Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Peninsula damna?ilor

de Ionut Popa

Partea 1

Oameni vechi, oameni noi


Atunci când teatrul coboar? în strad?, când reprezenta?iile politice inund? întreaga lume, spa?iul public, a?a cum este organizat în cultura noastr?, devine o mare scen? pentru actorii politici, economici, sociali ?.a.m.d., în timp ce spa?iul privat îndepline?te „rolul” de culise, acea zon? ascuns? ochiului liber unde realitatea a fost mutat? ?i disputat? de o mân? de personaje ahtiate dup? putere. Atunci când minciuna ?i adev?rul se confund?, când cele dou? fa?ete ale realit??ii relative se ciocnesc ca dou? universuri paralele, spectacolul exploziei cauzate de acea coliziune înf??i?eaz? pe marea pânz? eteric? un tablou grotesc pe care oamenii îl privesc în fiecare zi f?r? s?-l în?eleag? ?i îl gust? f?r? s?-i simt? aroma rânced?. Apoi particip? la zugr?virea acestuia f?r? s? fie, de fapt, prezen?i la fa?a locului cu întreaga capacitate de a-i scana nuan?ele absconse. Lumea a fost întotdeauna o scen? - fapt consacrat de marele Will - dar nu s-a mai întâmplat niciodat? ca actele principale s? fie jucate în spatele unui paravan colorat ?i dinamic, obscur ?i static, interpus între actori ?i spectatori, ca o prelungire a culiselor, l?sându-le spectatorilor libertatea de a interpreta ac?iunea dup? cum cred de cuviin?? sau, mai bine zis, dup? propria capacitate de intui?ie ?i t?lm?cire a umbrelor. Acestora li se arunc?, din când în când, indicii în?el?toare peste paravanul mediatic care îi ?ine informa?i, dezinforma?i ?i neinforma?i în acela?i timp. Abia atunci când spectatorii vor disp?rea, întreaga reprezenta?ie va reveni la adev?rata natur? a lucrurilor, va zdrobi paravanul ?i va cer?i iertare în frunte cu la?ii care î?i ar?tau puterea din spatele m??tilor. ?i-i vor ruga insistent (poltronii f?r? de sc?pare) pe cei care nu vor mai fi s? asiste la actul final ce va fi absorbit de marea explozie menit? a-i înghi?i pe to?i în acela?i timp, ca idealul uman de nemurire pieritoare al oamenilor neoameni s? fie dus la bun-sfâr?it odat? pentru totdeauna, ?i nimic s? nu mai r?mân? în urm?.

Actul Întâi

Duminic?. Ultima zi a alegerilor preziden?iale, cea în care cet??enii se vor prezenta la urne pentru a doua oar? în decurs de o lun?. Doi candida?i puternici se întâlnesc în cel de al doilea tur de scrutin în urma c?ruia unul dintre ei va fi ales pre?edinte al statului semi-colonial Pauperia.

Personaje
(în ordinea intr?rii în „scen?”):
Grigore Cavalcan
?oferul
Domnul Detectiv
Membrii de partid
Patru reporteri
Sergiu Pavelin
?tefan Rapass
Vasile Com?nescu
Doi activi?ti
Septimiu Staviuc
Petric?
Tipa
?oferul lui Staviuc
Cornel
Doamna Cavalcan


Tabloul I

Palatul Parlamentului. În prim-plan, holul principal în care sunt întâmpina?i oaspe?ii de onoare ?i personalit??ile politice dominante. Draperiile erau trase, o lini?te deplin? str?b?tea întreaga construc?ie-mastodont. Lumina zilei se l?sa îndelung a?teptat?. Întuneric matinal.

Scena 1

Grigore C., ?oferul

Grigore Cavalcan p?trunse în holul mare ?i aprinse toate luminile. ?oferul acestuia mergea în spatele s?u. Cei doi se îndreptau hot?râ?i spre Sala Unirii, urcând sc?rile de marmur?, timp în care Cavalcan î?i verifica încontinuu telefonul mobil.

GRIGORE C.(cu voce tare, ca s?-l aud? ?oferul s?u, care mergea în spatele acestuia, la o distan?? destul de mic?): Niciodat? aceast? cl?dire uria?? n-a stat cu luminile stinse peste noapte. Cic? trebuie s? facem economie. P?i cum s? facem economie? A avea o economie n-are nimic de-a face cu a face economie! S-a votat o lege prin care... Ahhh, mama lor de envaironmentali?ti!...
?OFERUL: V? în?eleg...
GRIGORE C. (se întoarse c?tre ?ofer): Ai închis u?a principal??
?OFERUL: Da, domnule Cavalcan!
GRIGORE C. (c?scând): Bravo.
?OFERUL (pe un ton ezitant): Scuza?i-mi indiscre?ia: la cât o s? înceap? ?edin?a?
GRIGORE C.: (pu?in mirat de aceast? întrebare): Cam într-o or?. Suntem singuri acum. Mai întâi trebuie s? m? întâlnesc cu cineva aici. A?tept un telefon urgent. Sper c? nu ?i-am stricat planurile duminicale (rosti aceste cuvinte cu un zâmbet sadic în mijlocul fe?ei).
?OFERUL (pus în încurc?tur?): Nu, domnule Cavalcan, Doamne fere?te! Cum a? putea...
GRIGORE C.: Bine, bine, las? astea!
?OFERUL (recuperându-?i aerul încrez?tor): Nu vre?i s? cobor pân? la poart?, ca s?-i spun portarului s?-i deschid? persoanei pe care o a?tepta?i? Nu de alta, dar n-o s?-i dea voie s? intre ?i-o s? trebuiasc? s? coborâ?i Dvs. pentru a-i da OK-ul...
GRIGORE C. (afi?ând o expresie de parc? î?i spunea în sine „vulpe viclean?!”): Da, ar fi o idee bun?! Du-te ?i spune-i s?-l lase s? intre în curte pe... domnul detectiv.
?OFERUL (nemul?umit c? nu afl? mai multe): Da, s? tr?i?i!
(Grigore Cavalcan î?i scoase din nou telefonul mobil din buzunar ?i c?ut? num?rul detectivului prin noianul de contacte, apoi î?i plimb? degetele mari pe ecranul policrom al telefonului. În sfâr?it, dup? ce g?si num?rul, select? „Call”.)
GRIGORE C. (pe un ton ferm): Salut, me?tere! Ia zi-mi, ai g?sit ceva?
DETECTIVUL (pus pe ?otii): „Salut, M?ria Ta! He! He! He! Stai c? vin acum la tine, sunt în ma?in?! O s?-?i plac? ce-o s? vezi! Mi-e mi-a pl?cut enorm! Am dat ?i una mic? de asezonare!”
GRIGORE C.: Ce vrea s? însemne asta?
DETECTIVUL: „Las’ c? o s?-?i dai tu seama în curând!”
GRIGORE C.: Vezi, s?-i zici portarului c? e?ti „domnul detectiv” ?i c? trebuie s? te întâlne?ti cu mine de urgen??!
DETECTIVUL: „Roger!”
GRIGORE C.: Hai, pa! Te a?tept!
DETECTIVUL (cu un aer ?ugub??): „Papaceao!”
(?oferul î?i f?cu apari?ia fredonând printre buze un cântec vechi, de la mama lui.)
GRIGORE C. (luându-l de sus): Gata, ?i-ai dus sarcina la bun-sfâr?it?
?OFERUL (v?dit deranjat de faptul c? era luat peste picior): Haide?i, domnule Cavalcan, nu mai râde?i de mine... Da, i-am comunicat portarului ce are de f?cut. Mai mult de-atâta...
GRIGORE C.: Hai, m?’, vino-ncoa (punându-?i bra?ul pe dup? um?rul acestuia), c? glumeam cu tine. ?tii c? nu m? pot dispensa de serviciile tale!
?OFERUL (ro?ind ca o ?col?ri?? inocent?): V? mul?umesc, domnule pre?edinte!
GRIGORE C. (zâmbind ?i privindu-l pe interlocutorul s?u cu o expresie iert?toare): Vine ?i vremea noastr?, b?iete, vine ?i vremea noastr?! Pân? atunci, du-te pân? la cel mai apropiat supermarket non-stop ?i cump?r? cinci baxuri de ap? mineral?, cinci de ap? plat?, neap?rat la doi litri, ?i ceva de ron??it. Ia-?i ?i ?ie ceva de mâncare, ce vrei (îi înmân? o hârtie de 200 de u.m.). Ai grij? s? vii înapoi pân? la ora ?ase ?i zece!
?OFERUL: Nu-ncape nicio îndoial?!
Domnul Detectiv intr? pe u?? chiar înainte ca ?oferul s? ias?, cei doi se salutar? cordial, apoi cel dintâi îl urm? pe Grigore Cavalcan într-o sal? de conferin?e.

Scena 2

Grigore C., domnul detectiv, f?r? ?ofer

O sal? înc?p?toare, cu o mas? de conferin?e situat? în centru, multe scaune de jur împrejurul mesei, detalii luxoase. Grigore Cavalcan ?i domnul detectiv p?trund în aceast? sal? ?i pornesc o discu?ie amical?.

GRIGORE C.: Hai c? te-am a?teptat ca pâinea cald?! Ai ceva interesant pentru mine??
DETECTIVUL (înf??i?ând o frez? a la Elvis ?i o alur? comic?): ?i-am zis s? te ?ii bine, nu?? Hai c?-?i mai zic o dat?... Fii anten?... !
GRIGORE C. (tremurând de ner?bdare): Eu cred c? tu faci inten?ionat! Treci la subiect!
(Domnul detectiv, cum st?tea lâng? Grigore Cavalcan, amândoi rezema?i de masa de conferin?e, î?i arunc? servieta pe mas? ?i scoase un CD într-o carcas? transparent?.)
GRIGORE C. (luat prin surpriz?): Ce reprezint? aceasta??
DETECTIVUL: Stai c?-?i ar?t imediat! Ai un laptop la îndemân?? A, uite-l acolo! Se poate, nu?
GRIGORE C. (cu o amabilitate nedisimulat?): Da, sigur, te rog!
(Domnul detectiv porni laptop-ul, select? tot ce era de selectat, introduse CD-ul în DVD-ROM ?i a?tept? ca acesta s? se încarce.)
DETECTIVUL: A?a-s eu, mai de mod? veche... umblu cu CD-uri dup? mine.
GRIGORE C. (cu o expresie de om dezam?git): B?i, ?tiam eu c? e?ti un golan ?i jum?tate (dându-i un pumn prietene?te în bra?ul stâng). Vreau s?-mi zici ce-ai g?sit, nu s? ne uit?m la filme porcoase!
DETECTIVUL (degajând o inocen?? perfid?): P?i, asta am g?sit! Nu-?i ajunge?
GRIGORE C. (deja furios): Vreau s?-mi spui ce-ai g?sit compromi??tor la adresa contracandidatului meu!
DETECTIVUL (indicând cu degetul chipul împricinatului pe ecranul laptopului): P?i, uite-l aici! A vrut s? s?rb?toreasc? înainte de vreme! Da’ uite c? nu ?tii niciodat? cine sare din boschete! E Septimiu Staviuc cu o reputat?, sau mai bine zis repurtat?, ?i stimabil? doamn? politician, care se întâmpl? s? nu fie ?i so?ia dumnealui! Comprende??
(Grigore Cavalcan r?mase interzis de-a binelea, nu ?tia cum s? reac?ioneze, pentru c?, mai mult ca sigur, nu se a?teptase la o astfel de descoperire. Un zâmbet r?t?cit începea s? i se contureze în miezul fe?ei, ca atunci când te dezmetice?ti dup? un eveniment uluitor.)
GRIGORE C.(jubilând): Ah, vulpe b?trân?! ?tiam eu c? n-ai s? m? dezam?ge?ti! Dar este minunat! Adulter?! Totu?i, cum se poate una ca asta? Sincer, nu-mi vine s? cred! Dar aceasta este o gre?eal? de încep?tor, ceea ce nu-l caracterizeaz? pe Staviuc!
DETECTIVUL: Da, avea ni?te bodyguarzi pro??pi?i la re?edin?a stimabilei amante, unul postat la intrarea din fa??, altul la intrarea din spate, dar i-am anesteziat repede! Nici n-au ?tiut ce i-a lovit! Curat cloroform!
GRIGORE C. (mai vivace ca oricând): Bravo, domnul meu! Dac? ar fi to?i oamenii ca tine...
DETECTIVUL (aproape autoironic): P?i, n-ar fi bine deloc! Cine-ar mai sp?la pe jos? Ha! Ha! Ha!
GRIGORE C. (antrenat de glumele interlocutorului s?u): Ha! Ha! Ha! Corect! Tu sigur nu! Ha! Ha! Ha!
DETECTIVUL: Uit?-te-ncoace la mine! Eu sp?l pe jos cu ei, dar mai mult de-atât, NIET! Nu bag mâna în foc pentru nimeni nici picat cu cear?, dar?mite s? trebuiasc? s? stau toat? ziua cu mâna în ap?! Ha! Ha! Ha!
GRIGORE G. (temperându-?i entuziasmul): Bine, bine, am glumit destul!... S? ne desp?r?im acum, c? avem mult? treab?. Ia stai a?a! Ai zis ceva la telefon, acum mi-am amintit, ceva de-o asezonare! Înseamn? ce cred eu c? înseamn??
DETECTIVUL: Gicule, nu ?tiu dac? m? în?elegi... eram ?i eu singur, într-o ipostaz? parc? prea jenant? pentru a nu deveni un participant indirect la ac?iunea celor doi porumbei, m?car a?a, m? în?elegi tu, de la distan??... de complezen??! Wireless, cum zic tineri! Ha! Ha! Ha!
GRIGORE C.: Scârbos!
DETECTIVUL: N-am ponegrit carcasa CD-ului! Stai lini?tit, doar ?tii c? sunt mai strict ca bunica lui Pazvante Chioru’ atunci când vine vorba de igiena corporal?, mai ales de cea manual?!
GRIGORE C. (v?dit deranjat de obiceiurile interlocutorului s?u): Hai, c? te re?in mai mult decât e cazul! Oricum, ?i eu mai am de f?cut câte ceva pe-aici! ?inem leg?tura! R?mân dator vândut! Dup? ce câ?tig alegerile, te a?teapt? ni?te surprize! Pa! S? auzim de bine!
DETECTIVUL: Abia a?tept! Succes ast?zi! Ce mai, nici nu mai ai nevoie de succes! La norocul t?u! Baft?! Vorbim!
Domnul Detectiv ie?i din înc?pere ?i p?r?si Palatul Parlamentului. Grigore Cavalcan încuie u?a s?lii, se a?ez? pe unul dintre scaunele directoriale, amplasându-?i laptop-ul în poal?, pentru a analiza în lini?te filmarea cu cei doi îndr?gosti?i politic, ?i adormi de-atâta entuziasm.

Scena 3

Grigore C., membrii de partid

Sala Unirii era deja plin?. To?i ajunseser? mai devreme cu aproximativ zece minute pentru a nu rata începutul ?edin?ei secrete, care fusese stabilit? cu doar o zi în urm? de c?tre Grigore Cavalcan. Acesta, l?sându-se în plata somnului, întârziase nepermis de mult.

GRIGORE C. (fugind prin Palatul Parlamentului ca un veritabil atlet, se întâlni cu ?oferul): Hei, b?trâne! Am întârziat mult? Sunt to?i în sal??? Nu în?eleg cum de-am adormit ?i nici cum de-am putut dormi atât de adânc! De ce n-ai venit s? m? treze?ti?
?OFERUL (cu un aer de om vinovat): V-am c?utat prin toate s?lile pân? la etajul trei, apoi m-am oprit, din moment ce nu avea sens s? fi?i mai sus de atât.
GRIGORE C.: Am fost în sala de conferin?e, în sala mic? pe care am inaugurat-o de curând. (Ridicându-?i de pe jos paltonul pe care-l sc?pase din neaten?ie) Na c-am ?ters ?i praful!
?OFERUL (pu?in iritat, oferindu-se s?-l elibereze pe Cavalcan de povara paltonului ?i-a servietei): Era încuiat?, domnule Cavalcan! Am ?i b?tut la u??! Se poate... Da?i-mi mie paltonul ?i servita, domnule Cavalcan, se poate s? le c?ra?i dumneavoastr? cât timp sunt prin preajm??
GRIGORE C.: Ce-a fost, a fost! Hai mai bine s? facem acum ce mai putem, adic? s?-i d?m bice! Spre Unirii!
(Cei doi p?reau destul de agita?i ?i porniser? într-un sprint turbat prin marele hol al Palatului. Odat? ajun?i în Sala Unirii, ace?tia adoptar? brusc un aer sobru, nel?sând s? se vad? efortul fizic pe care l-au depus pentru a ajunge acolo.)
GRIGORE C. (c?tre ?ofer): Aga??-mi, te rog, paltonul în cuier ?i pune-mi servieta pe pupitru. Eu merg pân? la toalet?.
?OFERUL: Da, s? tr?i?i!
GRIGORE C.(v?zând sticlele de ap? pe masa de protocol): A, bun! V?d c? ai cump?rat ce ?i-am cerut ?i le-ai ?i a?ezat unde trebuie ?i la timp! Merci, b?trâne! ?i-a r?mas ceva rest?
?OFERUL (întinzându-i o bancnot? de 50 u.m.): Doar atât!
GRIGORE C.(luând bancnota ?i îndesând-o în buzunarul de la spate al pantalonilor): Bun! Hai c? am ie?it pu?in, c? m? omoar? vezica! A?az?-te ?i tu undeva prin spate. Pe mai încolo!
?OFERUL (aproape s? duc? mâna la frunte): S? tr?i?i!
(Grigore Cavalcan ie?i în fug?, pentru c? deja întârziase aproape o jum?tate de or?. La întoarcere, acesta se a?ez? la pupitru ?i îi rug? pe colegii s?i s? fac? lini?te, nu înainte de a-?i cere mii de scuze pentru întârzierea inoportun?, dar necesar?.)
GRIGORE C.: Stima?i colegi, stimat? audien??, ?tim cu to?ii prea bine c? ne afl?m la finalul acestei campanii preziden?iale, ?i, înainte de a trece la subiect, de a v? dezv?lui în exclusivitate ultimele nout??i, vreau s? v? mul?umesc tuturor pentru devotamentul ?i profesionalismul de care a?i dat dovad? în îndeplinirea sarcinilor ce v-au fost alocate la începutul campaniei! V? sunt pe deplin recunosc?tor!
(O mare de aplauze înv?luise întreaga sal?, p?trunzând în fiecare col? ?i îmbr??i?ând corpurile de mobilier, scaunele, pupitrele, lojele, oamenii, microbii ?i bacteriile de parc? bra?ele aplaudacilor c?p?taser? elasticitate ?i pluteau prin întreaga înc?pere ca un p?ienjeni? de liane ce-?i gratulau r?d?cina d?t?toare de via??.)
GRIGORE C.: Stima?i colegi, stimat? audien??! S? nu crede?i c? v-am trezit cu noapte în cap pentru a v? povesti cine ?tie ce bazaconii f?r? nici un pic de relevan??! Nici vorb?! ?tiu c? este ora 6.45, dar ?tiu ?i c? într-un sfert de or? se vor deschide urnele de vot, la care ne vom prezenta ?i noi negre?it dup? ce vom fi terminat cu aceast? ?edin??, care este mai mult un prilej pentru domniile voastre de a afla deznod?mântul acestui tur de scrutin chiar înainte de a fi început!
(To?i au început s? ?u?oteasc? ?i s? se foiasc? în scaunele lor privilegiate. Grigore Cavalcan plantase s?mân?a curiozit??ii în min?ile lor cvasiadormite. Acesta deschise servieta, scoase un CD ?i îl puse pe mas?.)
GRIGORE C. (luând discul de pe pupitru ?i ridicându-l deasupra capului): Acest disc va decide soarta campaniei preziden?iale în favoarea subsemnatului!
UN SENATOR: Ce con?ine CD-ul? (Se auzi din primele rânduri)
GRIGORE C.: R?bdare, bunii mei prieteni! V? voi dezv?lui numaidecât natura acestui disc! Datorit? unui foarte bun prieten de-al meu, detectiv de profesie, avem aici dovada inexpugnabil? care st? m?rturie pentru adev?rata structur? de caracter a viitorului nostru fost pre?edinte! Prietenul meu detectiv a reu?it s? înregistreze câteva momente fierbin?i pe care viitorul nostru fost pre?edinte le-a între?inut cu o stimabil? doamn? din partidul pe care-l conduce din umbr?! Adulter! A?i auzit bine, bunii mei prieteni, adulter!
MUL?IMEA ÎN COR: Adulter!
(Un cor de ?u?oteli aprinsese atmosfera de victorie care se a?ternuse peste sc?fârliile politicienilor ?i peste toate scaunele ?i pupitrele din acea înc?pere.)
GRIGORE C.: A?a este, dragii mei prieteni! Adulter! De-aceea v-am chemat în aceast? diminea?? fructuoas?, în acest ajun al victoriei mele, pentru a împ?rt??i cu domniile voastre în exclusivitate aceast? veste minunat? (de?i informa?ia valoroas? îi parvenise acestuia dup? ce-a solicitat întrunirea, minciuna nu este mai prejos de adev?r în fa?a faptelor peremptorii)!
UN DEPUTAT (se auzi din audien?? cu o voce tremurând?): Adulter!
GRIGORE C.: A?a este, bunii mei prieteni! Adulter! Iat? cum vom proceda. Ve?i merge la urne, ve?i vota – eu o s? trec mai întâi pe la b?ie?i, ca s? le înmânez aceast? minun??ie, iar la ora 9:30, ora jurnalului de diminea??, votan?ii vor afla cine este cel care i-a condus atâ?ia ani!
PRIMUL SENATOR (pu?in circumspect): ?i crede?i c? postul nostru de televiziune va fi suficient pentru diseminarea acestei ve?ti minunate în rândurile votan?ilor?
GRIGORE C.: A?i pornit de la un adev?r, noi nu de?inem decât dou? posturi de televiziune, dar la fel ?i concuren?a, ceea ce înseamn? c? posturile neafiliate vor prelua imediat aceast? ?tire, de dragul raiting-ului. Desigur, nu mai lu?m în calcul ?i faptul c? posturile noastre sunt cele mai vizionate la nivel na?ional, drept care nu m? în?el dac? spun de pe-acum c? ne vom bucura de-o acoperire f?r? precedent! Lupta s-a dat întotdeauna, bunii mei prieteni, pe ultima sut? de metri, ?i diferen?a a fost f?cut? de votan?ii indeci?i, aceia care nici în diminea?a zilei în care au loc alegerile nu ?tiu cu cine voteaz?, dar pornesc televizorul, analizeaz?, se fr?mânt?, vor s? fie al?turi de concet??enii lor, nu se pot decide, dar au cele mai bune inten?ii ?i, pân? la urm?, se decid în func?ie de cine joac? mai bine c?r?ile! Ieri a fost momentul de glorie al lui Staviuc, mai precis asear?, în cadrul dezbaterii „oficiale”, când m-a învins la musta?? pentru c? a avut o armat? de PR-i?ti mai competen?i. Nu-i nimic! Ieri a fost ?ah la rege, bunii mei prieteni! Ast?zi, în schimb, o s? fie MAT la pre?edinte! Dar s? nu ne mai întindem la vorb?, c?ci vorba lung?... ?ti?i ce ave?i de f?cut!
(To?i se ridicar? încânta?i, urmând cu sfin?enie cursul dictat de noua întors?tur? a lucrurilor. ?oferul se duse la Cavalcan pentru a împ?rt??i cu acesta propriile opinii ?i fr?mânt?ri.)
?OFERUL: Minunat discurs, domnule pre?edinte! De-a dreptul... mi-a ajuns fix aici (b?tându-se cu pumnul în piept)
GRIGORE C. (notând ceva într-un carne?el, ridicând capul din foile caietului ?i lansând priviri t?ioase c?tre ?oferul s?u): Nu-mi mai spune a?a, s? nu cobim! (Privind din nou în carne?el) Dar da... s? sper?m c? ?i ceilal?i au fost la fel de impresiona?i ca tine.
?OFERUL (cu o ingenuitate pueril?): P?i nu sunte?i pre?edintele partidului?
GRIGORE C. (iritat): Hai, las?-te de glume, c? avem mult? treab?!
?OFERUL (încercând s? schimbe subiectul): I-a?i dat gata, domnule... (o scurt? ezitare) Cavalcan. S-a v?zut pe chipurile lor! I-a?i mobilizat de nu s-au v?zut!
GRIGORE C. (serios): Hai, pe cai, du-m? la Orizontul 1!
?OFERUL: A?tepta?i pu?in. Cu apa aceea care a r?mas ce facem? (Ar?tând cu indexul înspre sticlele a?ezate pe masa de lâng? pupitrul de discursuri) Mai mult de jum?tate din cât am cump?rat a r?mas neb?ut?. O l?s?m a?a acolo?
GRIGORE C. (pe picior de plecare): Ia-o tu acas?, dar mai târziu. Acum ne gr?bim!
Cei doi p?r?sir? ultimii Sala Unirii ?i, implicit, Palatul Parlamentului.


Tabloul II

Ora?ul fierbea. ?tirile clocoteau. Str?zile erau împânzite de autovehiculele posturilor de televiziune. Circul ambulant se mutase din marea cl?dire a marii popula?ii în strad?, mai exact la sec?iile de votare din toat? ?ara, accentul punându-se, desigur, pe cele din capital?. ?i apoi din strad?, printr-un veritabil fenomen de reflexie, circul era proiectat cu succes pe micile ecrane.


Scena 1

Sergiu P., ?tefan R., Vasile C., patru reporteri

Colegiul Na?ional Maximilian Galeriu din capital?. Toat? crema jurnalisticii paupere se afla deja acolo, în fa?a celei mai titrate institu?ii de înv???mânt liceal din întregul stat, în a?teptarea politicienilor. Nimeni nu sc?pa neintervievat. De îndat? ce politicienii sosir?, crema s?ri ca din tun.

REPORTERUL 1: Domnule Pavelin, domnule Pavelin, cine crede?i c-o s? câ?tige alegerile? Îi ?ine?i pumnii domnului Cavalcan? Pe cine pune?i ?tampila?
SERGIU P. (iritat, gr?bind pasul, cu reporterii în urma lui): Votul este secret, nu? În orice caz, m? voi decide la fa?a locului (voia s?-?i ascund? zâmbetul ironic, îns? îi era aproape imposibil). O s? câ?tige cine merit?, nu? Sigur c-o s?-i ?in pumnii domnului Cavalcan, doar m-am implicat în mod activ în campania sa electoral?, suntem colegi de partid etcetera.
REPORTERUL 1 (în spatele acestuia): Am observat c? asear? domnul Cavalcan nu s-a sim?it prea bine la dezbaterea dintre acesta ?i domnul Staviuc. S? sper?m c? ast?zi dumnealui va fi, totu?i, în apele sale. Ce p?rere ave?i?
SERGIU P. (întorcându-?i umerii,cu o tonalitate grav?): Nu pot s? v? spun decât atât: ast?zi va avea o presta?ie de zile mari! Atât!
REPORTERUL 1: V? mul?umesc, domnule Pavelin, o duminic? frumoas?!
SERGIU P. (punând piciorul pe prima treapt? a sc?rilor de la intrarea în colegiu): ?i dumneavoastr?!
(Într-o alt? parte, pe trotuarul opus, 3 reporteri îi adresau întreb?ri vicepre?edintelui partidului.)
REPORTERA 2: Domnule Rapass, care crede?i c? sunt ?ansele ca domnul Cavalcan s? urce în gra?ia votan?ilor pentru a-i lua domnului Staviuc un procent de 2% din votan?i, acum, pe ultima sut? de metri?
REPORTERUL 3: Domnule Rapass, cum vede?i aceast? curs? strâns? între colegul dumneavoastr? de partid ?i domnul Staviuc?
?TEFAN R.: Sunt ?anse reale ca domnul Cavalcan s? revin? la cârma acestui al doilea tur de scrutin. Nu se ?tie niciodat?. Dup? cum am mai spus ?i în alte rânduri, sondajele de opinie au o valoare... a?a... mai mult ilustrativ?. Nu ?tiu ce pot s? spun despre lupta strâns? dintre cei doi candida?i la func?ia de pre?edinte... mai mult decât c? amândoi sunt oameni de calitate! Au calibru, nene, nu juc?rie!
REPORTERUL 4: Pune?i oboseala domnului Cavalcan din ultimele zile pe seama acestei întreceri acerbe? V-a?i a?teptat la o astfel de presta?ie din partea domnului Staviuc ?i a partidului simpatizant?
?TEFAN R.: Sigur c? da, tot ce este posibil, doar a?i v?zut ?i dumneavoastr? c? ambii s-au ridicat la în?l?imea a?tept?rilor! Lupta este strâns?, câ?tig?torul înc? n-a fost desemnat. V? mul?umesc! S? auzim numai de bine!
REPORTERA 2: Succes!
REPORTERUL 3: Toate cele bune!
REPORTERUL 4: Numai bine! V? mul?umim!
(Întorcându-se la limuzina cu care sosiser?, ace?tia începeau s?-?i exprime pe rând îngrijorarea pentru absen?a lui Grigore Cavalcan. Colegii lor de partid înc? nu ie?iser? de la urne. Limuzinele îi a?teptau.)
SERGIU P.: Voi a?i primit vreo veste de la Cavalcan? Nu l-am v?zut prin preajm?, de?i aici voteaz? ?i el!
?TEFAN R.: Nu, nu am absolut nicio idee...
VASILE C.: Ia sta?i a?a c?-l sun eu!
(Acesta din urm? duse telefonul mobil la ureche ?i, dup? o a?teptare zadarnic? de câteva zeci de secunde, îl întâmpin? c?su?a vocal? ?i se l?s? p?guba?.)
VASILE C: Nu r?spunde. Ciudat!
SERGIU P.: Bine, la ce-am asistat mai devreme, nici nu m-a? mira s? se fi dus acas?, dup? ce-a predat CD-ul, ca s? se îmbete! Nici nu mai trebuie s? voteze!
?TEFAN R.: Mda, în?eleg ce zici, dar n-ar fi bine! Totul trebuie jucat CA LA CARTE! Oamenii trebuie s?-l vad?, trebuie s? apar? încrez?tor ?i tran?ant, cu un aer de înving?tor, dac? vrea ca efectul mobilizant s? aib? ?i o scânteie de pornire! Hai c? vedem noi! ?ofer, du-ne la sediul partidului.
Limuzina în care se aflau cei trei membri ai Partidului Pentru Un Trai Mai Bun, plus înc? doi, porni în tromb?. Pe drum se întâlnir? cu Grigore Cavalcan, care le semnaliz? prezen?a sa pe sens opus cu luminile de întâlnire ale automobilului ce-l conducea pe acesta la Colegiul Na?ional Maximilian Galeriu.


Scena 2

Grigore C., cei patru reporteri

Reporterii z?boveau în autovehiculele amplasate de-o parte ?i de cealalt? a carosabilului, în dreptul Colegiului Na?ional Maximilian Galeriu, a?teptând pe?tele cel mare ce p?rea c? nu mai vrea s? mu?te momeala. La sosirea acestuia, dup? o a?teptare asidu?, to?i reporterii ie?ir? de pretutindeni ca gândacii dup? dezinsec?ie.

GRIGORE C. (ie?ind din automobilul cu care venise la urne): V? rog, oameni buni, v? rog s? nu v? înghesui?i. E loc pentru toat? lumea! V? r?spund la to?i. Haide?i, pe rând, s? demonstr?m c? am intrat ?i noi, în sfâr?it, în rândul lumii civilizate. Voi sta?i acolo mai în spate, voi veni?i spre mine; a?a, tu, b?iatul cu camera de luat vederi, stai în partea aia ?i surprinde-mi profilul din partea stâng? – acela?i lucru este valabil pentru voi to?i, domnilor cameramani (d?dea indica?ii scenice ca un adev?rat regizor)! Gata, s? începem!
REPORTERUL 1: Domnule Cavalcan, v? sim?i?i preg?tit pentru aceast? zi? Lua?i în calcul posibilitatea unui e?ec în fa?a contracandidatului dumneavoastr?? Ce ave?i s? le transmite?i celor de acas? care ne urm?resc la aceast? or??
GRIGORE C.(foarte încrez?tor): M? simt mai preg?tit ca niciodat?, domnule drag?! M-am trezit a?a cu un sentiment pl?cut, plin de optimism ?i încredere. Ast?zi o s? se scrie o pagin? de istorie! Ast?zi o s? câ?tige nu cel mai puternic, nu cel mai inteligent, ci acela care este cel mai corect, cel mai onest, cel mai familist, a?a cum se prezint? majoritatea oamenilor de bun? credin?? din aceast? ?ar?! Sigur, nu exclud posibilitatea ca eu s? nu câ?tig aceast? curs? preziden?ial?: se pot întâmpla multe lucruri, tot ce ne trece nou? prin cap se poate întâmpla la orice or? – doar este vorba aici de cadrul probabilistic limitat al percep?iei umane, adic? nu ne putem imagina imposibilul! Dar am un feeling c? balan?a se va înclina în favoarea mea! Ce s? le spun celor de-acas??... Un singur mesaj am pentru ei: s? voteze a?a cum le dicteaz? con?tiin?a! ?i s? ias? la vot – Democra?ia este în mâinile lor!
REPORTERA 2: ?i colegii dumneavoastr? degajau aceea?i atitudine plin? de încredere, v-a mai r?mas vreun AS în mânec?? S? ne a?tept?m la o surpriz??
GRIGORE C. (cu zâmbetul pe buze): Domni?oar?, via?a este plin? de surprize! Nu trebuie decât s? ?tim s? le gestion?m! Tot ce-am avut de spus sau de f?cut am spus sau f?cut în decursul acestei campanii electorale. Nu mai vreau s? subliniez decât un singur lucru: votul fiec?ruia conteaz?, doar împreun? vom putea fi mai buni!
REPORTERUL 3: Crede?i c? presta?ia dumneavoastr? de ieri sear? va atârna greu de soarta acestor alegeri? Postul de televiziune Paradigma TV l-a declarat deja pe domnul Staviuc noul pre?edinte al Pauperiei! Cum comenta?i?
GRIGORE C.: Panta Rhei, domnule reporter, Panta Rhei! Trecutul s? r?mân? trecut ?i noi s? ne vedem de treburile noastre! ?ti?i ?i dumneavoastr? vorba aia, câinii latr?, ursul merge! Îi invit pe cet??eni s? decid? soarta acestei campanii electorale!
REPORTERUL 4: Ce-ave?i s? le spune?i sus?in?torilor dumneavoastr? care ne privesc chiar în aceast? clip??
GRIGORE C.: R?mâne?i cu mine!
Acesta î?i croise drum prin marea de reporteri ?i ajunse, într-un final, în cabina de vot unde cu o mân? lu? ?tampila ?i o puse pe propriul nume, în timp ce mâna cealalt? ?i-o plasase strategic pe inim? parc? recitând în gând imnul Pauperiei.


Intermezzo

Ora 9:30. Majoritatea cet??enilor de?tepta?i erau cu ochii pe cei doi candida?i. Cu mici excep?ii, televizoarele st?teau deschise pe posturile Paradigma TV, de?inut de Septimiu Staviuc, ?i Orizontul 1, de?inut de Grigore Cavalcan. Pe postul Orizontul 1, buletinul de ?tiri obi?nuit este întrerupt pentru un „breaking news”.

PREZENTATOAREA: Stima?i telespectatori, acum o ?tire de ultim? or?: mi se comunic? în casc? faptul c? postul nostru de televiziune a intrat în posesia unei film?ri realizate de un cameraman amator cu ajutorul propriei tablete, care ni-l înf??i?eaz? pe actualul pre?edinte al Pauperiei în ipostaze indecente al?turi de o tân?r? blond? din fostul s?u partid, PFU (Partidul For?elor Unite). Dup? cum pute?i vedea, domnul pre?edinte nu se d? în l?turi atunci când e vorba s? s?rb?toreasc? viitoarele sale reu?ite al?turi de fostele pasiuni (?i analiza faptei dezv?luite continu? în aceea?i not? strunit ironic? ?i persiflatoare).

Ionut Popa (Ioan_Cerb) | Scriitori Români

motto: O carte neizbutit? poate fi o capodoper? interioar?. (Paul Valery)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro