Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*43. Leg?tura „acas?”. Mesajul.

Miercuri, 21 noiembrie 2091. Noua zi nu se l?s? prea mult a?teptat?, sosi f?r? întârziere. Nu se luminase înc? bine de ziu?, când Mihai se trezi înceti?or, u?urel, f?r? a o deranja pe frumoasa-i so?ioar?, Ly, pe care o reg?si dormind, al?turi de el. Dup? ce o privi cu drag câteva clipe, admirând-o îndelung, parc? nevenindu-i s? cread? c-o are al?turi, se ridic? ?i se îmbr?c? în lini?te, s? nu cumva s? o trezeasc?.
Apoi p?r?si înc?perea la fel de u?or ?i se îndrept? hot?rât spre supercomputer, propunându-?i s? se întoarc? repede, înainte ca Ly s? se trezeasc? ?i s? observe lipsa lui. Mihai se îndrepta spre supercomputer, fiindc? el hot?râse s? ia leg?tura cu cei de acas?, de pe Terra, s? le spun? noutatea; nu putea rezista f?r? s?-?i anun?e, m?car p?rin?ii. ?tia bine c? Lucian nu era de acord cu acest gen de ac?iune, de aceea nici nu-l deranj?, nici pe el, mai ales la ora aceea, total nepotrivit?, pentru a-i cere lui permisiunea, considerând c? nu f?cea nimic r?u dac? încerca doar s?-?i salute familia ?i atât! Î?i închipuia c? acest lucru l-ar putea sup?ra pe comandant, îns?, mai ales în aceste momente, dorul de p?rin?i era mult prea mare, îl cople?ea, pentru ca acest lucru s?-l împiedice s? duc? pân? la cap?t ceea ce-?i propusese. De altfel, nu pricepea de ce s? nu-?i anun?e m?car familia c? s-a c?s?torit de curând, de moment ce avea totu?i aceast? posibilitate.
A?a c?, f?r? a ?ine cont de interdic?ia dat? de comandantul misiunii, Lucian, se îndrept? hot?rât spre marele supercomputer, unde ajunse în scurt timp. ?tiind codul de acces, intr? f?r? probleme în interiorul turnului ce ad?postea marele supercomputer. Ajuns aici, ner?bd?tor, nu mai urc? la un nivel superior, ci se instal? comod în fa?a giganticului aparat, care-i devenise de mult familiar. Se obi?nuise deja cu el, deci, ?tia ce comenzi s?-i dea, înv??ase s? lucreze cu el aproape la fel de bine ca un localnic, dac? nu chiar mai bine. Mânuindu-l cu u?urin??, ca pe un computer obi?nuit de la bordul navei albastre, reu?i în scurt timp s? ob?in? ceea ce-?i propusese: leg?tura în direct cu Terra, minunata planet? albastr?, care ap?ru în prim plan.
Apoi, precizând coordonatele geografice exacte ale locului pe care-l c?uta, cât ?i adresa corect?, ob?inu imagini de la el de acas?, imagini atât de dragi lui, adic? exact ceea ce dorea s? vad?. Privi nostalgic acea cas?, atât de drag? lui, casa în care copil?rise ?i crescuse. U?or, imaginile se mutar? în interiorul casei sale, interior atât de cunoscut lui... Recunoscu cu u?urin?? totul ?i sesiz? mici schimb?ri pe ici, pe colo. Î?i d?dea seama c?, dac? orele coincideau, fiind mult prea devreme, nu va putea vorbi cu nici unul dintre p?rin?ii lui, fiindc? nu dorea s?-i deranjeze, s?-i trezeasc? din somn, mai ales c?, somnoro?i fiind, s-ar putea s? nu în?eleag? ce se petrecea, de fapt ?i s? se sperie mai mult. Dar nici acest lucru nu avea importan??; pentru Mihai era suficient ?i simplul fapt de a-i vedea pentru câteva clipe, fie chiar ?i dormind.
Din nefericire îns?, spre nenorocul s?u, dup? ce cercet? cu aten?ie toat? casa, constat? c? nu era nimeni acas?; totul era frumos, aranjat, în ordine, îns? p?rin?ii lui nu erau acolo, nici m?car dormind. Neîn?elegând unde ar putea fi pleca?i la ora aceea, total nepotrivit? sau în acea perioad? a anului, decise s? mai priveasc? pu?in casa ?i împrejurimile, apoi s? se întoarc? lâng? Ly, înainte ca ea s? se trezeasc?. Supercomputerul executa întocmai, urmând indica?iile sale, ar?tându-i imagini, dup? cum îi cerea el. Practic, exista posibilitatea s? afle cu exactitate unde anume erau p?rin?ii lui ?i ce f?ceau în acel moment, îns? prefer? s? nu insiste. Se mul?umi doar cu acele imagini dragi lui, care-i trezeau multe amintiri pl?cute.
La un moment dat, supercomputerul Proximei, evident la cererea lui, îi prezent? imagini din camera lui de pe Terra, cea plin? de medaliile ?i trofeele câ?tigate de el în competi?iile sportive na?ionale ?i interna?ionale. El constat? surprins c? p?rin?ii lui nu schimbaser? nimic acolo, l?saser? totul a?a cum ?tia el, intact. F?cuser? doar cur??enie periodic, ordine, pentru c? nu era praf în înc?pere; în rest, nimic altceva! Era camera lui, a?a cum o l?sase el înainte de a fi plecat în aceast? misiune; îl a?tepta parc? doar pe el, s? deschid? u?a, s? intre ?i s? se trânteasc? lene? pe pat sau s? se a?eze comod în fa?a computerului s?u. Computerul s?u de acas?...
Deodat?, privind spre computerul care st?tea nemi?cat pe biroul din camera sa, îi veni o idee n?stru?nic?. Dac? tot nu putuse vorbi cu p?rin?ii s?i, deoarece nu-i g?sise acas?, ce-ar fi s? le lase un mesaj pe computer, un mesaj scurt, pe care ace?tia sigur îl vor descoperi când vor intra în camera lui, poate tot pentru a ?terge praful din înc?pere sau cine ?tie din ce alt motiv.
Zis ?i f?cut! Deci, hot?rî s? le lase un mesaj, de?i, dac? ar fi ?tiut cât? vâlv? va stârni în jurul s?u acel mesaj nevinovat, cu siguran?? nu l-ar fi scris. Îns? el nu-?i închipuia acest lucru, a?a c?...
Evident, la cererea lui, supercomputerul porni PC-ul lui Mihai de pe Terra, cel aflat pe biroul din camera lui de acas?, stabilind leg?tura în direct cu acesta. Pe monitorul PC-ului lui Mihai de pe Terra, ap?ru chiar imaginea campionului, îmbr?cat în uniforma albastr?, înc? înzestrat cu cele cinci bulinu?e aurii, ce semnificau c? el era în continuare ?eful securit??ii misiunii, aflat în fa?a marelui supercomputer al Proximei, scriind mesajul pe care-l avea de transmis, mesaj pe care apoi îl citi cu voce tare, auzindu-se clar ?i în camera lui de pe Terra, vocea lui rostind propozi?iile, ce se succedau, pe m?sur? ce le citea el. Iat? con?inutul acestui mesaj:

«Drag? mam? ?i tat?,

V? salut cu drag de aici, de pe Proxima!

Dup? cum prea bine vede?i ?i v? asigur c? nu v? în?ela?i, sunt chiar eu, Mihai, fiul vostru. Sper c? m-a?i recunoscut, chiar dac? poate m-am schimbat pu?in între timp, odat? cu trecerea anilor ?i nu mai sunt adolescentul pe care-l ?tia?i. Am acum, ?ti?i sigur ?i voi, 24 de ani ?i vreo câteva luni ?i înc? sunt ?eful securit??ii misiunii. Iar dac? nu cumva ne-am încurcat noi în calcule, atunci pe Terra, ast?zi ar trebui s? fie acum miercuri, 21 noiembrie 2091. Iar dac? ceasurile noastre n-au luat-o înc? razna, atunci acolo, la noi acas?, e ora 03.37.
Mi-era foarte dor, de voi to?i; presupun c? la fel ?i vou?. De aceea am decis s? iau leg?tura acum cu voi. Din nefericire îns?, am avut ne?ansa de a nu v? g?si acas?, de?i nu-mi pot imagina unde a?i putea fi pleca?i acum, la aceast? or? ?i în aceast? perioad? a anului.
Dar n-am de gând s? v? iau la rost pentru asta. Oriunde a?i fi, sper s? fi?i s?n?to?i ?i s? v? sim?i?i bine. Probabil c? ne-am încurcat totu?i noi în socoteli, de?i judecând dup? imaginile de afar?, nu pare. E într-adev?r toamn? târzie, a?a cum presupune data pe care am men?ionat-o. Iarna aproape c? ?i-a intrat în drepturi pe acolo. Pe acolo... Ce ciudat sun?... Cum pot oare spune „pe acolo” locurilor în care am crescut ?i am copil?rit?! În fine... Nu asta conteaz? cel mai mult acum... Nu pentru asta v-am c?utat. Iar dac? nu v-am g?sit acas?, m-am gândit s? v? las acest mesaj pe computer. Sper c? n-am gre?it procedând astfel. Sper s? nu v? speria?i când îl ve?i descoperi. S? nu v? închipui?i c? a? fi trecut cumva pentru câteva clipe m?car pe acas? ?i am intrat în camera mea, pentru a v? l?sa acest mesaj pe computerul meu. Nu, evident!
Eu m? aflu acum, în acest moment, pe planeta Proxima, pentru c? da, pân?-n acest moment, cel pu?in, misiunea noastr? a avut succes, pot spune. Am ajuns cu bine exact pe planeta Proxima, obiectivul misiunii noastre ?i am ajuns la timp, a?a cum s-a preconizat înainte de plecare. În plus, am descoperit, într-adev?r, via?? aici, a?a cum se presupusese. Trebuie s? precizez îns? c? nu orice form? de via??, ci o civiliza?ie ajuns? la un grad de dezvoltare mult superior nou?, cei de pe Terra, din toate punctele de vedere, altfel nu v-a? fi putut transmite acum acest mesaj. V? întreba?i, probabil, pe bun? dreptate, de ce oare, dac? tot avem posibilitatea, n-am încercat pân? acum s? lu?m leg?tura cu voi?! Simplu! Pentru c?, în primul rând, a durat destul de mult pân? s? ne acomod?m cu stilul de via?? al locuitorilor acestei planete ?i s? ne integr?m cât de cât ?i noi la acest stil. Plus c? ne-a mai luat câtva timp pân? s? pricepem câtu?i de pu?in, m?car eu, din modul în care func?ioneaz? ?i poate fi utilizat? sofisticata aparatur? local?, de?i gazdele noastre, foarte amabile ?i prietenoase, ne-au pus totul la dispozi?ie ?i s-au str?duit s? ne explice cât mai multe am?nunte, cât mai pe în?elesul nostru. Îns?, oricât s-au str?duit ei, tot complicat ni se pare, ceea ce e lesne de în?eles, sper. Dar, cât de cât, ceva tot am priceput ?i noi, am prins din zbor m?car câteva no?iuni elementare, simple, de baz?, atât m?car cât s? ne putem descurca, chiar ?i singuri, f?r? ajutorul lor, mereu.
Iar în al doilea rând, Lucian, care, oricât de bun prieten mi-ar fi, înc? este, totu?i, comandantul nostru, nu este de acord s? lu?m leg?tura cu voi, cei de acas?. Cine ?tie, în felul lui, poate c? are mare dreptate, de?i nu l-am în?eles înc?... Cu toate astea, n-a? putea afirma c? ar fi sever cu noi; dimpotriv?, a?a cum îl ?tia?i ?i voi, pentru c? nu s-a schimbat deloc între timp, este mult prea indulgent ?i în?eleg?tor, cu oricare dintre noi. ?i evident, foarte corect. Totu?i, luând de unul singur, din proprie ini?iativ?, aceast? decizie de a v? contacta, f?r? acordul lui ?i f?r? a-l fi în?tiin?at în prealabil, îmi asum riscul de a nu-i asculta dorin?ele sale; nicidecum ordine. Nu ne-a impus niciodat? nimic strict, ne-a rugat doar s?-l în?elegem ?i ne-a ascultat întotdeauna, ?inând cont de p?rerile ?i sugestiile noastre. De aceea, sunt sigur c? ?i el m? va în?elege când îi voi spune despre acest mesaj, pentru c? în mod sigur îi voi spune c? nu i-am dat ascultare, nu-i voi ascunde acest lucru. Totu?i, nu cred c?, de?i exist? posibilitatea, voi încerca s? iau din nou leg?tura cu voi ?i alt?dat?, în vreun fel sau altul, pentru c? nu vreau s?-l sup?r prea mult. Evident, ?in la el ?i la prietenia lui, iar el ?tie acest lucru. Deci, acesta va fi primul ?i ultimul meu mesaj; unicul!
Am vrut ca prin intermediul s?u, s? v? lini?tesc cât de cât, s? v? spun c? în afar? de faptul c? mi-e nespus de dor de voi, m? simt foarte bine, sunt întreg, s?n?tos ?i chiar fericit. Ba înc? foarte fericit! Pentru c?, iat?, am s? v? dau o veste tr?znet, o veste bun?, care sper c? v? va bucura ?i pe voi. Vreau, deci, s? v? anun? pe aceast? cale c? m-am c?s?torit de curând, ba chiar de abia zilele trecute, mai exact s?pt?mâna trecut?, joi, 15 noiembrie 2091. N-am s? v? spun cu cine, vreau s? fie o surpriz?, una pl?cut?, sper, ba înc? una foarte mare. Tot ce v? pot spune despre so?ia mea, logodnica mea, nora voastr? sau cum vre?i voi s-o considera?i, e c? este o fiin?? superb?, minunat?, deosebit?. Delicat?, frumoas? ?i foarte inteligent?; tot ceea ce mi-am dorit vreodat?! ?tiu c? o s? vi se par? cel pu?in bizar, pentru c? în momentul în care am plecat de acas? eram de abia un pu?ti, un adolescent de aproape 18 ani, iar acum v? spun a?a, deodat?, pe nepreg?tite, c? sunt deja însurat, deci, am o so?ie... Dar n-am ce face, asta-i situa?ia, via?a merge înainte, timpul nu se opre?te în loc, pentru nimeni...
De asemenea, sunt con?tient de faptul c? aceast? c?s?torie nu este legal? sau recunoscut? oficial acolo, la noi, pe Terra, dar nici m?car aici, pe Proxima. Îns? atâta timp cât la mine în suflet este recunoscut?, restul am?nuntelor nu conteaz?. Sunt perfect convins c? ea este cea pe care mi-o doream cu adev?rat, s?-mi fie al?turi, cea pe care am a?teptat-o mereu, cea cu care doresc s?-mi împart tot restul vie?ii, pentru c? o iubesc enorm, nespus de mult... Cred c? oricum, tot a? fi întâlnit-o cumva ?i tot pe ea a? fi ales-o, pentru c?... Nu ?tiu de ce, dar simt c? totul m? leag? de ea. De partea legal? ?i de nunt? ne vom ocupa, desigur, când vom ajunge înapoi, acas?, pe Terra, peste câ?i ani se va întâmpla acest lucru. În rest...
Ce altceva v-a? putea spune oare? Am s? v? rog pe voi s? le transmite?i p?rin?ilor colegilor mei s? fie ?i dumnealor lini?ti?i, s? nu se îngrijoreze, pentru c? aici totul e bine. To?i suntem teferi, întregi, s?n?to?i, nev?t?ma?i. Ne în?elegem de minune între noi, asta mai mult datorit? comandantului nostru, Luci, c?ruia îi putem fi recunosc?tori pentru multe, foarte multe; f?r? el, nu ?tiu cum ar fi fost aceast? misiune... Deci, ne sim?im foarte bine împreun? ?i totul decurge în mod normal. N-am întâmpinat nici o problem? grav?, care s? ne pun? la grele încerc?ri, pân? acum. Sper c? nici de acum încolo nu vom avea de înfruntat asemenea situa?ii dificile.
A? putea ad?uga c? ?i al?ii dintre colegii mei mi-au urmat exemplul, adic? s-au c?s?torit, evident, înaintea mea, deci, de fapt, eu le-am urmat lor exemplul... Oricum ar fi, cert este faptul c? ?i ei ?i-au unit destinele pe veci, îns?, f?r? a avea aprobarea lor, pentru c? n-am vorbit cu ei înainte de a lua aceast? decizie de a scrie acest mesaj acas?, n-am s? v? dezv?lui cine anume s-a c?s?torit ?i cu cine, ca s? nu se supere pe mine. Dac? a? fi ?tiut dinainte c? am de gând s? iau leg?tura cu voi, sau s? v? las acest mesaj ?i i-a? fi întrebat dac? sunt de acord s? vorbesc despre aceste lucruri, s-ar fi putut, a?a îns?... Tot ce v? pot spune e faptul c? singurii care nu au renun?at înc? la burl?cie pân? acum sunt Lucian, Lia ?i Nistor. Restul pot fi considera?i deja famili?ti, de?i to?i au focut pasul decisiv în via?? în decursul acestui an, 2091, dup? ce am ajuns pe suprafa?a planetei Proxima, nu înainte. De aceea, înc? nu avem copii, nici unii dintre noi. Nu se ?tie îns? niciodat? când vor putea ap?rea totu?i...
Deci, s? fie to?i lini?ti?i, s? nu se alarmeze, pentru c? aici totul este OK ?i nu au motive s? fie îngrijora?i din cauza fiilor sau fiicelor dumnealor. To?i colegii mei sunt minuna?i ?i de aceea ne descurc?m împreun?.
În privin?a gazdelor noastre, pot spune c? nu avem ce le repro?a, pentru c? sunt mult prea amabili ?i aten?i cu noi, ne consider? ca pe ni?te oaspe?i de seam?, deci, nu exist? nici un fel de probleme. Sunt foarte pa?nici ?i lini?ti?i; prin urmare, o ducem foarte bine aici ?i nu ne lipse?te nimic.
S? nu v? face?i griji în privin?a mea, pentru c? nu i-am dat ascultare lui Luci, i-am nesocotit dorin?a ?i v-am l?sat totu?i acest mesaj, de?i el este ?eful nostru, cel care ar trebui s? fie sever ?i exigent... A?, de unde?! El este mult prea bun, blând, în?eleg?tor ?i indulgent; un prieten bun, apropiat, nu un ?ef aspru, autoritar, nesuferit. Deci, m? voi în?elege cumva cu el, nu voi avea probleme din aceast? cauz?, nu m? va sanc?iona în nici un fel, de?i el a fost destul de clar când ne-a spus s? nu facem acest lucru, adic? s? nu încerc?m s? intr?m în direct cu Terra. Îns? acum, dac? am f?cut-o deja, nu pot da înapoi ?i nici nu regret c? v-am l?sat acest mesaj, pe care nu-l voi ?terge, îl voi l?sa exact a?a cum se prezint?, de?i nu ?tiu ce impact va avea asupra voastr?, dar sper c? va fi unul benefic, pentru c?, normal, n-a? dori s? v? provoace suferin??.
Iar acum, în încheiere, pentru c? se apropie s?rb?torile de iarn? ?i pentru c? nu v? voi mai c?uta deloc alt?dat?, v? doresc din toat? inima „La mul?i ani!”, mult? s?n?tate, tot binele din lume ?i toate cele bune vou?, dragii mei p?rin?i, p?rin?ilor colegilor mei, domnului director Traian Simionescu, domnului profesor-instructor Eugen Manea ?i tuturor celor care au contribuit în vreun fel sau altul la realizarea acestei misiuni.
Îmi permit s? le transmit tuturor acestora acelea?i ur?ri ?i din partea colegilor mei, fiind convins c? ei nu se vor sup?ra deloc pe mine datorit? acestui lucru.
Deci, în mod clar, acesta va fi primul, ultimul ?i unicul mesaj pe care-l ve?i primi din partea noastr?, de?i v? repet c?, atâta timp cât înc? ne afl?m pe suprafa?a planetei Proxima, am avea posibilitatea s? lu?m oricând leg?tura cu voi ?i s? v? ?inem la curent cu tot ceea ce se petrece aici, îns? atunci ar disp?rea elementul surpriz? ce va fi astfel prezent în momentul întoarcerii noastre pe planeta noastr?-mam?, Terra, peste cel pu?in al?i ?ase ani. Deci, într-un fel, poate chiar îi dau dreptate lui Luci, pe care-l în?eleg, îns? nu în totalitate.
Oricum... Acestea fiind spuse, închei aici, sperând c? prin intermediul acestui mesaj, v-am adus o und? de fericire, de speran??, de lini?te sufleteasc?, vou?, tuturor. Cu greu îmi iau r?mas bun de la voi, pe aceast? cale.
A?tepta?i-ne! C?ci sigur ne vom întoarce, to?i, teferi, vom reu?i împreun?, peste cel pu?in al?i ?ase ani! Cu „Pacifis”, evident! Sper c? nu vom întârzia... De fapt, sub comanda lui Luci, sigur nu vom întârzia.

V? iubesc mult!
V? s?rut? cu mult dor,
al vostru fiu,
Mihai.»

Acesta era, deci, mesajul pe care Mihai îl l?sase pe monitorul PC-ului s?u de pe Terra, de pe biroul din camera lui, mesaj pe care-l transmisese ?i-l înregistrase în memoria PC-ului s?u, cu ajutorul supercomputerului de pe Proxima. Mesajul rula f?r? încetare pe monitorul computerului campionului de pe Terra, a?teptând doar s? fie descoperit de c?tre unul dintre membrii familiei sale.
Dup? ce se asigur? c? totul este în ordine, Mihai p?r?si supercomputerul în grab?, mul?umit de faptul c? trimisese acel mesaj. Acum se îndrepta spre camera lui, sperând ca Ly s? nu-i fi sesizat lipsa. Când ajunse îns? în camer?, constat? c?, spre nenorocul lui, Ly deja se trezise ?i-l a?tepta; îl întâmpin?:
- Unde ai fost la ora asta?
- P?i... ezit? el pentru o clip?. Am vrut doar s? iau o gur? de aer curat.
- Aer curat, zici?! Mihai, aici, la noi, aerul e la fel de curat peste tot. A?a c?... se încrunt? ea a nemul?umire.
- Da, ?tiam, îns? obi?nuin?a... Am fost doar pân? afar?, m-am plimbat pu?in.
- Te rog, îl întrerupse ea. Nu încerca s? începi s? m? min?i de pe acum! ?tii foarte bine c? de fapt, a? putea afla foarte simplu unde anume ai fost, f?r? s? te întreb nimic, dar n-a? vrea s? fiu nevoit? s? procedez astfel. Ce s-ar întâmpla atunci cu încrederea noastr??
- Bine, recunosc! ?i iart?-m?, te rog, dac? am gre?it cu ceva! N-am avut nici o secund? inten?ia s? te mint! Dar nici n-am f?cut ceva r?u. Am fost doar pân? la supercomputer.
- Îmi închipuiam eu... Deci, ?i-a venit deja dor de marele nostru supercomputer?! Nu po?i sta prea mult timp departe de el, a?a c? ai început deja s? m? p?r?se?ti pentru el?
- Nu, Ly... Cum po?i spune a?a ceva?! Am vrut doar s?-i salut pe p?rin?ii mei!
- Pe p?rin?ii t?i... tres?ri Ly. Cei de pe Terra?!
- Da, exact. Chiar ei. Al?i p?rin?i n-am.
- Dar... Mihai, pentru asta trebuia s? stabile?ti leg?tura în direct, cu Terra.
- ?tiu. Nu-i chiar a?a de dificil de ob?inut. Am înv??at cum s? umblu cu supercomputerul vostru. M? descurc. Pot reu?i chiar mai mult de atât.
- C? nu-i dificil ?tiam ?i eu, Mihai, dar parc? Lucian a spus clar s? nu face?i acest lucru.
- ?tiu foarte bine ce a spus el.
- ?i atunci?!
- Nu-?i face griji din cauza asta! M? descurc eu ?i cu el, cumva.
- Adic?, ai de gând s?-i spui?
- Normal c? o s?-i spun! Nu i-a? ascunde a?a ceva.
- Deci, lui inten?ionai s?-i spui, iar mie nu?!
- Nu, iubito... ?i-a? fi spus ?i ?ie, crede-m?! Îmi pare r?u c? am ezitat pu?in la început, dar în final tot ?i-a? fi spus, normal.
- Bine. Te cred, îi zâmbi Ly îng?duitor. ?i deci, i-ai salutat totu?i?
- Nu, n-am reu?it, pentru c? nu erau acas?. În schimb, le-am l?sat un mesaj.
- Un mesaj?! Cum?!
- Da, un mesaj. Pe computerul meu de acolo, de pe Terra, cel din camera mea de acas?. Printre altele, i-am anun?at c? m-am c?s?torit, s? nu se a?tepte s? fiu tot b?ie?elul pe care-l ?tiau ei, înc? adolescent atunci.
- I-ai anun?at?! Crezi c? ai procedat corect?
- Da, de ce nu? Adic?, mai mult din cauza asta am vrut s? le las acest mesaj. Presupun c? au tot dreptul s? afle faptul c? fiul lor... Nu ?tiu, sper s? nu fi gre?it.
- Da, Mihai, în condi?ii normale, a?a ar trebui, ca dân?ii s? afle, îns? având în vedere situa?ia de fa??, nu cred c? e tocmai bine ceea ce ai f?cut. Le-ai spus ?i cu cine te-ai c?s?torit?
- Nu, asta nu le-am spus.
- Ah, grozav! I-ai l?sat s?-?i fac? fel ?i fel de presupuneri! Poate o s?-?i închipuie c? te-ai c?s?torit cu cine ?tie ce soi de fiin?? extraterestr? ciudat?, de pe o alt? planet?, una care cine ?tie cum ar ar?ta...
- Nu, nu-?i face griji de acest fel! Nu le-am dat de în?eles c? ar fi vorba despre cineva de pe Proxima; de fapt, nu le-am dat nimic de în?eles în acest sens. Le-am spus doar c? va fi o surpriz? pentru ei, desigur, una foarte pl?cut?.
- A?a e poate ?i mai r?u. Se a?teapt? probabil s? fie vorba despre vreuna dintre colegele tale de echipaj. Iar când m? vor vedea pe mine, vor fi dezam?gi?i.
- S? fie dezam?gi?i?! De tine?! Nici vorb?! Ce tot spui?! Nu-?i face griji inutile, totul va fi bine, vei vedea. Te vor accepta ?i te vor pl?cea. Nu s-ar putea altfel.
- Chiar crezi asta?
- Sigur, înt?ri el. Dac? eu te-am pl?cut, de ce nu te-ar pl?cea ?i ei?! Sunt p?rin?ii mei, n-ar putea gândi altfel decât mine, nu m-ar dezaproba... Nu-?i mai face atâtea probleme, Ly, vei fi o surpriz? pl?cut? pentru ei, a?a cum le-am spus ?i eu.
- Sper... ?opti Ly tem?toare. N-a? vrea ca p?rin?ii t?i s? nu m? plac?, s? nu m? accepte.
- A?a ceva nu se va întâmpla niciodat?! ?i dac? vrei, azi vom trece împreun? pe la supercomputer ?i vei asculta întregul mesaj pe care l-am l?sat acas?; e înregistrat, deci, îl po?i auzi ?i tu.
- Bine, vom trece mai târziu. A? vrea s?-l aud.
Astfel afl? Ly de mesajul trimis de Mihai „acas?”, pe Terra, p?rin?ilor s?i. Iar deocamdat?, doar ea aflase despre acest mesaj, ceilal?i habar n-aveau; nu aveau de unde. Bineîn?eles, cu excep?ia domnului To Kuny, tat?l-socru al campionului, c?ci dumnealui, fiind curios s? vad? ce f?cea adorata sa fiic?, aflase deja acest am?nunt, prin metodele sale binecunoscute.
Evident, ar fi putut afla ?i cumnatul s?u, Nick, tot prin intermediul acelora?i metode, îns? acesta nu încerc? s?-?i „spioneze” sora. Astfel începuse ziua de miercuri, 21 noiembrie 2091.
În aceea?i zi, aproape de ora 10.00, Lucian, ner?bd?tor s? o vad?, era prezent la u?a camerei Liei. Ea îl primi cu indiferen??, tratându-l ca pe un „obi?nuit al casei”. El îns? înc?lc? din nou regulamentul „casei”, impus de ea, pentru a nu mai ?tia a câta oar? ?i evident, o s?rut? cu pasiune, doar dorea s?-l alunge pe Sid Kelso din gândurile ei; nu ?tia îns? c? nici n-ar fi fost necesar, c? nu avea pe cine s? îndep?rteze din gândurile ei, pentru c? niciodat? Sid nu se aflase în acea postur?, de a-i domina ei mintea, ci doar el, iar pe el însu?i n-avea nici un interes s? se îndep?rteze din preajma ei... Iar ea se feri s? protesteze, s? comenteze sau s?-i aminteasc? de acea interdic?ie, ?tiind prea bine c? oricum el nu-i va da ascultare, cel pu?in nu în aceast? privin??, de moment ce-?i înc?lcase deja promisiunea, de mult înc?... Nu r?maser? în interiorul camerei ei, neavând motive s? r?mân? acolo. Ie?ir? afar?, s? se plimbe prin ora?.
Lucian îi povesti Liei despre ce discutase el cu Sid ziua trecut?, iar ea se pref?cu plin? de curiozitate, de parc? n-ar fi aflat deja toate acele am?nunte, chiar de la Sid Kelso, seara trecut?. Dar nu dorea ca Luci s?-?i dea seama c? ea ?i Sid î?i petrecuser? seara împreun?, fiindc? dac? el ar fi ?tiut... Lia nu dorea s? afle cum ar fi reac?ionat Luci dac? ar fi ?tiut acest lucru.
Ca de obicei, servir? împreun? micul-dejun, la un restaurant apropiat, restaurant care bineîn?eles c? avea o denumire, doar c? ei nu aflaser? care ar fi aceea. Apoi se mai plimbar? prin marele ora?, pân? aproape de ora 14.00, când se îndreptar? spre locul de întâlnire cu Sid. Fratele Sonyei era deja acolo, a?teptându-i.
C?zur? de acord ca ?i în aceast? zi s? voreasc? despre prezent, despre ora?ul artificial ?i despre denumirile unor obiective importante din acest ora?, decât s? fac? o nou? incursiune în trecutul misterios al planetei gazd?. Tot plimbându-se, reu?ir? s? asocieze vreo câteva str?zi cu denumirile lor, încercând s? le memoreze. Astfel î?i petrecur? împreun? ziua, pân? seara, când Lia r?mase în compania lui Sid, fiindc? Lucian prefer? s? se retrag? de unul singur spre „Pacifis”, f?r? a o conduce m?car pe colega sa pân? în dreptul camerei ei. Sid nu o re?inu prea mult nici el, în?elegând c? înc? ar fi fost obositor pentru ea. Din acest motiv, în aceast? sear?, el nu fu de acord nici cu propunerea ei de a continua cu lec?iile de dans, stabilind c? ar fi cel mai potrivit s? le reia în weekend, deci, sâmb?ta ?i duminica aceasta, dac? ea va fi liber? în aceste dou? zile.
Ziua urm?toare, joi, 22 noiembrie 2091, trecu în mod asem?n?tor. Evident îns?, de data aceasta, Mihai nu mai lu? leg?tura cu Terra, pentru a l?sa mesaje acas?. Îl considera suficient pe cel din ziua precedent?.
?i tot în mod asem?n?tor trecu ?i ziua de vineri, 23 noiembrie 2091, cu o mic? diferen??. Fiind ziua doamnei doctor Stela, zi în care ea împlinea 29 de ani, to?i colegii îi f?cur? scurte vizite, pe rând, l?sându-i mici aten?ii cu aceast? ocazie (mai ales Alex), fiindc? nici unul nu uitase de faptul c? în acea zi simpatica doctori?? împlinea aceast? frumoas? vârst?, apropiindu-se de sfâr?itul primelor trei decenii de via?? ?i de începutul celui de-al patrulea. Lucian o întreb? dac? dore?te s?-?i serbeze ziua, evident, la bordul navei „Pacifis”, îns? Stela era de p?rere c? nu era necesar; poate anul urm?tor, zise doctori?a, când î?i schimba „prefixul”. Prin urmare, stabilir? s? nu organizeze o nou? petrecere, de data aceasta cu ocazia zilei sale onomastice, de?i deja intraser? în weekend. Se p?rea c? le fusese totu?i de ajuns petrecerea din weekendul anterior, iar doctori?a spuse c? ar putea considera c? petrecuse atunci ?i pentru ziua ei, chiar dac? mai devreme cu o s?pt?mân?. A?adar, Stela se mul?umi cu felicit?ri ?i mici aten?ii din partea celorlal?i. Astfel intraser? într-un nou weekend, de data aceasta f?r? petreceri, de?i motive de a organiza o nou? petrecere ar fi avut. Cum îns? chiar s?rb?torita zilei refuzase...
Ziua urm?toare, sâmb?t?, 24 noiembrie 2091, trecu f?r? incidente, dovedindu-se a fi o zi destul de mohorât?, cel pu?in pentru o parte dintre cei ?apte membri ai echipajului terestru, acestora p?rându-li-se a fi o zi monoton? poate ?i din cauz? c? renun?aser? la a petrece acest nou weekend împreun?, în nava lor, unde ar fi putut s? se distreze din nou pe cinste, mai ales c? ar fi avut ?i motiv de distrac?ie. ?i se sim?eau chiar bine împreun?. A?a îns?... Lucian r?m?sese singur cu cei doi robo?i, în interiorul navei albastre; Nis singur în camera sa, doar cu dulciurile sale; Mihai î?i petrecu primul weekend singur, împreun? cu frumoasa sa so?ie, Ly, iar din acest motiv pentru el sigur nu era un weekend plictisitor; Stela î?i aniversa onomastica în lini?te, numai cu Alex, so?ul ei – nici pentru ei doi nu era nimic plictisitor; Maria, era, bineîn?eles, cu Nick; iar Lia, pentru c? reu?ise s?-l conving? pe Lucian s? nu o caute deloc în acest weekend, era cu fratele Sonyei, Sid Kelso, c?ruia îi d?dea în continuare lec?ii de dans. Astfel trecu aceast? zi...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro