s? n-o spui la nimeni, am aflat din surse sigure (î?i duse ar?t?torul la gur?).
(Cei doi se al?turar? mul?imii de petrec?re?i. ?ampania curgea, petrecerea abia începea, deasupra participan?ilor planând o veselie de nedescris. Se felicitau, ciocneau pahare, râdeau, zâmbeau, râdeau în hohote - totul era permis în ajun de victorie. To?i erau în a?teptarea s?rb?toritului. Unul dintre consilierii lui Cavalcan intr? în sal? gâfâind pentru a le comunic? faptul c? domnul Cavalcan avea s?-?i fac? apari?ia dintr-un moment într-altul. Totul trebuia s? fie perfect - lini?te, în primul rând.)
GRIGORE C. (intrând în uralele echipelor sale de campanie): Dragi prieteni, nu merit s? fiu primit cu astfel de onoruri... înc?! Nu vreau s? v? re?in prea mult! Nu vreau s? v? stric petrecerea - sper c? v? sim?i?i minunat, eu sigur pot s? jur cu mâna pe inim? c? sunt în al nou?lea cer! - ?i nici nu vreau s? amân prea mult inevitabilul... (ridicând cele dou? mâini ?i zâmbind generos) Am câ?tigat! Da! Avem rezultatele par?iale! Am câ?tigat ?i nimic nu se mai poate întâmpla! (O ploaie de aplauze ?i o mare de fluier?turi inundau întreaga înc?pere) Aten?ia ?i implicarea de care da?i dovad? m? înduio?eaz?, am fost împreun? pân? acum ?i vom r?mâne împreun? pentru cel pu?in cinci ani! Sunt al vostru ?i voi sunte?i ai mei! Împreun? vom cl?di un viitor mai bun pentru ??ri?oara noastr?! (O lacrim? i se aprinse în col?ul ochiului stâng ?i vocea îi tremur? pu?in)
UN CONSILIER (din spatele lui Cavalcan, apropriindu-se discret de acesta, în ?oapt?): ?ine?i minte, lacrimile trebuie s? vi le p?stra?i pentru televizor. Acum l?sa?i-o mai moale.
GRIGORE C. (întorcând pu?in capul, tot în ?oapt?): Bine, bine...
VOCI LA UNISON (din spatele înc?perii): Discurs! Discurs!
GRIGORE C. (satisf?cut de propria-i persoan?): Nu am ce s? v? mai spun în afar? de cele men?ionate anterior. În aproximativ un sfert de or? este programat? apari?ia mea la TV, a?a c? v? rog pe to?i s? veni?i în curtea sediului de campanie, s? scanda?i cu to?ii, s? aplauda?i, s? striga?i (modificându-?i vocea ?i piperând-o cu inflexiuni înalte astfel încât s? se în?eleag? c? strig?) „Cavalcan! Cavalcan!”, s? ridica?i bannere în aer, v-au preg?tit b?ie?ii mei pancarte, acolo putând, de asemenea, asculta discursul pe care-o s?-l rostesc în fa?a camerelor de luat vederi. Voi face câteva pauze în anumite momente cheie, atunci vreau ca voi s? aplauda?i. Sunte?i cu mine, prieteni??
(Sala explod? ?i to?i începur? s? dea curs sugestiilor lui Cavalcan înainte de vreme „Cavalcan, Cavalcan, Cavalcan!” Strigau, fluierau, se mai auzeau câteva pahare ciocnindu-se în aer.)
GRIGORE C.: A?a, a?a! Dar nu acum, p?stra?i-v? pentru când o s? ap?rem la televizor! Deja m? a?teapt? aproximativ o sut? de oameni afar?, aplaudaci pl?ti?i cu ziua, dar vreau s? fi?i ?i voi al?turi de mine, a?a cum a?i fost ?i pân? acum. Dup? ce-o s? se încheie transmisiunea în direct, v? pute?i întoarce aici ca s? s?rb?tori?i în continuare!
(De undeva din spatele grupului format din zeci de persoane, primul activist ridic? mâna pentru a-?i exprima nel?muririle.)
GIRGORE C.: Da, dumneavoastr?, domnul din spate cu mâna ridicat?, vre?i s? spune?i ceva?
Primul Activist: Voiam s? ?tiu... când o s? avem rezultatele oficiale?
GORGORE C.: Momentan nu le avem decât pe cele par?iale, care spun c? am fost votat de un pic mai mult de cincizeci la sut? dintre votan?i, îns? aceast? campanie electoral? n-are cum s?-mi scape printre degete. Totu-i aranjat. Rezultatele oficiale ne vor fi comunicate în jurul orei 2 noaptea. Mâine diminea?? vor ap?rea în toat? presa.
Primul Activist: ?i dac?, s? presupunem prin absurd, o s? pierde?i? Nu crede?i c? ceea ce face?i acum o s? v? compromit? imaginea pe care v-a?i chinuit atât de mult s-o consolida?i?
GRIGORE C.: S? pierd?! Nici vorb?! Pierde cel care porne?te de la premisa asta, domnule meu! Trebuie s? gândim pozitiv, s? transmitem semnale pozitive în eter, ca Universul s? ne sprijine cu puterile lui nem?rginite! Nu, domnul meu, a?a nu! Niciodat? n-am c?zut prad? defetismul, ?i cu siguran?? n-am s? încep s? fac asta tocmai acum.
Primul Activist: Da, ave?i dreptate, dar dac? ?i cei din tab?ra advers? invoc? for?ele nev?zute ale Universului, atunci Universul de unde-o s? ?tie care tab?r? este mai merituoas?, pentru a-i încorona eforturile cu victoria mult-râvnit??
GRIGORE C.: Asta n-o putem ?ti noi, domnul meu! Dar sunt sigur c? Universul este de partea celor care-?i doresc mai mult. Cu cât energiile noastre sunt mai puternice ?i mai pozitive în compara?ie cu cele ale adversarilor, cu atât vom reu?i s? atragem mai multe for?e benefice de partea noastr?!
Primul Activist: Îmi sun? ca o competi?ie tot ce spune?i dumneavoastr?. Eu cred, totu?i, c? la mijloc avem de-a face cu un concurs de împrejur?ri ?i nimic mai mult. Dar oricum ar fi, nu este cam târziu acum s? apel?m la for?ele siderale, când urnele deja s-au închis?
GRIGORE C.: Nu subestima niciodat? for?a Universului! Nu ?tii de unde sare iepurele! Sau unde pic? curentul! În plus, în str?in?tate înc? se voteaz?. Diaspora nu ?i-a închis urnele! A?a c?... s?-i d?m bice cu gândirea pozitiv?! S? nu c?dem în plasa negativismului, c? se duce de râp? totul!
(Aplauzele tuturor celor prezen?i în sala de festivitate acoperir? toate eforturile lui Ion Popovicescu de a-i îndemna la calm ?i temperare. Acesta, v?zându-se în minoritate, începu ?i el s? aplaude ca o marionet? plictisit?.)
GRIGORE C.: Mi-a f?cut pl?cere s? v? vorbesc, dar, din p?cate, timpul m? preseaz? ?i trebuie s? ne desp?r?im... pentru moment. O s? vin? cineva pu?in mai încolo s? v? îndrume c?tre locul în care se va filma discursul meu.

Acesta p?r?si înc?perea în uralele echipei sale de propagand? virtual?.


Scena 2

Grigore C., mul?imea de aplaudaci

Curtea sediului de campanie al PPUTMB. Sus?in?torii lui Grigore Cavalcan erau claie peste gr?mad?. Aleea principal? se deschidea într-o alveol? amenajat? cu bun-gust. De-o parte ?i de alta a aleii ?i de jur împrejurul alveolei erau montate mai multe b?nci, dar nimeni nu avea timp de stat. În mijlocul acesteia, pe o scena improvizat?, Cavalcan î?i îmb?ia sus?in?torii cu fraze bine ticluite, cu retorici de estrad? care aveau harul de a încânta urechile celor care nici nu doreau s? aud? altceva.

GRIGORE C. (declamând): V? mul?umesc c? a?i venit în seara aceasta aici pentru a fi al?turi de mine, c? a?i f?cut un efort pentru a putea ajunge, chiar dac? probabil avea?i ?i alte lucruri de f?cut. M? simt obligat s? o spun tare ?i r?spicat: sunte?i minuna?i! Cine se uit? ?i prive?te îndelung la chipurile voastre pline de speran?? nu poate s? nu observe c?... a?a arat? cet??enii model care au fost întotdeauna de partea schimb?rii! A?a arat? un public dornic de un trai mai bun! Ast?zi, cei de bun? credin?? au votat pentru modernizarea ??rii ?i, implicit, pentru deparazitarea acesteia! Acum c? v? afla?i aici într-un num?r care, pe mine, personal, nu m? poate l?sa indiferent, ?i c? aceia care ne privesc ?i care au votat schimbarea sunt în num?r de câteva milioane, vreau s? v? garantez c? tot ce st? în puterile noastre o s? fie înf?ptuit cu necesitate. Gata, minciunile ?i manipul?rile trebuie s? înceteze acum! Schimbarea macazului nu mai comport? nicio amânare, pentru c?, ?i asta am v?zut-o prea bine cu to?ii în timpul regimului lui Staviuc, atunci când ignoran?a merge mân? în mân? cu reaua-voin?? nimic nu poate progresa la nivel na?ional. Adev?rata schimbare a fost mult prea a?teptat? de ceva vreme încoace pentru ca noi s? ne mai permitem luxul de a sta cu mâinile în sân! Nu, acest lucru nu ne caracterizeaz?, nici pe mine, nici pe oamenii apropia?i mie, care, cu mâna pe inim? ?i pe Sfânta Biblie, am jurat s? ne unim for?ele pentru a sc?pa scena politic? (?i, implicit, aceast? ?ar?) de miceliul mafiot care s-a dezvoltat în dedesubturile ei! Am avut nevoie de sprijinul vostru, atât al celor care ast?zi v? afla?i aici, cât ?i al celor de-acas?, pentru ca destinul acestei ??ri ?i al tuturor oamenilor care se zbat pentru a duce mai departe idealul pauper s? ajung?, dup? o pauz? de mai bine de o jum?tate de secol, pe mâini paterne, care s? se rezume, ?i subliniez cuvântul „rezume”, la beneficiile pe care li le ofer? recompensele pecuniare stabilite prin lege. Aceste mâini p?rinte?ti (ridicându-?i mâinile în aer) nu vor pedepsi, nu vor spolia ?i nici nu vor fi folosite pentru ca purt?torul lor, întruchipat în persoana mea, s?-?i însu?easc? o cantitate de resurse vitale pe care nu le merit?! Nevoile mele nu sunt atât de diferite de ale oric?rui individ de pe strad?. Da, m-a?i auzit bine, nu sunt atât de diferit de domniile voastre pe cât a?i fi tenta?i s? crede?i, ?i tocmai de-aceea consider c? eu, aproapele vostru, sunt cel mai îndrept??it s? fiu cel care v? va conduce pe culmile moderniz?rii (în timp ce acesta declama ?i se b?tea cu c?r?mida în piept, simpaticul s?u ?ofer îi lustruia limuzina care-l a?tepta la poart?)! S? nu uit?m c?, înainte de toate, trebuie s? l?s?m faptele s? vorbeasc?, pentru c? prea mul?i au vorbit în ?ara asta f?r? s? dea curs promisiunilor f?cute în stânga ?i în dreapta! S-au spus prea multe ?i s-au f?cut prea pu?ine! Atât de pu?ine încât nu mai are nici un rost ca eu s? mai spun ceva pe marginea acestui subiect, pe care-l cunoa?te?i atât de bine pe propria voastr? piele! (O lacrim? în col?ul ochiului lene? î?i etala transluciditatea pentru privitori) Eu, Grigore Cavalcan, voi pune cap?t nedrept??ilor la care a?i fost supu?i ani de-a rândul! A?a s? ne-ajute Dumnezeu!
Mul?imea era în delir; to?i scandau, fluierau, aplaudau, atmosfera ?i entuziasmul specific momentelor de glorie fiind transmise tuturor telespectatorilor prin intermediul venelor cablate prin care sângele electric al mass-media circula nestingherit c?tre inima sistemului mediatic ce pulsa în toate col?urile ??rii, de la cele mai mici sate pân? la cele mai importante ora?e)

Scena 3

Septimiu S., Petric?, Tipa, ?oferul lui Staviuc, Cornel

În tab?ra cealalt?, la sediul de campanie al Partidului For?elor Unite, se l?sase o t?cere mormântal?. Nimeni nu sufla nici un cuvânt. O înc?pere întins?. Lumina artificial? accentua atmosfera ap?s?toare: o lumin? rece de neon. Septimiu Staviuc se afla în birou ?i discuta cu mâna sa dreapt?.

PETRIC? (intrând in biroul pre?edintelui): M-a?i chemat, domnule Staviuc?
SEPTIMIU S. (tu?ind): M?i, Petric?, pe unde tot umbl? Corneliu ?sta? Trebuia s? îmi prezinte deja raportul referitor la sec?iile de votare din str?in?tate! E imperios necesar s? ?tim cum merge treaba acolo! În ?ar?, lupta este pierdut?, nu mai avem ce face. Dar înc? ne putem pune speran?e în votul Diasporei. În câteva ore se vor închide ?i urnele de peste hotare. Trebuie sensibiliza?i to?i cet??enii pauperi stabili?i în Occident. Cei mai mul?i dintre ei nu au avut niciodat? la suflet partidul lui Cavalcan! Aceasta este cartea pe care trebuie s-o juc?m! Unde m?-sa e Cornel ?sta, c? m? bag? în boal??!...
PETRIC?: Nu ?tiu, domnule Staviuc, nu am mai vorbit cu el de câteva ore bune. Ultima oar? când l-am auzit era - sau cel pu?in p?rea - foarte ocupat. Era c?lare pe telefon, asta-i sigur. Tr?gea toate sforile pentru a-i aduce pe acei membri ai PPUTMB responsabili cu supravegherea sec?iilor de votare din str?in?tate de partea noastr?. Le-a promis func?ii în noul guvern, odat? ce dumneavoastr? ve?i fi ales din nou pre?edintele ??rii, dar nu ?tiu exact câ?i au fost de acord s? colaboreze ?i câ?i nu.
SEPTIMIU S.: Ce bine ar fi s? mearg? mi?carea asta... F?r? ea suntem pierdu?i! M-ai auzit? Pierdu?i!
PETRIC? (cu un aer de om aferat): Nu r?spunde la apeluri. I-am l?sat un mesaj. I-am scris s? ne contacteze de urgen??.
SEPTIMIU S. (îngândurat): Da, foarte bine.
PETRIC?: P?re?i obosit... Vre?i un pahar cu ap?? Sau mai bine o pun pe Magnolia s? v? fac? ni?te cafea! Nu?
SEPTIMIU S. (afundându-se în scaunul directorial, cu ambele bra?e a?ezate pe blatul biroului, oftând): Da, n-ar fi o idee rea. Du-te ?i spune-i s?-mi fac? ni?te cafea. Te a?tept cam într-un sfert de or?, dar nu mai devreme; am de dat ni?te telefoane.
PETRIC?: Sigur, cum vre?i dumneavoastr?. (Deschizând u?a biroului, d?du s? ias?, îns?, în urma unei mici ezit?ri, se întoarse în pragul u?ii ?i, cu un zâmbet for?at, pl?smui câteva cuvinte de încurajare) O s? câ?tig?m, o s? vede?i! (Se întoarse stânjenit ?i închise u?a dup? el)
SEPTIMIU S.: S? te-aud? Domnul, Petric?, s? te-aud?...
(Septimiu Staviuc î?i scoase telefonul mobil dintr-un buzunar exterior al sacoului ?i apel? un num?r din agenda telefonic?. Suna ocupat. Mai încerc? o dat?. De data aceast? îns? apelul era preluat ?i a?tepta ca persoana de la cel?lalt cap?t s? r?spund?. O voce de femeie se auzea din receptorul telefonului.)
SEPTIMIU S. (cu o voce mieroas?): Bun?, scumpete, ce faci, e?ti pe drum? Te-a luat ?oferul din fa?a casei, da? Bun, bun! I-am zis eu lui unde s? te duc?, la cabana mea din Poian?, n-ai nicio grij?. Acolo o s? stai lini?tit? ast?zi ?i mâine, n-o s? te mai streseze nici un reporter sau paparazzi, am mul?i paznici, locul este bine p?zit, mai ceva ca o fort?rea??!
TIPA: „Ahh, ce bine, dragul meu! Dac? ai ?ti ce agresat? am fost de când s-a aflat...” (Oft?)
SEPTIMIU S.: Da, puiul meu, ?tiu, ?tiu prea bine. Eu cum crezi c-am fost?... N-a? fi crezut c? jigodia de Cavalcan va juca a?a de murdar. Dar a mu?cat momeala! Auzi ?i tu, se crede deja înving?tor! Dar n-o s?-i mai mearg? mult!
TIPA: „Ce bine ar fi s? câ?tigi, dragul meu. S? fii din nou domnul pre?edinte! S?-l bagi la închisoare pe Cavalcan! E un m?gar ?i jum?tate!”
SEPTIMIU S.: ?tiu ce-am de f?cut, nu te teme! Ia zi-mi, cum e drumul? Pe unde sunte?i acum?
TIPA: „Destul de aglomerat... Nu cred c? am parcurs nici jum?tate din drum. Stai s?-l întreb pe ?ofer.”
(TIPA (luând telefonul de la ureche): Auzi, vreau s? ?tiu pe unde ne afl?m acum. Nici nu-mi dau seama (arunc? o privire pe geam, ca s? nu par? de-a dreptul aerian?).
?OFERUL 2: Mai avem pu?in ?i ie?im de pe autostrad?. Nu e chiar a?a de aglomerat, au fost d??i în care...
TIPA: Da, da , mersi!)
TIPA (ducând telefonul înapoi la ureche): „Trebuie s? ie?im de pe autostrad? imediat. Da’ tu ce faci, scumpul meu? Mai po?i?”
SEPTIMIU S.: Rezist. Nu am voie s? nu mai pot, n-am dreptul la nicio mi?care gre?it?!
TIPA: „S?racul de tine, cred c? ai multe pe cap acum. Te a?tept mânie pe-aici? Dai o fug?? O s? vreau s? fiu prima care-l felicit? pe noul pre?edinte!”
SEPTIMIU S. (afi?eaz? un zâmbet for?at ?i mângâie fotografia de familie de pe biroul s?u): O s? m? urnesc spre tine cât de repede o s? pot. Doar ?tii c? n-o pot dezam?gi pe cea mai important? femeie din via?a mea!
TIPA (alintându-se): „Hai, du-te aici, c? e?ti un mincinos ?i jum?tate! Nu m? lua tu pe mine cu de-astea, c? nu ?ine, domnul meu! Hi! Hi! Hi!”
SEPTIMIU S.: Ce-?i mai place s? faci pe mironosi?a! Din p?cate, sunt nevoit s? închid, c? nici nu-mi mai v?d capul de treab?! D?-mi-l pu?in pe ?ofer la telefon! Te-am pupat, scumpete! O s? m? gândesc numai la tine!
TIPA: „Ai face bine s? te ?ii de cuvânt! Hai c? te-am l?sat, nu te mai plictisesc! Te-am pupat ?i eu. Ciao!”
SEPTIMIU S.: Pa, drag?, pa!
(TIPA (întinzându-se c?tre ?ofer ?i oferindu-i telefonul mobil): Poftim, Septimiu vrea s? discute ceva cu tine!
?OFERUL 2: Da, sigur, da?i-mi-l încoace... A?a, sta?i s? nu scap telefonul. Gata, mul?umesc!
SEPTIMIU S. (de la cel?lalt cap?t, vocea lui auzindu-se ca un bâzâit în telefon): „Te salut! Vreau s? faci ceva pentru mine, fii atent! Dar s? nu repe?i cu voce tare ce-?i spun, bag? la cap! Zii „Da” în cazul în care totul e limpede sau „Nu cred” dac? ceva nu ?i-e clar! Auzi?”
?OFERUL 2: Da, domnule Staviuc, v? ascult.
SEPTIMIU S. (de?i nu se vedea prin telefonul, acesta adoptase o min? foarte grav?): „S? fii cu ochii pe ea, s? ascul?i tot ce discut? ?i cu cine, s?-i monitorizezi fiecare mi?care! M-ai în?eles?!”
?OFERUL 2: Da, sigur c? da. Pentru?...
SEPTIMIU S.: „N-are importan??, nu te prive?te pe tine. Totu?i, avem motive s? credem c? lucreaz? pentru Cavalcan de ceva vreme, de?i înc? nu ?tim nimic sigur. Oricum, trebuie ?inut? sub observa?ie. Dac? î?i face probleme sau vezi c? vrea s? plece, o s? g?se?ti în caban?, o s?-?i comunic mai încolo toate detaliile, ni?te somnifere pe care tu va trebui s? i le pui în b?utur?. Pricepi, da?”
?OFERUL 2 (înlemnind la volan): Nu se poate!...
SEPTIMIU S.: „Ba da, totul este posibil! ?i ai uitat deja ce ?i-am spus?! F?r? mi?c?ri bru?te sau schimb?ri în tonalitatea vocii! Fii calm ?i r?spunde cu „Da” sau „Nu ?tiu”. Tipa nu e proast?, nu vreau s? se prind? c? ne-am prins.”
?OFERUL 2: Dar a?i zis c? nu-i nimic sigur...
SEPTIMIU S.: „B?i, tat?, b?i, m? omori cu zile! Ne-am prins c? s-ar putea s? fie ceva! E?ti mul?umit? Te-am rugat s? fii discret! Parc? ai face pe prostul!”
?OFERUL 2: Da, da. M? scuza?i, v? rog, nu v? sup?ra?i! A?a sunt eu, m? prind mai greu... nu ca al?ii (plasând o ochead? în oglinda retrovizoare). Mai e ?i altceva?
SEPTIMIU S.: „În mare... cam asta e tot. Ai grij? cum te compor?i! Dac? ne scap?, tu vei fi tras la r?spundere! ?i nu glumesc! Dar s? ai grij?, nu trebuie s? te atingi de ea! Dac? e ceva, în cel mai r?u caz, îi dai ni?te somnifere, a?a cum ?i-am zis mai devreme. Vorbim dup? ce ajunge?i. M? vei ?ine la curent cu ce se întâmpl?! Toate bune!”
?OFERUL 2: Mult succes în continuare, domnule Staviuc! S? tr?i?i!
TIPA (curioas?, luându-?i telefonul înapoi de la ?ofer): Ce voia Septimiu? Ve?ti rele? P?reai surprins, nu ?tiu.
?OFERUL 2: A, o nimica toat?, doamn?, nu v? face?i probleme. Are atâtea pe cap, nici nu mai ?tie ce zice. Munc?, munc? ?i iar munc?! Mi-a zis s? stau cu dumneavoastr? la cabana lui. Desigur, eu voi sta în casa angaja?ilor, care-i în aceea?i curte, dar e desp?r?it? de casa cea mare a domnilor. Voi fi la dispozi?ia dumneavoastr? pân? ajunge domnul Staviuc, pentru tot ce v? va pofti inimioara! Voi fi majordomul dumneavoastr? personal!
TIPA: Ce secreto?i sunte?i voi, b?rba?ii! Mi se pare mie sau voi a?i pus la cale s? m? r?pi?i?! ?mecherilor! Hi! Hi! Hi! (râzând cu poft?, ne?tiind c?, de fapt, în glum? oamenii pot spune adev?ruri mai mari decât î?i pot imagina))
(Septimiu Staviuc nu sl?bea deloc telefonul, încercând s? ia leg?tura cât mai curând posibil cu trimi?ii s?i din str?in?tate. Îl apel? pe Cornel. Acesta, într-un final, r?spunse gâfâind.)
SEPTIMIU S.: Salut, Cornele, m? bucur c? te-am prins!
CORNEL (cu o voce care tr?da o activitate intens?): „S? tr?i?i, domnule pre?edinte! ?i eu m? bucur s? v? aud. A?i încercat cumva s? m? contacta?i ?i înainte? Am v?zut mai multe apeluri de la un num?r de telefon pe care nu-l am în lista de contacte, îns? n-am ?tiut c? sunte?i chiar dumneavoastr?... Îmi cer mii de scuze!”
SEPTIMIU S.: Ce mai conteaz? acum? Important e c? am reu?it s? dau de tine. ?tii cum se zice, mai bine mai târziu decât niciodat?! Dar s? l?s?m discu?iile inutile! Zi-mi, ai rezolvat ceva cu delega?ii lui Cavalcan din Diaspor??
CORNEL: „Am ni?te ve?ti minunate!”
SEPTIMIU S: Serios?! Spune-mi, nu m? l?sa în suspans! I-ai cooptat? Sunt de partea noastr???
CORNEL: „Ce nu poate s? fac? Cornelu?? I-am mituit pân? le-a ie?it pe urechi! To?i sunt de partea noastr?! Mai ales când au auzit c? au ?ansa de a face parte din urm?torul cabinet de mini?tri! Eu însumi, dup? ce m? ve?i face prim-ministru, o s?-i numesc în posturile cele mai bune!”
SEPTIMIU S: Da, foarte bine ai f?cut! ?tiam eu c? ai s? te descurci! Apartenen?a la partid nu are nicio relevan??, sau, m? rog, cel pu?in nu ar trebui s? aib?! Ha! Ha! Nu? Cu atât mai bine dac? o s? numim mini?tri din opozi?ie! Dup? ce Cavalcan va fi demis din func?ia de pre?edinte al partidului s?u, vom înfiin?a o coali?ie de guvernare împreun? cu succesorul acestuia!
CORNEL (c?zut pe gânduri): „Mda, aici am avea o mic? problem?... S? vedem cum o s-o scoatem la cap?t!”
SEPTIMIU S. (pe un ton aproape agresiv): Cum adic? avem o mic? problem?? Nu e?ti de acord cu propunerea mea? Sau ce?...
CORNEL: „Ba da, propunerea dumneavoastr? este una excelent?, ar pune într-o lumin? foarte bun? partidul nostru, ca ini?iator al unui proiect de colaborare cu tab?ra advers?, ?i totul pentru binele acestei ??ri! Da, bine gândit! Problema este c? (o scurt? pauz?) era vorba ca acei delega?i s? p?r?seasc? partidul lor ?i s? vin? la noi, de-aceea am zis...”
SEPTIMIU S.: Dar de unde a venit ideea asta de transfer dintr-un partid în altul? E o condi?ie de-a lor, sau cum?...
CORNEL: „A, nu, nici vorb?, eu le-am oferit posibilitatea asta, adic? eu le-am spus c? ar fi mai bine s? vin? în partidul nostru, ca s? nu par? ceva suspect pe urm?... adic? s?-i oferim demersului o continuitate partinic?, dar cred c? ideea dumneavoastr? e mai bun?, dac? stau s? m? gândesc mai bine!”
SEPTIMIU S.: Tot eu s? te înv??, Cornelu?e? P?i zi ?i tu! Uite care-i gre?eala ta: tu ai gândit practic, ca un adev?rat gospodar, dar eu vreau s? risc, a?a mi-e felul, ?i, în plus, n-ar bate mai mult la ochi ca exact cei care ar urna s? fie ale?i în urm?torul cabinet de mini?tri s? fie ?i cei care vin în partidul nostru.. a?a, cum s? zic eu, peste noapte?
CORNEL: „Da, a?a este, a?a este, bine gândit. Ei, se vede c? nu degeaba sunte?i pre?edinte! În plus, r?mânând în partidul lor, vom putea miza pe argumentul competen?ei, despre care ?tim sigur c? are priz? la public, spre deosebire de simpla apartenen?? partinic?!”
SEPTIMIU S. (mul?umit de propria idee): P?i, nu? A?a trebuie s? juc?m!
(Septimiu Staviuc auzi o b?taie în u?a biroului, apoi consilierul s?u de încredere se poftise în?untru f?r? s? a?tepte invita?ia pre?edintelui s?u)
SEPTIMIU S.: Scuz?-m? un pic, Cornelu?, a intrat Petric? ?i cred c? are ceva important s?-mi spun?. Pare agitat. (Lu? telefonul de la ureche)
PETRIC?: M? scuza?i c? v? deranjez, dar este important s? vede?i ce se întâmpl?. Deschide?i televizorul pe Orizontul 1.
SEPTIMIU S.: A?a...
PETRIC?: E Cavalcan în direct, ?ine un discurs în curtea sediului s?u de campanie!
SEPTIMIU S.: Opa... Vorbim de lup ?i lupu’ la televizor! (Duse telefonul la ureche) Dragul meu Cornel, te sun eu mai încolo, c? s-a ivit ceva neprev?zut! Ce? A, nu, nimic grav, Cavalcan oscileaz? pe la televizor ca o molie în jurul unui bec incandescent ?i vreau s? m? distrez pu?in! Te sun eu mai încolo, da?
CORNEL: „Da, sigur, nicio problem?, ne auzim noi! S? sta?i lini?tit, totul se desf??oar? conform planului!”
SEPTIMIU S.: Mergem pe sugestia mea, le comunici celor cu care ai vorbit c? nu mai este valabil? propunerea ta. Ai în?eles?
CORNEL: „E perfect, voi repara totul! Pe mai târziu!”
SEPTIMIU S.: Pa! Vezi ce faci!
(Puse telefonul pe birou, se ridicase ?i lu? telecomanda din spatele s?u, de pe o etajer? amplasat? deasupra biroului)
SEPTIMIU S.: Ia s? vedem ce-avem aici! Hai s? ne distr?m pu?in! Ia un loc, nu sta a?a ?eap?n ca un par! (Invitându-l pe Petric?, consilierul s?u, s? se a?eze pe unul dintre cele dou? fotolii din piele)
(GRIGORE C.: ...vreau s? v? garantez c? tot ce st? în puterile noastre o s? fie înf?ptuit cu necesitate. Gata, minciunile ?i manipul?rile trebuie s? înceteze acum! Schimbarea macazului nu mai comport? nicio amânare, pentru c?, ?i asta am v?zut-o prea bine cu to?ii în timpul regimului lui Staviuc, atunci când ignoran?a merge mân? în mân? cu reaua-voin?? nimic nu poate progresa la nivel na?ional. Adev?rata schimbare a fost mult prea a?teptat? de ceva vreme încoace pentru ca noi s? ne mai permitem luxul de a sta cu mâinile în sân! Nu, acest lucru nu ne caracterizeaz?, nici pe mine, nici pe oamenii apropia?i mie, care, cu mâna pe inim? ?i pe Sfânta Biblie, am jurat s? ne unim for?ele pentru a sc?pa scena politic? (?i, implicit, aceast? ?ar?) de miceliul mafiot care s-a dezvoltat în dedesubturile ei!)
(Septimiu Staviuc opri televizorul ?i arunc? telecomanda pe fotoliul al?turat fotoliului în care st?tea consilierul acestuia.)
SEPTIMIU S.: Nu-mi zice absolut nimic! M-a plictisit de moarte...
PETRIC?: E la televizor, ?ti?i ?i dumneavoastr? cum e, el nu face decât s? respecte regula.
SEPTIMIU S. (c?sc? îndelung): Ai dreptate, Petric?, ai dreptate. Câteodat? mi se face a?a scârb? de regul?, nici nu po?i s?-?i spun. Am obosit. De?i nu-mi place s-o spun sau s-o aud, adev?rul nu poate fi estompat de nicio limb? de lemn... Am îmb?trânit, Petric?, drag?!
PETRIC?: Se termin? ?i campania asta electoral? ?i o s? pute?i reintra în confortul rutinei - s? sper?m noi - din scaunul de pre?edinte. Pân? atunci, trebuie s? ?ine?i ?i dumneavoastr? un discurs în fa?a camerelor de luat vederi. În jum?tate de or? cred eu c-ar fi cel mai bine. O s? termine Cavalcan pân? atunci.
SEPTIMIU S.: Da, du-te ?i mobilizeaz? echipele ?i adun? cât mai mul?i oameni în curtea sediului! (Sco?ând câteva foi de hârtie dintr-un sertar) Eu, între timp, o s? repet discursul acesta de mai multe ori, cum m-ai înv??at.

Consilierul ie?i numaidecât din birou pentru a pune lucrurile în mi?care. Septimiu Staviuc se plimba de la un cap?t la cel?lalt al înc?perii, ?inea discursul în mâna dreapt?, iar cu stânga gesticula în for?? de parc? dirija circula?ia cuvintelor în eter, repetând în ?oapt? punctele principale ale discursului.


Scena 4

Grigore C., ?tefan R., Sergiu P., ?oferul

Dup? cele câteva minute în care Grigore Cavalcan se l?sase filmat din toate unghiurile în timp ce se îmb?ia în mul?imea ce-i scanda numele, în curtea sediului s?u de campanie, acesta porni c?tre limuzina care-l a?tepta în parcare. Odat? intrat în ma?in?, se angaj? într-un dialog patetic cu ?tefan Rapass ?i Sergiu Pavelin.

?TEFAN R.: (frecându-?i mâinile): Minunat discurs, absolut fantastic! Drag? Grigore, ?tiam c? e?ti bun, dar de data aceasta chiar i-ai dat gata! Ce mai, m? înclin în fa?a dumitale!
SERGIU P. (f?când o întoarcere de aproape 180 de grade de pe scaunul pasagerului din fa??): Subscriu celor spuse de prietenul Rapass! Mie mi-au pl?cut întotdeauna alocu?iunile tale, Grigore, dar acum a fost ceva diferit, acum s-a sim?i foarte bine sarea ?i piperul din bucate! Mai-mai s? cred c-ai pus suflet în ce-ai g?tit tu acolo sus pe scen?! (L?sându-?i palma s? cad? într-o manier? amical? pe um?rul drept al lui Cavalcan)
GRIGORE C. (m?gulit): Nu ?tiu ce s? spun, m-a?i luat prin surprindere cu aprecierile voastre, dragii mei, cred c?... (Întrerupt de ?oferul acestuia)
?OFERUL (cu o stâng?cie caracteristic? celor din tagma sa, gândind cu voce tare): Au mare dreptate domnii Rapass ?i Pavelin, chiar le-a?i zis-o bine, domnule Cavalcan! Am auzit ?i eu din parcare, mi-a mers... uite-aici! (Strângându-?i c?ma?a în dreptul pieptului)
GRIGORE C. (afabil): Merci, b?trâne, merci! Du-ne la Hanul lui Brumar dac? tot vrei s? te faci util. Ne la?i acolo ?i apoi te duci acas? c? ?i tu ai fost toat? ziua pe fug?; s? pui capul pe pern? m?car câteva ore, da? O s? te sun eu când va fi cazul.
?OFERUL: Am ?i pornit!
GRIGORE C. (c?tre colegii s?i de partid, pu?in ab?tut): Laudele voastre îmi umplu sufletul de bucurie, dar o mare lehamite îmi sugrum? entuziasmul cu care am început ziua.
?TEFAN R. (p?rea luat prin surprindere de aceast? schimbare brusc? a registrului): Totul era bine în urm? cu câteva ore, totul merge conform planului. Ce s-a întâmplat?
SERGIU P. (încruntat): Da, chiar, ce-ai p??it?
GRIGORE C.: Cu câteva minute înainte s? ?in discursul... mi-au parvenit prin telefon ni?te informa?ii îngrijor?toare de la informatorii mei. De-aceea probabil c? am fost pu?in prea sentimental ?i melancolic în timpul rostirii discursului.
SERGIU P.: De-aceea ai renun?at la discursul pe care ?i l-am ticluit noi ?i le-ai vorbit oamenilor, cum s? zic, din suflet?
?TEFAN R.: O observa?ie pertinent?, Sergiule! Dar eu am mai observat ceva, ?i anume c? mul?imea a vibrat altfel, parc? în seara aceasta a fost conectat? mai bine la atmosfera creat? de alocu?iunea spontan? a lui Grigore, cu siguran?? mai bine decât în alte d??i, când recita discursul ca pe-o poezie înv??at? la gr?dini??.
GRIGORE C.: Haide?i momentan s? l?s?m analizele ?i interpret?rile deoparte. E vorba de ceva foarte serios!
?TEFAN R.: Dar ce poate fi? Spune-ne!
SERGIU P.: Da, ce??
GRIGORE C.: Am sim?it, în sfâr?it, gustul amar al tr?d?rii! Nu credeam c? poate fi atât de dezolant. Dar, ?ti?i cum se zice, pân? nu sim?i pe pielea ta... Lumea e plin? de ignominie, b?ie?i, afla?i de la mine!
?TEFAN R.: Tr?dare? Cine a îndr?znit s? fac? una ca asta?! S? fie imediat exclus din partid ?i cercetat penal pentru... nu ?tiu, g?sim noi ceva, dar s? nu fie l?sat în pace!
SERGIU P.: Subscriu!
GRIGORE C.: Lini?ti?i-v?, calma?i-v?, faptul este consumat! În plus, mai e ceva care chiar s? ne stârneasc? mirarea în lumea asta? Pe mine nu m? mai mir? nimic, dar m-a lovit în moalele capului când m? a?teptam mai pu?in. Asta este problema. M? a?teptam la a?a ceva pe întreg parcursul campaniei electorale, dar nu m? a?teptam ca ultima suflare a lui Staviuc s? m? doboare! Doar, gândi?i-v? ?i voi, tr?d?tori au existat întotdeauna la nivelul acesta ?i exist? ?i-n tab?ra lui Staviuc, chiar pl?ti?i de mine. Dar nu credeam c? o s? mi se întâmple tocmai mie, ?i cu atât mai pu?in acum, când mai sunt doar câteva ore pân? la încheierea campaniei electorale...
?TEFAN R.: Da, a?a este, ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, nu putem preîntâmpina ceea ce s-a întâmplat deja, dar putem încerca s? corect?m, în avans, abaterile viitoare ?i ostilit??ile latente. Cineva trebuie s? pl?teasc?! Acum, haide, spune-ne ce-ai aflat.
GRIGORE C.: Am informa?ii sigure c? ai no?tri colegi îns?rcina?i cu supravegherea procesului de triere a buletinelor de vot din Diaspor? au fost cump?ra?i de Staviuc ?i vor închide ochii atunci când acoli?ii lui vor num?ra mai multe voturi pentru st?pânul lor pentru a compensa voturile pierdute de acesta în ?ar? ?i, prin urmare, pentru a-l ajuta s? câ?tige alegerile la musta??! Din p?cate, nu putem face nimic pentru a opri aceast? ho?ie ordinar?! Nu putem decât s? sper?m c? nu-mi vor ?uti chiar atât de multe voturi încât s?-l propulseze pe Staviuc, înc? o dat?, în scaunul de pre?edinte.
SERGIU P. (foarte afectat): Ce nenoroci?i.. I-a? spânzura cu propriile lor ma?e de tr?d?tori ordinari! Pfff, nu le-ar fi ru?ine?!...
GRIGORE C.: Nu merit? osteneala! În fine, cred c? o mare parte din vin? îmi apar?ine, nu trebuia s? m? bazez atât de mult pe acea ?tire. Sigur, reac?iile nu au întârziat s? apar?, dar m? tem c? nu a fost suficient, de?i totul p?rea perfect! E ciudat, b?ie?i, foarte ciudat...
SERGIU P.: Vorbe?ti de înregistrarea cu Staviuc ?i amanta? N-a fost o dovad? concludent?, pân? la urm?. De?i cei mai buni oameni ai no?tri de la Orizontul 1 s-au c?znit s? arate ceea ce nu se vedea în filmare, eforturile nu au înregistrat efectul scontat! Da’ ce, tu n-ai v?zut înregistrarea difuzat? în direct?
GRIGORE C.: Nu, n-am avut timp, dar am v?zut filmarea pe un laptop, mi-a ar?tat-o însu?i cel care a înregistrat giugiuleala la fa?a locului, ?i mi-a spus f?r? pic de îndoial? c? partea masculin? era Staviuc. De fapt, mi-a ar?tat pe display. Ciudat!
SERGIU P.: Da, foarte ciudat... E posibil, drag? Grigore, ca tu s? fi v?zut ce-ai vrut sau ce-ai sperat s? vezi?
GRIGORE C.: Nu, î?i zis sigur, era fa?a lui Staviuc, chelia lui, nasul lui ?i toate cele! Dac? nici eu nu-l recunosc...
SERGIU P. (tran?ant): În filmarea difuzat? la televizor nu s-a v?zut nici un chip, doar chipul femeii cu care era Staviuc (bine, f?când o parantez?, fiecare telespectator a presupus ce-a vrut). Acesta p?rea c? st? întins pe spate ?i n-a fost prins de camer? sau ce-o fi fost dispozitivul cu care a fost surprins? scena. ?i nici nu erau la Staviuc acas? sau m?car la birou. Mister...
GRIGORE C.: Nu ?tiu, z?u... (Grigore Cavalcan c?zuse pe gânduri, dar î?i revenise imediat) Bine, hai s? l?sam asta acum. Consider acest subiect încheiat, cel pu?in pentru moment!
?TEFAN R. (interveni în for??): Un lucru este cert, cum a sugerat ?i Sergiu un pic mai devreme, acei indivizi trebuie elimina?i din partid! Zero toleran?? pentru tr?d?tori!!
GRIGORE C.: Dac? pierd alegerile sunt pu?ine ?anse de a mai r?mâne la ?efia partidului. Eu ?i cu tine, ?tefane, vom fi înlocui?i, arunca?i ca ni?te cârpe!
?TEFAN R.: ?i cine o s? fac? asta?
GRIGORE C.: Cum cine, grupurile de presiune, mass-media, opinia public?, oamenii de afaceri c?rora le-am f?cut promisiuni, corpora?iile care au sponsorizat una-alta etc.! Înfrângerea aceasta nu va fi doar a mea, a omului Grigore Cavalcan, ci ?i a persoanei publice, a pre?edintelui de partid. Prin urmare...
SERGIU P. (vrând s? însenineze atmosfera): Mai este pân? la primirea rezultatelor, atunci o s? avem în fa?a noastr? problema real?, nu doar ni?te date speculative.
GRIGORE C. (vorbea f?r? vreo urm? de entuziasm): Ce-i corect, e corect! (Adresându-i-se ?oferului) Ia zi-mi, b?trâne, nu mai avem mult pân? la han, nu?
?OFERUL: Mai avem vreo cin?pe minute, cam a?a, domnule Cavalcan. Îmi pare r?u, dar a trebuit s? ocolesc mult, c? pe Libert??ii circula?ia a fost oprit? de la un accident.
?TEFAN R. (v?dit deranjat de situa?ie): ?tiam eu c? ar fi fost mai bine s? fi luat limuzinele de serviciu ?i s? mergem în coloan?, cu girofarurile aprinse, cu tot tacâmul.
GRIGORE C.: Nu, e mai bine a?a, am avut suficient timp la îndemân? pentru a v? prezenta fr?mânt?rile mele ?i, nu în ultimul rând, pentru a v? pune în gard?. Acum vreau s? m? scuza?i pân? ajungem la han. O s? închid un ochi. N-am mai dormit de aproape 48 de ore.
?TEFAN R.: Bag? mare!
SERGIU P.: (întorcând capul c?tre colegii s?i de partid): La cât trebuie s? ajungem la han?
GRIGORE C. (cu o voce venind de undeva dintr-o alt? dimensiune, probabil cea a somnului): La zece ?i jum?tate.
SERGIU P. (verific? ceasul digital al autovehiculului): A, bun, mai avem 45 de minute la dispozi?ie. Po?i dormi lini?tit!
(Grigore Cavalcan a?ipi aproape instantaneu)
SERGIU P. (vorbind încet c?tre ?ofer): Mai plimb?-ne prin zon? o jum?tate de or?. Nu ne duce direct la han. S?-l l?s?m s? doarm? m?car o jum?tate de or?.
?OFERUL: Cum, s? ne plimb?m a?a pur ?i simplu? Dac? vre?i pot s? opresc undeva ca s? doarm? mai bine. S?racul, n-a mai închis un ochi de aproape 2 zile...
SERGIU P.: Nu, c? o s? se trezeasc? dac? o s? oprim. A?a, dac? o s? fim tot timpul în mi?care, sau opri?i la semafor pentru câteva secunde, corpul lui n-o s? simt? nicio schimbare neobi?nuit? în traiectoria ma?inii. Mergi lini?tit, pentru benzina noastr? pl?tesc pro?tii!
?OFERUL: Aaaa, c? bine zice?i! Ave?i o gândire... brici! (Pe un ton de resemnare) De-aia sunt eu unde sunt ?i domniile voastre sunte?i unde sunte?i!
Sergiu Pavelin ?i ?tefan Rapass începur? s? discute în ?oapt? despre noile reglement?ri privind pia?a imobiliar?. ?oferul, alegând o rut? ocolitoare, conducea cu ochii la drum ?i cu urechile la cei doi.

Ionut Popa (I.M.Popa) | Scriitori Români

motto: O carte neizbutit? poate fi o capodoper? interioar?. (Paul Valery)

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro