proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*29. O sear? cu Sid Kelso.

Afar? nu se înnoptase, era înc? sear? ?i nici nu era foarte târziu. Prin urmare, Lia decise s? r?mân? pu?in prin ora?; nu era obosit?. Se plimba îngândurat?, f?r? o ?int? precis?. Deodat? se întâlni cu o persoan?, pe care nu o recunoscu pe moment, îns? nu trecu mult pân? s?-?i dea seama c? respectivul era Sid. Se salutar? prietene?te, bucurându-se în egal? m?sur? de faptul c? se întâlniser?. Sid o întreb?:
- Deci, cum î?i petreci acest nou weekend?
- Deocamdat?, plimbându-m?, îi r?spunse ea simplu.
- Plimbându-te? Singur??
- Dup? cum vezi...
- Presupun c? nu-i cel mai pl?cut mod de a-?i petrece un weekend. Unde l-ai l?sat pe partenerul t?u?
- Partenerul?! Ah, Luci... p?ru ea nedumerit?. Dac? la el te referi, presupun c? e în nav?. Spunea c? are de gând s? se odihneasc? mai mult în acest weekend. L-au obosit toate nout??ile pe care le-a aflat de la tine în ultimul timp.
- ?i pe tine nu te-au obosit?
- Ba da... Îns? nu foarte mult. E timp destul ?i pentru odihn?. Nu de asta duc lips?.
- Dar de ce altceva?
- P?i... Nu, de fapt nu duc lips? de nimic, a?a este. Nu m-am exprimat corect, îns?, evident, am tot ce-mi trebuie. Sau aproape tot.
- Atunci, e bine. ?i ce planuri aveai pentru seara aceasta?
- La drept vorbind, n-am nici un plan. Deocamdat?, m? plimb. E lini?titor. Dup? aceea, nu ?tiu, voi vedea. M? mai gândesc.
- Te-ar deranja cu ceva dac? te-a? înso?i în aceast? plimbare? Adic?, te sup?r? prezen?a mea?
- S? m? supere?! Nu, evident! Fii lini?tit, Sid! Nu m? sup?r? deloc. Dimpotriv?. E pl?cut s? nu fiu totu?i singur?. Î?i mul?umesc c? e?ti dr?gu? ?i te oferi s? m?-nso?e?ti.
- Nu trebuie s?-mi mul?ume?ti deloc. Pl?cerea e de partea mea, o asigur? Sid, zâmbindu-i, neputându-se ab?ine s? n-o admire îndelung, încântat, f?r? a se preface.
Astfel pornir? amândoi pe str?zile t?cute ale ora?ului, într-o plimbare f?r? o destina?ie precis?. Discutau ?optit, f?r? a aborda subiecte legate de cele recent aflate sau altele asem?n?toare. Erau în weekend, în timpul liber, iar Lia nu avea deloc chef de astfel de discu?ii. Ea dorea doar s? se destind? pu?in. Iar o plimbare nevinovat? în compania unui tân?r dr?gu?, de genul lui Sid, p?rea tocmai potrivit? în acel moment. Atmosfera era pl?cut?, de?i peste tot în jur era t?cere ?i nemi?care. Doar ei se plimbau agale pe aleile unui parc, vorbind în ?oapt?. Servir? cina împreun? la un restaurant din apropierea parcului respectiv, apoi Lia se hot?rî s? se retrag? spre camera ei, de?i înc? nu era foarte târziu. Sid Kelso presupuse c? n-ar fi indicat s-o lase s? plece singur?, deci decise s-o conduc?. Cum ea nu-l refuz?, pornir? împreun? spre camera ei, mergând încet, nep?s?tori. De?i nu se gr?biser?, în curând se trezir? în fa?a u?ii camerei Liei. Era aproape ora 21.00.
- Î?i mul?umesc c? m-ai condus, Sid. Ai fost foarte dr?gu?, surâse ea.
- Nu trebuie s?-mi mul?ume?ti. Mi-a f?cut pl?cere.
- ?tii, nu e foarte târziu. Ai putea intra ?i tu, cu mine.
- Eu?! Nu, n-a? crede... se fâstâci el.
- De ce nu? Mai vorbim pu?in. Nu sunt deloc obosit?, iar singur? n-am ce face. Sunt convins? c? Ly nu s-a întors, înc? e cu Mihai, colegul meu...
- P?i, nu ?tiu ce s? spun. Dar nu cred c-ar trebui s? intru.
- Ba da, ripost? ea. De ce nu? De fapt... Ascult?, tu ?tii s? dansezi?
- Eu?! Nu, habar n-am!
- Sora ta nu te-a înv??at? Ea ?tie...
- Ah, nu... Mi-a ar?tat ceva, dar n-am priceput nimic.
- Atunci, intr?! Am s? te înv?? eu s? dansezi.
- Bine, dar...
- F?r? „dar”, îl înrerupse ea. Ar fi p?cat s? nu ?tii deloc. E pl?cut, crede-m?! Po?i s-o întrebi pe sora ta.
- Da, ?tiu, mi-a spus...
- ?i atunci?! Te pot înv??a câte ceva. A?a c?, intr?! N-o s? te m?nânce nimeni. Te rog, f?-mi aceast? pl?cere! Nu m? refuza!
- Fie, dac? insi?ti atât, am s? intru cu tine, s? m? înve?i s? dansez, m?car pu?in. Într-adev?r, nu te pot refuza. Cine ar putea rezista rug?min?ilor tale?
- Perfect, aprecie ea, zâmbind femec?tor.
Amândoi p??ir? în interiorul înc?perii, de?i Sid o urm? cu timiditate, îns? o urm?. Se gândi îns? la prietenul s?u, comandantul misiunii. El ?tia c? Lucian era îndr?gostit de colega lui cea brunet? cu ochii alba?tri ?i nici nu dorea s?-l supere pe acesta, dar cum s-o refuze pe ea? Sid se opri încurcat, devenind timid, derutat.
- Ia loc, te rog, îl invit? Lia. Am s? pun muzic?, a?a, încet, cum v? place vou?, s? nu te deranjeze. Vrei s? te servesc cu ceva între timp?
- Ah, nu... Te rog, nu te deranja! Nu-mi trebuie nimic. Serios!
- Bine, dac? nu vrei, n-am s? te oblig, accept? ea ?i puse muzica. S?-mi spui dac? e cumva prea tare.
- Nu. E perfect, aprecie Sid, ascultând muzica.
- Acum scuz?-m? pu?in! M? întorc imediat, spuse ea ?i se retrase dup? o u??, spre a se schimba de hainele în care fusese îmbr?cat? pân? în acel moment.
Reveni peste scurt timp, îmbr?cat? lejer, comod, de?i tot cu pantaloni, se în?elege. Sid se ridic? de pe fotoliul pe care se a?ezase mai înainte, la invita?ia ei.
- Sper c? nu m-ai a?teptat prea mult. Te-ai plictisit cumva?
- Nu. Nu-?i face griji în privin?a mea. M? simt minunat. De altfel, m? plictisesc mai greu. ?tii, e dr?gu?? înc?perea în care stai...
- Serios? M? bucur c?-?i place. ?i acum, hai, la treab?! S?-?i ar?t cum se danseaz?.
- Ah... Chiar vrei s? m? înve?i? S?-mi ar??i? Credeam totu?i c? poate glume?ti.
- Nu, vorbesc serios! De ce a? glumi?
- P?i... Nu crezi c? nu-i tocmai indicat? Adic?... Eu nu vreau s? sup?r pe nimeni. ?i s-ar putea ca anumitor persoane s? nu le convin? dac? ar ?ti. Spre exemplu...
- Spre exemplu, cine? prelu? Lia ideea, dornic? s? afle la cine se gândea Sid.
- P?i, s? zicem, spre exemplu, partenerul t?u.
- Lucian? se mir? Lia. Ce amestec ar avea el?
- P?i, nu cred c? lui i-ar conveni.
- Dac?-i convine sau nu, treaba lui! Ce-mi pas? mie ce-i convine lui ?i ce nu?
- E totu?i comandantul vostru, deci, inclusiv al t?u. A?a c?... Nu ?tiu, ar trebui s?...
- Eh; ?i?! Ce-i cu asta? O fi el comandantul nostru, dar n-are nici un drept asupra mea! Nu-mi poate porunci cum sau cu cine s?-mi petrec timpul liber. Oricum nu l-a? asculta!
- Da, dar...
- Sid, las?-l pe el în pace! Deja l-ai adus de prea multe ori în discu?ie! Te rog, s? nu mai vorbim despre el. Deci, nu mai pronun?a numele lui!
- ?i totu?i, n-a? vrea s? se supere pe mine. Îmi e bun prieten ?i chiar ?in la prietenia lui.
- De ce s-ar sup?ra pe tine? N-ar avea de ce! Dup? ce ai fost atât de amabil cu noi, cu el... Ar fi prea de tot s? se supere pe tine. Dar, gata! Parc? am convenit s? nu mai vorbim despre el, a?a c? subiectul e închis definitiv. Haide, ai ni?te lec?ii de luat, insist? ea.
- Bine, de acord, ced? el insisten?elor ei. Nu neg c? mi-ar face pl?cere s? înv?? s? dansez, în special de la tine. Deci, ai câ?tigat!
- Minunat, exclam? ea. Nu vei avea nimic de pierdut, vei vedea. Ar fi fost p?cat s? nu p?trunzi ?i tu pe t?râmul fermecat al dansului, s? nu-i afli secretul, frumuse?ea, încheie ea vorb?ria, iar cu acestea fiind spuse, trecur? la fapte, adic? la lec?iile de dans propriuzise.
Lia se dovedi o bun? profesoar?, iar Sid, de asemenea, un elev bun. La început timid, stângaci, cu timpul reu?i s? intre în ritm. De?i, normal, sonorul era dat aproape la minim, în lini?tea aceea profund? era suficient de tare pentru ca muzica s? fie auzit? de cei doi. Sid o privea plin de admira?ie, iar încet, încet, de?i n-ar fi vrut într-un fel s? se întâmple acest lucru, sim?ea cum aceast? admira?ie crescând? risca s? se transforme din ce în ce mai mult într-un alt sentiment, un sentiment puternic, ajungând s? semene a dragoste, de?i î?i d?dea bine seama c? o asemenea dragoste era imposibil?, c? între ei doi nu putea exista o rela?ie de lung? durat?, c? de fapt, între ei nu putea exista nici un fel de rela?ie, decât cel mult de prietenie sincer?, de amici?ie. Totu?i, nu se putea ab?ine s? nu o priveasc? încântat, s? nu simt? cum inima lui începea s? bat? din ce în ce mai puternic în pieptul lui cel tân?r, nu se putea împotrivi acestor sentimente ce-l cuprindeau, nu se putea st?pâni. Se sim?ea bine în compania ei, în bra?ele ei, iar ea era de-a dreptul minunat?!
În scurt timp, Lia reu?i s?-?i ini?ieze elevul în tainele dansului, fiindc? el se str?dui s?-i fac? pe plac. ?i tot dansând astfel, nici nu-?i d?dur? seama ce repede trecea timpul. Cert era c? trecuse deja de miezul nop?ii, iar ei tot nu aveau de gând s? înceteze.
Afar?, prin întunericul ce pusese st?pânire pe întreg ora?ul t?cut, al?i doi tineri îndr?gosti?i se strecurau neobserva?i ca dou? umbre prin negura nop?ii. Erau Ly ?i Mihai. Se îndreptau spre camera pe care Ly o împ?r?ea cu sora ei, Lia, dar se p?rea c? vor ajunge cu greu pân? acolo, de?i camera nu era foarte departe de ei. Din loc în loc, lumini r?zle?e, suave, str?pungeau întunericul profund, luminându-le calea ?i chipurile tinere. Prin cupola transparent? a marelui ora? se putea distinge cu u?urin?? cerul înstelat, un cer ve?nic senin, f?r? nori, împânzit de o puzderie de stele, care de care mai frumoase, întrecându-se parc? în a-?i etala splendoarea, îns? lipsit de prezen?a romantic? a unui satelit natural, cum ar fi Luna pentru P?mânt. Aici, noaptea, cerul Proximei era mereu lipsit de farmecul discret al unui satelit natural, care s? se înf??i?eze în toat? splendoarea sa privirilor vis?toare ale tinerilor îndr?gosti?i, afla?i dedesubtul ei. Îns?, chiar ?i a?a, cei doi erau oricum îndr?gosti?i lulea unul de altul, nici c? nu le p?sa de lipsa vreunui satelit natural. Se s?rutau necontenit ?i nu se mai s?turau unul de altul, de parc? nu le-ar fi fost de ajuns întreaga zi pe care o avuseser? la dispozi?ie. Îmbr??i?a?i, str?b?tur? greoi scurta distan?? ce-i desp?r?ea de u?a camerei celor dou? surori ?i se oprir? nehot?râ?i în dreptul ei.
- Gata, Mihai! Ajunge, îi ?opti ea între dou? s?ruturi. Ar trebui s? intr?m. E destul de târziu. Mai e ?i mâine o alt? zi...
- Aha, desigur, o aprob? el, ceea ce nu-l împiedic? s? o s?rute din nou.
- Haide, insist? ea, zâmbindu-i. Dar înceti?or. Cred c? Lia e în?untru ?i probabil doarme la ora asta. S? nu o deranj?m...
- A?a-i, s? nu deranj?m prin?esa adormit?, replic? Mihai.
În sfâr?it, u?a se deschise, iar ei, îmbr??i?a?i, cu greu trecur? dincolo de ea. Spre surprinderea lor, în loc s? fie întâmpina?i de o „prin?es? adormit?”, în camer? era lumin? ?i se auzea încet o muzic? pl?cut?, ceea ce presupunea c? „prin?esa” din interior nu dormea înc?. Lia ?i Sid încetar? s? mai danseze. Dat fiind c? în momentul în care cei doi intraser? în camer?, de?i u?a se închisese deja în urma lor, ei înc? se s?rutau, nu-l observar? imediat pe Sid, îns? când încetar? s? se s?rute, îi remarcar? prezen?a. Ini?ial, erau convin?i c? nu putea fi altcineva decât colegul lor, comandantul misiunii.
- Cum, nu dormeai?! Ca s? vezi, se mir? Mihai. ?i noi, care ne str?duiam s? nu facem zgomot, ca s? nu te deranj?m. Ah; ?i înc? nu e?ti singur?... ???... Sid... se str?dui Mihai s?-?i aminteasc? numele tân?rului ?i-i întinse surprins acestuia mâna. Sid Kelso?! Scuz?-m?, te rog, nu te observasem pân? acum. Adic?, nu m? a?teptam ca tu s?... S? fii aici, se bâlbâi campionul, gândindu-se: „Ce-o c?uta Sid Kelso aici, cu Lia, la ora asta?! Asta nu e deloc bine... Vai, Luci! Credeam c? ai fi tu... Adic?, dup? ceea ce am aflat azi de la tine... Nasol!”
- Nici o problem?, prietene, r?spunse Sid, dând mâna cu Mihai. Ly, îmi pare bine s? te v?d, i se adres? el familiar acesteia, fiindc? o cuno?tea destul de bine.
- Sigur... Sid. ?i mie îmi pare bine s? te v?d. Dar ce surpriz?... Adic?... S? v? g?sim împreun?. Ce-i cu voi doi, atât de târziu?
- Ah, serios, chiar e târziu?! Nici m?car n-am b?gat de seam?, replic? Lia încurcat?.
- Bine, atunci eu cred c? o s? m? retrag. Ajunge pe ziua de azi. Poate ne mai vedem ?i mâine, Lia, spuse Sid.
- Sigur, Sid. La 12.00, în parcul de peste drum, ?tii tu... Ne vom continua lec?iile. În curând vei înv??a aproape totul. Deja te descurci bini?or.
Acestea fiind spuse, Sid plec?, luându-?i r?mas bun de la cei afla?i în înc?pere.
- P?i, nu ?tiu ce-a fost asta ?i cred c? nici nu vreau s? aflu, dar... O s? plec ?i eu, fetelor, le anun?? Mihai. E cazul s? ne ?i odihnim. Pa, Lia! Ai grij? ce faci! ?i... Noapte bun?!
- Noapte bun?, campionule, îi r?spunse ea.
- Noi ne vedem de diminea??, iubito, rosti apoi c?tre Ly, s?rutând-o înainte de plecare, f?r? a se sinchisi de prezen?a Liei.
- Ce c?uta Sid aici, la noi în camer?, surioar?? Po?i s?-mi spui? o întreb? Ly dup? câteva clipe de la plecarea campionului.
- Sid?! Nimic, replic? sec Lia.
- Cum adic?, nimic?! Ce înseamn? toate astea? I-ai dat chiar ?i întâlnire, pentru mâine...
- Te rog, Ly... ?tiu foarte bine ce fac! Ne-am întâlnit întâmpl?tor în ora? în seara asta, ne-am plimbat, am cinat împreun?, apoi el m-a condus, l-am invitat s? intre, i-am propus s?-l înv?? s? danseze, apoi am întârziat pu?in cu dansul, atâta tot...
- Atâta tot?! Pu?in? Pân? dup? miezul nop?ii? Asta nume?ti tu pu?in?!
- Nu ne-am dat seama cât de repede trecea timpul. ?i da, i-am dat întâlnire, doar pentru ca s?-mi continui lec?iile de dans mâine, mai are înc? de înv??at.
- Mda, îmi închipui... De asemenea, îmi închipui c? unei anumite persoane nu i-ar conveni deloc s? afle toate aceste am?nunte...
- Dac? te referi la Lucian, presupun c? ai dreptate; nu i-ar conveni, îns? n-are de unde s? afle. Doar n-ai de gând s?-i spui tu...
- Ah, nu, eu nu... ?tii bine c? nu vorbesc cu el. Îns? nu pricep ce anume urm?re?ti tu prin asta. Vrei s?-i faci ochi dulci lui Sid, s?-l seduci, sau doar s?-l faci gelos pe Lucian?
- Nici una, nici alta, Ly. Dar n-am de gând s?-?i dau ?ie explica?ii acum, la ora asta... Mai bine s? ne culc?m. Mâine trebuie s? trezesc devreme. La ora 08.00 trebuie s? fiu la Nick în camer?.
- La Nick?! Cu ce ocazie?
- I-am promis c? voi merge pân? undeva cu el ?i cu blonda. Apropo, ast?zi am fost cu t?ticul s? vizitez nava voastr?, „Vulturul”. ?tii, sunt mul?i p?ianjeni la bordul ei.
- Cum?! P?ianjeni?! E?ti sigur??
- Da. Iar acest lucru i-a stârnit interesul blondinei.
- Serios?! P?ianjeni? repet? Ly surprins?. Eu nu i-am observat niciodat?.
- Nu m? mir?. Nici tata ?i nici Nick nu-i remarcaser?. Iar printre altele, am v?zut ?i rezerva în care ai stat tu cu Nick.
- Adev?rat?! Eu n-am mai fost de mult pe acolo.
- ?tiu. Nick mi-a spus acela?i lucru. Oricum, mie mi-a pl?cut mult nava. ?i rezerva voastr?, evident. De asta m? voi duce diminea?? la Nick, pentru ca împreun? cu ei doi s? mai mergem pân? în nav?. Chiar, nu vii ?i tu cu noi?
- Ah, nu, eu nu, o refuz? Ly. Adic?, a? veni, dar... M? voi întâlni cu Mihai ?i nu i-am spus c? a? avea vreun alt program.
- Bine, o întrerupse Lia. Las?, nu-i nevoie s?-mi spui mai mult. Dac? nu po?i, nu conteaz?!
- Oricum, poate o s? m? duc alt?dat?, probabil singur?, sau dac? vrei, poate vii tu cu mine. M-ai f?cut s?-mi fie dor de locul în care am crescut.
- M? bucur c? am reu?it. Apropo, lui Mih?i?? i-ai spus ceva despre tine, despre noi?
- Nu, n-am reu?it. ?i nu-i din cauz? c? n-a? avea încredere în el. A? vrea s?-i spun, dar... El se în?elege prea bine cu Luci. M? tem c? dac? i-a? spune ceva, nu s-ar putea ab?ine s? nu-l pun? ?i pe el în tem?. A?a c? prefer s? tac, s? nu-i spun nimic.
- Treaba ta. Faci cum vrei. Nu mi se pare deloc corect fa?? de campion, dar nu m? amestec. Acum, te rog, hai s? dormim! Chiar mi-e somn.
- Bine, aprob? Ly, c?ci ?i ei îi venise somn.
Cele dou? surori se preg?tir? repede de culcare ?i la fel de repede adormir?; doar erau obosite.
Între timp, Sid Kelso de abia ajunsese acas?. Cercul colorat îl conduse t?cut pân? la etajul în care î?i avea apartamentul. Sora lui, Sonya, îl întâmpin? înc? de la intrare:
- De ce ai întârziat atâta, Sid?
- Ce-i cu tine treaz? la ora asta, surioar?? De ce nu te-ai culcat pân? acum?
- S? m? culc? Dar cum î?i închipui c? a? fi putut dormi?! Eram îngrijorat?... Tu n-ai întârziat niciodat? atâta.
- Ai stat pân? acum doar din cauza mea?! N-ar fi trebuit s? te îngrijorezi, z?u a?a! Ce rost avea s? m? a?tep?i atât de mult?
- Nu pricepi?! Eram îngrijorat?, repet? ea.
- Nu aveai motive. Doar nu sunt copil. De altfel, ai fi putut verifica unde sunt sau ce se întâmpl?, ca s? te lini?te?ti. De ce n-ai procedat astfel?
- Ba da, am verificat, îns? atunci erai cu Lia, iar eu n-am vrut s? fiu indiscret?, a?a c? n-am insistat cu verificarea. Îns? nu m-a? fi a?teptat s? întârzii atât de mult.
- P?i, n-a? fi vrut s? întârzii, dar... Ce s? fac, s-a întâmplat! Nici nu ne d?deam seama c? am întârziat atât de mult...
- „Nu ne d?deam...”?! Vrei s? spui c? ai stat cu ea în tot timpul ?sta?
- Da... rosti Sid, vis?tor.
- Hmm; sigur... ?i ce-a?i f?cut atât de mult?
- Nimic deosebit, surioar?. Ne-am plimbat, am discutat, am cinat împreun?, apoi am condus-o pân? acas?, iar ea m-a invitat s? intru cu ea. N-am putut-o refuza, a?a c? m-am trezit intrând cu ea în camer?. Acolo, a pus muzic? ?i a încercat s? m? înve?e s? dansez... E de-a dreptul minunat?, formidabil?, incredibil?! Nici n-am cuvinte... M? va înv??a ?i mâine.
- Adic?, o vei întâlni ?i mâine?!
- Da, la 12.00. De abia a?tept s? treac? timpul mai repede, s? o v?d din nou.
- Cum?! Adic?... întreb? pe nea?teptate Sonya. Î?i place de ea?
- Poftim?!
- Î?i place de ea, e clar! Se observ? de departe... Î?i place de ea, prostu?ule ?i asta nu e deloc bine! Ar trebui s? ai mai mult? grij?!
- Nu pricep... De ce?!
- S? nu te îndr?goste?ti de ea, din cauza asta! ?tii bine c?-i imposibil! Ea va pleca, iar tu vei r?mâne aici ?i vei suferi. În plus, mai e la mijloc ?i Lucian. El e îndr?gostit de ea, ?tii bine. Crezi c? ar renun?a la ea atât de u?or în favoarea ta sau a oricui altcuiva? De fapt, ce tot vorbesc prostii?! Cu sau f?r? el, ?tii foarte bine c? nu poate exista nimic între voi! Las-o în pace! Nu te mai întâlni cu ea! Nu e pentru tine! Fere?te-te de ea! Nu te îndr?gosti! E periculos! N-ai rezolva nimic astfel! N-ai face decât s? suferi... Evit? acest lucru!
- Mda... De parc? ar fi atât de simplu?! Nu-i po?i porunci inimii, tu ?tii mai bine decât mine toate astea. ?tii foarte bine, pentru c? ?i s-a întâmplat ?i ?ie. Cum a fost în cazul t?u? ?tiai bine c? nu poate fi nimic între tine ?i Lucian, dar asta nu te-a împiedicat s? te îndr?goste?ti de el. ?i care a fost oare rezultatul? Ai suferit enorm! De fapt, înc? mai suferi. Înc? te mai gânde?ti la el, nu-i a?a?
- Exact! Tocmai de aceea î?i spun, frate, încerc s?-?i deschid ochii, pentru c? nu trebuie s? repe?i ?i tu aceea?i gre?eal? pe care am f?cut-o eu. Acum, înainte de a fi prea târziu! Las-o, Sid!
- Îmi pare r?u, surioar?! Cred c? e pu?in prea târziu pentru a mai îndrepta lucrurile.
- Nu, se împotrivi Sonya. De ce vorbe?ti a?a, Sid? Pentru tine, înc? nu e prea târziu. Tu înc? mai po?i da înapoi. Nu te întâlni cu ea mâine! Nici alt?dat?!
- Nu, din nefericire, nu mai pot da înapoi nici eu, pentru c?... Inevitabilul s-a produs deja, s-a petrecut. Sunt îndr?gostit de ea. Dar e atât de minunat?! E... incredibil de frumoas?, interesant?!
- Cum?! Vai, Sid... suspin? Sonya dezn?d?jduit?, îngrijorat? pentru fratele ei. Nu se poate!
- Ba da, surioar? drag?, surâse Sid, ochii str?lucind de o bucurie imens?, gândindu-se la frumoasa domni?oar? consilier, cea cu ochii alba?tri. N-am putut evita! Ea e atât de delicat?... ?i inteligent?, începu Sid, privind vis?tor spre nic?ieri.
- E clar! E?ti îndr?gostit! ?i nu-i deloc bine! Vai, Sid... Ce ai de gând s? faci?
- Înc? nu ?tiu... Deocamdat?, absolut nimic. Nu vreau decât s-o v?d cât mai des posibil, s? petrec mai mult timp cu ea, s-o aud vorbind, indiferent ce ar spune, chiar ?i o banalitate, s-o în?eleg, s-o cunosc mai bine... S? fiu lâng? ea, chiar dac? ?i împreun? cu Lucian.
- Nu, nu e deloc bine, dragul meu frate! N-ar trebui! Vei suferi...
- ?tiu, ?tiu c? va veni ?i clipa aceea. Îns? prefer s? risc. Probabil c? merit? s? suf?r, pentru minunatele clipe pe care le voi petrece împreun? cu ea, chiar dac? va fi ?i colegul ei cu noi, comandantul misiunii... Clipe de neuitat! Pentru ea, merit?!
- Mda... Treaba ta! Faci cum crezi! Se vede c? nu voi reu?i s? te conving s? renun?i. Îns? mai târziu s? nu-mi repro?ezi c? n-a? fi încercat s? te opresc, s? te trezesc la realitate, pentru c? nu-i adev?rat! Eu chiar am încercat.
- ?tiu, surioar?. ?i î?i mul?umesc c? ?ii la mine. Dar nu ai ?anse de reu?it?.
- Off, Sid... Cum d?m noi de astfel de belele... Oricum, ai mare grij? cu Luci! ?tii bine c? e îndr?gostit, tocmai de ea. Nu-l întoarce împotriva ta! Nu ?tiu cum ar reac?iona! ?i cred c? n-a? vrea s? aflu...
- Ah, nici eu nu ?tiu. ?i nici nu vreau s?-l sup?r. ?in foarte mult la prietenia lui. E un om deosebit, minunat. N-a? vrea s? nu-mi mai fie prieten... ?i nu ?tiu cum s? procedez, dar... Sper s? m? descurc cumva. Cu amândoi. ?i acum, hai la culcare! Vreau s? fiu foarte odihnit mâine, când m? voi întâlni cu ea, s? m? prezint cât mai bine, s? n-o dezam?gesc...
- Da, da... Bietul de tine! Nici nu-?i închipui ce te a?teapt?! Oricum, s? dormim totu?i, încheie Sonya, apoi se retrase în camera ei.
Sid proced? la fel ca sora lui, retr?gându-se în camera lui, iar în curând, totul se cufund? într-o lini?te absolut?, absurd?, acea lini?te specific? acestei planete, ce domnea ve?nic pe suprafa?a imens? a Proximei...