proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nu-?i permitea luxul s? moar? din dragoste. Da, auzise prin filme. C? se petrecea. În melodii de muzic? u?oar?. ?i în romane pe care autori de soi jurau ca pe Biblie c? s-au inspirat din realitate. Care dintre “realit??i”? F?r? îndoial? trebuie s? fi existat oameni ?i oameni, fiecare dintre aceste categorii având îns? drepturi ?i responsabilit??i egale în fa?a Creatorului. Dup? toate probabilit??ile, era chestiune de liber-arbitru. Sau de… destin? C?ci tot oamenii se gr?biser? s? afirme, inclusiv / mai ales în limbi de circula?ie interna?ional?, L’homme propose, Dieu dispose…

Oricum ar fi stat lucrurile, cert este c? ea venea pe o cale. Într-o rochie înflorat? ?i pantofi din lac, al c?ror design fusese inspirat des?vâr?it prin truda estetic? a 2 fluturi, a?eza?i [?i din convingere fireasc? acolo r?ma?i!] în zona aceea în care zgomotul muzical al epidermei înc? tinere deschidea un fel de corol?. Le-a sim?it s?la?ul ca pe o prelungire a propriei fiin?e parfumate. A lansat un zâmbet discret exteriorului, cel pu?in teoretic f?cându-l pe acesta p?rta? la bucuria l?untric?. ?i, când ai 2 zbur?tori a?a de ata?a?i, nu ai cum s? fii altfel! Desigur, se emiteau în continuare prognoze nefaste. Tocmai ce sc?pase [pentru a câta oar??] ca prin urechile acului! Printr-un mare noroc! Printr-o soart?! Pur ?i simplu! Rochia alb? cu magnolii uria?e era ca o plato??. Ca o vest? antiglon?. Ca un paratr?snet. Ca o pelerin? fermecat?. Asemenea unui obiect de vestimenta?ie care îi asigura acel sentiment de a fi “dans son assiette”. La intervale sonore, î?i pip?ia po?eta minuscul? în care înc?peau rujul din coac?ze, o agend? d’autrefois, stiloul cu peni?? eficient? ?i 3 bomboane cu lapte. Era întreag?! Era vie! Posteritatea avea, poate, s? consemneze inadverten?ele înainta?ilor, s? repare erorile / ororile, fie ?i par?ial, lansând dr?g?la?, dar categoric un Nota bene! Ingenuitatea ei avea s? fie trecut?, aproape cert, la rubrica Poemul zilei. Oamenii viitorului, alc?tui?i tehnologic, dar p?strând într-o doar? acea nostalgie letal? a afectivit??ii, ca pe o amintire sacr? a ceea ce fuseser? cândva, aveau s? se înghesuie! Sufletul ei avea s? tresalte în poem, semn infailibil al frumuse?ii unui destin.

Dar, deocamdat?, era AICI! ?i, exact în momentul în care 2 veveri?e n?stru?nice îi oferiser? un spectacol pe cinste, el, împotriva propriei vreri, cel mai probabil în virtutea unei adic?ii necru??toare, reînnoise contractul cu neasumarea de sine. C?zut în extaz, doar prevestindu-l pe homo futurus, î?i idolatriza m??tile, a?ezate asemenea unor cranii rânjite, pe galbenul pervaz al unui demisol. Le pusese nume, chip, vorbe, le trimisese în lume. S? propov?duiasc?. S?-l reprezinte. Cât se poate de incognito. Nu ?tia efectiv pe care s-o prefere. Uite-o pe-asta! Monstrule?ul subsidiar f?cuse fi?e la început, dar se d?duse pe brazda near?tatului la fa?? relativ repede. Î?i însu?ise chiar ?i un stil inconfundabil de a grafia electronic. St?pânea, se pare, impecabil tehnica limbajului de lemn ?i o dificultate “ardeleneasc?” de a se urni în exprimarea cuvintelor. Se nevoia, nu glum?! Reu?ea cu brio s? fie extrem de nesuferit! Nici astalalt? nu e cu nimic mai prejos! Scrie poezii. Sonete, mai exact. Cu rime penibile-rizibile-imposibile. Profil hipergenerat tehnologic. Pitic b?trân. Cu alur? de rinocer. F?cut din fragmente. Din petice [Dar ce,… ceilal?i nu sunt la fel?!]. Simulacrul de întreg rezultat este a?a de hidos, c? ar putea ucide într-o frac?iune de secund? orice proiect de iubire. Orice interac?iune. Dar e timid. [S?-l salveze asta?!]. Caraghios în “neîndr?zneal?”. Foarte probabil, surghiunit, într-un trecut nu prea îndep?rtat. De ingrata dragoste! N-a mers ?i pace! Cum a?a?! Ei! R?zbun?tor / confesiv / autoeliberator, a compus la un moment dat Tatyana. A a?teptat vorbe de mângâiere. De la ea. Femeia-cu-fluturi-la-pantofi! S-a resemnat în a?teptare. În prim? instan??, o masc? înduio??toare… Destul de ?tears? îns?, dac? e s-o privim comparativ cu asta al c?rei destin izbucne?te în dreptul dorin?ei sexuale irepresibile! Ohhh! Este mândru de ipostaza cu pricina! ?i-a exprimat-o, de altfel, în toat? m?re?ia, chiar în fa?a ei, femeie… inexpugnabil?! Cum altfel? Masculinitatea alpha ar putea fi alpha ?i omega umanit??ii, divinit?…! Zbang! Î?i mângâie satisf?cut barba. Înc?run?it? foarte. Pe punctul de a suporta, într-un viitor fatal de apropiat, rarefieri succesive… Prostii! Se simte atât de tân?r, de în form? ?i, dup? fiecare p?cat / tr?dare, o iube?te pe ea ?i mai… ?i mai…?i mai muuult! Doar a l?sat-o s? în?eleag? “adev?rul ?sta” de atâtea ?i atâtea ori!

Nu, nu-i sc?pase nimic! Absolut nimic! Era con?tient de toate ale sale. F?cuse chiar ?i peniten??. Pentru ea, femeia cu fluturi, magnolii ?i veveri?e. Iubirea era dureroas?. Mai r?u ca un retarpen. ?i se muiau articula?iile, vertebrele intrau într-un proces de tasare, se herniau cuvintele, te lua cu gol în capul pieptului, iar descoperirea LIPSEI era proba num?rul 1 pentru verificarea autenticit??ii sentimentului. Doar i se slu?ise chipul de atâtea ori, n?ucit, damblagiu o luase tra-la-la prin locuri neumblate de picior omenesc. Se ar?tase lumii nev?zute, jum?tate-de-om, cu toate ravagiile absen?ei incrustate. O strigase prin tunelele groase ale m??tilor. Îi spusese cum stau lucrurile! O aten?ionase: timpul avea s? alunece ireversibil în neant ?i ea avea s? se descopere în viitorul foarte apropiat o str?in?. Dezn?dejdea avea s?-i încol?ceasc? rând pe rând gleznele, intervalele sonore cu fluturi cu tot… ?i atunci… ?i atunci…


A?adar, el f?cuse tot ce-i st?tuse în putin?? pentru a salva iubirea!!! Putea, deci, s? plece lini?tit. Pleca! “Interesat de femei”! S?-?i reverse dimensiunea alpha, de pild?, peste opulen?a unei femele cu aspect de sexagenar? ieftin?, necontenind cu etalarea sfruntat? a nurilor prin sticle deocheate. Marele neajutorat, experimentând la greu multele mere, corcodu?e, pere, sexagenare, dude, trufandale etc. interzise Nu, nu!! De ce s-ar fi sim?it vinovat?! El f?cuse tot posibilul! El f?cuse imposibilul!




Habar nu avea el ce psiholog mediocru era! … nu doar psiholog!


… iar ei nici prin cap nu-i trecea s? moar?!





[Chinul ei fusese infinit mai mare! Orice moarte fusese trecut? în rezerv?.]