Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*31. Din „Vulturul” în „Pacifis”.

Nick porni avionul, f?r? a-i pune întreb?ri incomode surorii sale; o întreb? doar unde anume dorea s? ajung? în marele ora? de sub cupol?. Lia îi indic? precis locul, a?a c? într-acolo porni straniul vehicul pilotat de fratele ei.
Ajunser? la destina?ie, a?a c? Nick opri avionul. Acum îns?, înainte ca sora lui s? coboare, dorea totu?i s? afle de la ea ce avea de gând s? fac?. În acest sens îi spuse:
- A? putea ?ti de ce m-ai rugat s? te aduc aici, în acest loc?
- ?i-am spus, m? voi întâlni cu cineva aici.
- Bine. Cu cine?!
- Nick, n-are rost...
- Sunt totu?i fratele t?u, chiar dac? mai mic, o întrerupse el. Te rog, spune-mi! Doar ai încredere în mine, sper! Deci...
- Cu Sid, rosti ea simplu.
- Sid Kelso? se mir? Nick. De ce te întâlne?ti cu el?
- De ce nu m-a? întâlni cu el? îi r?spunse Lia tot printr-o întrebare.
- Nu ?tiu ce s?-?i spun. Nu mi se pare o idee prea bun?. Dar faci cum crezi tu; n-am s? m? amestec. Atunci, pa, Lia! Ai mare grij? ce faci! Bine?
- Sigur, Nick! Voi avea, zise ea ?i ie?i din avionul pe care Nick îl întoarse spre tunelul din care de abia venise, pentru a ajunge înapoi la blond?.
Lia î?i privi ceasul. Ajunsese la locul de întâlnire cu pu?in înainte de ora 12.00. Îns? Sid era deja acolo, a?teptând-o, de?i, spre norocul ei, nu întârziase. Doar c? el venise mai devreme, fiind ner?bd?tor s? o vad?, s? o întâlneasc?.
- Salut, Sid, îl salut? ea. Sper c? nu te-am f?cut s? m? a?tep?i prea mult.
- Nu, nu-?i face griji! N-ai întârziat deloc. Eu sunt cel care s-a gr?bit. Am ajuns mai devreme.
- A?a, deci... Sper c? n-ai avut probleme asear?, din cauza mea.
- Probleme...? se mir? el. Nu; ce fel de probleme a? fi putut avea?
- P?i, pentru c? ai ajuns târziu...
- ?i ce dac?? Doar sunt destul de mare, pot întârzia prin ora? oricât doresc. E adev?rat îns? c? sora mea m-a a?teptat. Era îngrijorat?. Mi-a pus multe întreb?ri, îns? am l?murit-o eu.
- Deci, ai avut totu?i probleme.
- Ah, nu, nimic serios.
- Atunci, e-n ordine. Ce zici, ?ii minte ce te-am înv??at ieri?
- Cu dansul?! Drept s? spun, nu cred c? m? descurc prea grozav!
- Nu-i nimic. O s? exers?m ?i azi. Dar nu chiar acum. E prea devreme. Dac? nu te deranjeaz?, a? dori s? mergem la un restaurant, s? servim ceva. N-am mâncat nimic pân? acum. Ce zici, se poate?
- Sigur, nu-i nici o problem?. Cum dore?ti.
- Bine, dar... Poate c? tu ai mâncat deja.
- Ah, nu, nici eu... Nu mi-a fost foame, deci, putem merge.
- Bine. Atunci, s? mergem, spuse ea.
Dup? cum se în?eleser?, servir? masa împreun?, apoi pornir? spre camera Liei, pentru a-?i continua lec?iile de dans.
Între timp se înserase deja, iar Lia era înc? în camer?, cu Sid, „elevul” ei, în timp ce Nick ?i Maria nu p?r?siser? înc? interiorul „Vulturului”, fiindc? blonda nu se s?tura s? tot priveasc? p?ianjenii descoperi?i aici. În ceea ce-l privea pe Nick, neavând vreun film la care s? priveasc?, el se plictisise teribil.
- Iubito, e deja sear?, ar trebui s? plec?m acum. Cred c? ai v?zut destul. Putem veni ?i alt?dat?. „Vulturul” va fi tot aici. ?i p?ianjenii la fel. Nu vor pleca.
- Te-ai plictisit, dragul meu?
- Nu chiar, dar cred c?-i suficient pentru ast?zi.
- Da, poate ai dreptate. Oricum, î?i mul?umesc c? m-ai adus aici ?i c? ai avut r?bdare, s? stai cu mine.
- Nu trebuie s?-mi mul?ume?ti, iubito! ?tii c? a? fi în stare s? fac orice, pentru tine.
- Da, ?tiu... ?i atunci ce-ar fi s? le spunem celorlal?i despre existen?a acestor p?ianjeni?
- Cum? tres?ri Nick, încurcat. Gânde?te-te bine! Nu cred c? ar fi o idee bun?. Dac? le-am spune despre p?ianjeni, ar trebui s? le spunem ?i despre nav?, apoi, implicit, totul; totul despre mine, despre Ly, despre tata. Tot ceea ce ?tiu. Poate c? vor dori chiar s? vin? ?i ei la bordul „Vulturului”, s? vad? nava.
- ?i?! Crezi c? ar fi ceva grav? N-ar fi oare mai bine a?a?
- Nu ?tiu... Tata s-ar putea sup?ra. Mi-a cerut s? p?strez secretul, iar eu i-am promis c?-i voi respecta dorin?a. Nu vreau s? ies din cuvântul lui. Nu vreau s?-l dezam?gesc cumva.
- Hai, Nick... Ce-i cu secretul ?sta? ?i cât timp trebuie p?strat?! Nu crezi c? ar fi mai bine dac? le-am spune?
- Nu ?tiu, sunt confuz. Dar nu cred c? ar fi bine. Nu m? presa, te rog! Tata trebuie s? spun? totul, nu eu, nu Ly, nici tu. Deci, pe el trebuie s?-l l?s?m s? decid? când anume se va întâmpla acest lucru.
- Tat?l t?u... E un om bun, dar nu cred c? are de gând s? se dest?inuie în curând, de?i ar fi cazul s? o fac?. Pentru c? nu-i deloc corect fa?? de ei, colegii mei. Imagineaz?-?i numai c? ei se chinuie s? afle de unde a ap?rut acel p?ianjen la bordul navei noastre, când explica?ia ar fi, de fapt, foarte simpl?. ?i tu ?tii cum m? simt eu fa?? de ei, c? nu pot s? le spun nimic?! Nu în?eleg... De ce trebuie s?-i las s? se chinuie în continuare, cu tot felul de presupuneri, încercând s? afle r?spunsul, pe care nici m?car nu-l vor g?si, pentru c? n-ar putea!
- Dac?-i vorba doar despre acel p?ianjen, nu-i o problem? foarte grav?, draga mea...
- P?i, tocmai asta e, c? nu-i deloc vorba numai despre acel p?ianjen. ?tii... La pu?in timp dup? ce am p?r?sit Terra, Luci, care ne este totu?i comandant, de?i el nu se poart? cu noi de parc? ar fi, pentru c? tot timpul s-a comportat admirabil, ne-a ?inut un mic discurs, foarte emo?ionant. Nu ne-a cerut mare lucru. Decât s? fim uni?i, ca o mare familie, s? ne sim?im ?i s? ne comport?m ca fra?i ?i surori, dar, mai ales, rug?mintea lui fa?? de noi to?i era s? nu avem secrete unii fa?? de al?ii. Iar el e mereu incredibil de sincer cu noi! ?i cum crezic? m? simt eu când ?tiu sigur c? le ascund ceva, ceva foarte impor-tant, ceva ce ei, în mod normal, ar trebui s? ?tie. Ei to?i sunt minuna?i ?i nu merit? s? m? port a?a cu ei... zise Maria, aproape cu lacrimi în ochi.
- Iubito, ce s?-?i spun?! Pân? acum nu te sim?eai astfel.
- Ba bine c? nu! Tu nu ?tii cum m? sim?eam eu fa?? de ei; ca o tr?d?toare, într-un fel.
- Cum ai vrea s? rezolv problema asta? Nu e la îndemâna mea! Nici eu nu pot s? încalc promisiunea f?cut? tat?lui meu.
- Dar ?i eu i-am promis lui Luci ?i nu doar lui, c? nu voi avea secrete fa?? de ei, îns? mi-am înc?lcat deja aceast? promisiune. ?i f?r? voia mea, am devenit p?rta?? la acest secret pe care nu-l în?eleg! ?i m-am transformat într-o mare mincinoas?, ceea ce nu suport! ?i cum crezi c? m? simt? A?a cum te-ai sim?i tu dac? ?i-ai înc?lca acea promisiune pe care i-ai f?cut-o tat?lui t?u. Îns? în cazul meu, e mai grav, pentru c? eu deja mi-am înc?lcat-o ?i nu doar fa?? de o singur? persoan?. Iar eu nu obi?nuiam s? fac a?a ceva!
- Te rog, iubito, încearc? s? în?elegi...
- În?eleg foarte bine situa?ia! ?tii, motivul pentru care am reu?it s? p?strez acest secret pân? acum ?i s? tac, a fost c? nici unul dintre colegii mei, discre?i ?i minuna?i, nu m-a întrebat nimic în acest sens. Îns? dac? vreodat? m? vor întreba ceva, le voi spune totul, nu voi putea s?-i mint, nu le-a? putea face una ca asta.
- Dar... Nu e bine! N-ar trebui!
- Te rog, Nick, încearc? ?i tu s? m? în?elegi pe mine! Pune-te în locul meu ?i ai s? vezi c? nu-i a?a cum sus?ii tu.
- Sigur, te în?eleg. Uneori ?i mie-mi este greu s? p?strez acest secret. Nu în?eleg de ce tata mi-a cerut insistent acest lucru, dar...
- Atunci, trebuie s? faci ceva în acest sens, altfel n-am s? pot rezista, cedez presiunilor ?i poate c? le voi spune eu totul.
- Nu, nu le spune nimic, te rog! Nu înc?. Uite, dac? te lini?te?te cu ceva, î?i promit c? o s? discut serios cu tat?l meu chiar acum, în seara asta, despre acest lucru. Îns? asta e tot ce pot face deocamdat?. Ce zici, e bine a?a?
- Da, desigur, e bine. E mai bine decât nimic. M? lini?te?te pu?in. Îns? te rog s? vorbe?ti cu tat?l t?u cât mai curând.
- Evident, iubito! Cât mai curând posibil. A?a c?, nu te mai fr?mânta atâta!
- Bine. N-am s? m? fr?mânt. Spune-mi, nava asta func?ioneaz? înc??
- „Vulturul”?! Din câte ?tiu eu, da, îns? nu sunt foarte sigur. Numai tata ?i-ar putea r?spunde precis la aceast? întrebare.
- A?a e, îns? eu n-am de gând s?-l întreb pe dânsul.
- De ce nu? Doar nu mu?c?...
- Bineîn?eles c? nu, îns? eu te-am întrebat pe tine.
- Iar eu ?i-am r?spuns: Dup? p?rerea mea, înc? func?ioneaz?. N-a fost niciodat? defect?, deci, nu v?d de ce ar fi tocmai acum.
- Atunci, crezi c? ar putea fi folosit? pentru a ajunge înapoi, pe Terra?
- Dac? ar putea fi folosit??! Nu ?tiu, presupun c? da. De?i dac? m? gândesc bine, nu mai are nici un strop de combustibil. Toate rezervoarele sunt absolut goale. În rest, nu-i nici o alt? problem?.
- Ceea ce înseamn? c? dac? s-ar face rost de combustibil, pentru a-i umple rezervoarele, ar putea întreprinde f?r? probleme aceast? c?l?torie?
- Cred c? da. De ce m? întrebi a?a ceva?
- P?i, e o nav? frumoas?. Ar fi p?cat s? o l?s?m aici, s? o abandon?m. Ar trebui s? o lu?m cu noi, când vom pleca. Îi voi propune acest lucru lui Luci.
- Poftim?! Cui? Lui Lucian? tres?ri Nick.
- Da, lui. Îns? fii lini?tit, nu acum. Doar dup? ce tat?l t?u se va hot?rî s? vorbeasc?.
- Ah, a?a da, merge, se lini?ti Nick. Iar acum ce zici, am putea pleca?
- Sigur, nu mai e nimic de v?zut aici. De altfel, ai spus c? putem veni ?i alt?dat?.
- Oricând dore?ti, iubito. Dac? avem codul de acces, nu-i nici o problem?.
- Foarte bine, atunci... Nu ?tiu ce planuri ai tu, dar eu am s? merg în nav? acum.
- În nav??! ???... Care?! „Pacifis”?!
- Sigur, care alta?! În asta suntem acum. Vii ?i tu cu mine?
- Nu cred. Dar de ce vrei s? mergi acolo? Din nou?
- Ca s? v?d ce face micu?a mea prieten?, Ema.
- P?ianjenul?! Dar i-ai v?zut pe ??tia, de aici.
- A?a-i, îns? ea e la bordul navei mele.
- Hmm... ?i nu te-ai s?turat s? tot vezi p?ianjeni?!
- Nu, nu m-a? s?tura niciodat?! În plus, pe ea trebuie s-o ?in sub observa?ie, e datoria mea. Ce-ar crede ceilal?i dac? nu mi-a? face datoria a?a cum trebuie?
- Sigur ?sta e singurul motiv pentru care dore?ti s? mergi în nav? acum?
- Evident. Care altul?!
- Cumva, Luci?! Pentru el, s?-l vezi?! P?ianjenul acela, Ema, e doar un pretext, probabil... presupuse Nick.
- Ce-ai spus?! Nick... tres?ri Maria, nevenindu-i s? cread? c? auzise a?a ceva.
- P?i, comandantul vostru e un tip interesant.
- Iubitule, ce înseamn? asta?! Nu-mi vine s? cred! Cum po?i spune a?a ceva?! N-ai încredere în mine?
- Ba da, iubito, în tine am! Îns?, în el... Nu ?tiu, dar... Nu sunt foarte sigur; el nu-mi inspir? încredere. Ar trebui s? am ?i în el?!
- Nick, te rog...
- Bine, scuz?-m?! Uit? c? am spus a?a ceva! Nu ?tiu ce mi-a venit... Îmi pare r?u! Sincer.
- Nu ?tiu ce s? cred... ?i dac? î?i închipui c? m? duc s?-i spun ceva lui Luci, gre?e?ti! N-am s?-i spun nimic, de?i a? putea. Poate ar ?i trebui. Îns? fii lini?tit! Mi-ai promis c? vei vorbi cu tat?l t?u, a?a c? deocamdat? voi p?stra secretul. Te rog, ai încredere în mine! Nu fi suspicios!
- Bineîn?eles c? am! Po?i merge în nav? acum, dac? asta dore?ti, îns? n-am s? vin cu tine.
- Nu e?ti obligat s? m? înso?e?ti mereu, peste tot pe unde umblu eu.
- Vrei s? te conduc cu avionul pân? acolo?
- Bine, fie. Pentru c? e departe de locul unde se afl? nava noastr?. Mi-ar lua prea mult timp pe jos.
- Nici n-ai idee cât, surâse Nick.
Amândoi p?r?sir? interiorul navei „Vulturul”. Ajun?i afar?, intrar? în avionul pe care Nick îl porni în direc?ia navei albastre, „Pacifis”. Aici doar blonda coborî din avion, pornind hot?rât? spre treptele navei, în timp ce Nick îndrept? avionul spre marele ora? artificial...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro