Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Speran?a... dinozaurilor!

de Cornelia Georgescu

Capitolul 60.


Totu?i, nici Als, nici Rena nu-?i neglijar? îndatoririle. Verificar? aparatura navei, redevenit? eficient?, iar Als efectu? toate calculele necesare pentru a stabili pozi?ia exact? a navei, cu o precizie de net?g?duit.
Totul indica faptul c? „Hope” se afla în acel moment, în deplin? siguran??, undeva, departe de „golul negru”. Stabilir? traiectoria pe care trebuiau s-o urmeze pentru a ajunge pe Terra ?i l?sar? din nou totul pe seama pilotului automat, a aparaturii de bord ?i sub supravegherea atent? a neobositului Syrinx, unicul lor robot.
„Hope” î?i continua nestingherit? zborul ei printre a?tri, în direc?ia galaxiei Calea Lactee, a sistemului solar, a Terrei. Als ?i Rena evitau inten?ionat s? aminteasc? despre e?ecul misiunii lor, despre lipsa planetei Epsilon M, despre „black hole”, despre tot ceea ce se petrecuse în ultimul timp ?i era inexplicabil.
Era evident c? unele fapte se repetau, ca în urm? cu 7 ani, când traversaser? pentru prima oar? acel „black hole”, existând, bineîn?eles, câteva diferen?e. Dar cei doi nu-?i aminteau nimic, a?a c? nu-?i d?deau seama ce anume se repeta, cu sau f?r? diferen?e. Din punctul lor de vedere, era pentru prima oar? când treceau pe acolo, prin acel loc, dup? cum le indica aparatura de bord ?i robotul, prin apropierea „golului negru”, timp de 20 de secunde, nimic mai mult.
Habar n-aveau de cei 7 ani de c?l?torie dus-întors (3,5 ani fiecare), dincolo de acel „black hole”, care se dovedise a fi o ciudat? poart? interdimensional?, pân? pe Terra din trecutul îndep?rtat, într-o alt? er? geologic?, Mezozoicul, despre cele 28 de zile petrecute acolo, în vremuri demult uitate, în Cretacicul Superior, în compania dinozaurilor acelei perioade, despre Corythosaurul Chance, despre Tyranna, despre decizia lor de a acorda o ?ans? supravie?uirii ?i existen?ei dinozaurilor, despre drumul înd?r?t, despre capsula spa?ial? în care închiseser? toate dovezile trecerii lor prin lumea dinozaurilor, capsul? care se autodistrusese la 10-15 minute dup? lansarea în deriv?, în cealalt? dimensiune, deci la pu?in timp dup? trecerea lor înd?r?t, prin straniul „black hole”; nu v?zuser? spectaculoasa explozie a capsulei, care se distrusese, laolalt? cu toate dovezile „incriminante” ce puteau aminti despre „vacan?a” din Cretacic.
Nu-?i aminteau nimic din toate acestea, iar cum nu mai existau dovezi care s? le sugereze ceva asem?n?tor, nici n-aveau cum s?-?i aminteasc?; nici m?car despre faptul c?-n ultima perioad?, înainte de a fi p?r?sit Terra Cretacicului Superior, descoperiser? c?, de fapt, se iubeau unul pe cel?lalt. Acum redeveniser? ca mai înainte, deci rela?ia lor era din nou tensionant?, încordat?: nici nu se iubeau, nici nu se urau; se suportau doar, acceptându-?i unul altuia prezen?a. Cine ?tie dac? vor mai redescoperi vreodat? c?, de fapt, alta ar trebui s? fie rela?ia dintre ei? Nu aceasta, de respingere ?i atrac?ie reciproc?!
Iat? deci c?-?i respectaser? promisiunea f?cut? Tyrannei, dar ei habar n-aveau de nimic! ?i nici n-aveau cum! Pentru c?, din ?apte ani ?i o lun? petrecu?i în cealalt? dimensiune, nu r?m?seser? decât 20 de secunde ?i atât! Totul se redusese la 20 de secunde, r?stimp în care ei z?cuser? incon?tien?i, trecând cu nava lor, „Hope”, dup? cum credeau, prin apropierea unui „black hole”. Aveau deci: Rena – 27 de ani, Als – 28.
Li se p?rea poate ciudat? prezen?a unor alimente ?i fructe gustoase ?i hr?nitoare, care li se p?reau total necunoscute ?i despre care nu-?i aminteau s? le fi luat cu ei de pe Terra, în urm? cu 10 ani, când porniser? în aceast? misiune, dar fiindu-le foame, le mâncau doar, f?r? a-?i face griji în leg?tur? cu provenien?a lor; dac? erau acolo, însemna c? erau proviziile lor alimentare, a?a c? le consumau.
Iar dup? al?i trei ani ?i jum?tate „Hope” reintrase în sistemul solar, la periferia acestuia, Norul Oort, locul de provenien?? al cometelor. Se sim?eau, tare emo?iona?i, ca acas?. Als avea deja 31 de ani, Rena – 30... Nu mai erau adolescen?i, de?i înc? p?reau a se purta copil?re?te, rela?iile dintre ei fiind la fel de tensionante, deci se tachinau între ei, destul de des. Probabil c? dup? ce vor ajunge înapoi, pe Terra, vor redescoperi acel minunat sentiment ce ar trebui s?-i uneasc?, s?-i apropie, iubirea...
Deocamdat? îns?, dup? ce „Hope” trecu de banda lui Kuiper, Pluto fu prima planet? a sistemului solar care-i întâmpin?, împreun? cu satelitul ei natural, Charon, ambii pr?fui?i ?i înghe?a?i. „Hope” se opri câteva clipe pe orbita micu?ului Pluto, pentru a-i saluta pe cei doi a?tri de la marginea sistemului solar. Als ?i Rena mic?orar? sim?itor viteza navei; în câteva ore, spre sfâr?itul acelei zile, aveau s? ajung?, în sfâr?it, acas?, de data aceasta, chiar la ei acas?! Fiindc? se aflau în apropierea lui Pluto, iar viteza navei era atât de mic?, Rena încerc? s? stabileasc? leg?tura audio-video cu orice baz? de pe Terra. În mod normal, aceast? leg?tur? ar fi trebuit s? fie posibil?, deci s? nu întâmpine greut??i în stabilirea ei.
- Ce faci? o întreb? Als.
- Vreau s? ob?in leg?tura cu cei de acas?, zise Rena.
- Nu ne afl?m înc? prea departe de Terra? presupuse Als.
- Ce departe?! tres?ri Rena. Nu vezi bine? E Pluto!
- Pluto, da, am v?zut... ?i ce, Pluto e aproape?
- Destul de aproape pentru a se stabili leg?tura, replic? Rena. Am intrat deja în sistemul solar.
- ?tiu... A?teapt?, poate vom primi vreun r?spuns, zise Als.
Iar nu la mult timp dup? aceste cuvinte, auzir? doar un glas; se stabilise leg?tura cu Terra, îns? doar audio, nu ?i video:
- Da, „Hope”, v? auzim! Avem ceva probleme în a stabili imaginea, dar le vom rezolva de îndat? ce v? ve?i apropia mai mult. Acum sunte?i de abia în preajma lui Pluto.
- Ba chiar pe orbita lui, specific? Rena.
- V-a?i întors, deci? întreb? glasul.
- Negre?it! În sfâr?it, da, r?spunse Rena.
- Bun venit acas?, „Hope”! le ur? cel ce le r?spunsese. Se pare c? la timp; n-a?i întârziat. Sunte?i teferi, amândoi?
- Cu siguran??, da, r?spunse Rena, apoi îl înghionti pe colegul ei, aten?ionându-l: Als, spune ?i tu ceva!
- Ah, p?i... ???... Salut, zise Als încurcat, bâlbâindu-se pu?in.
- Salut, salut... ?i misiunea voastr??
- E?ec total, r?spunse Als, convins c? ar avea dreptate.
- Cum, adic?? întreb? glasul.
- N-am g?sit deloc planeta pe care o c?utam, Epsilon M, deci, nici via?? în afara Terrei. În rest, la întoarcere am întâmpinat câteva mici probleme, trecând, timp de 20 de secunde, cu vitez? maxim?, prin apropierea unui „black hole”, explic? Als pe scurt.
- „Black hole”?! repet? glasul surprins.
- Întocmai, dar am sc?pat teferi, zise Als.
- Noroco?ilor! replic? glasul. Altceva?
- Nimic altceva, r?spunse Als.
- Doar atât, ad?ug? Rena.
- ?i robotul vostru? se interes? posesorul glasului respectiv.
- Syrinx e bine, preciz? Rena.
- Nici el n-a p??it nimic, o complet? Als.
- Bine. Gr?bi?i-v?! Veni?i acas?! V? a?tept?m, mai auzir? ei glasul, apoi leg?tura se întrerupse.
Bucuro?i c? li se r?spunsese, cei doi colegi îndreptar? „Hope” spre Terra, p?r?sind orbita micu?ului Pluto.
Iat? cum Rena ?i Als le oferiser?, chiar f?r? a ?ti, a-?i aminti sau m?car a-?i da seama, o nesperat? ?ans? dinozaurilor; ?ansa supravie?uirii în lumea lor, ?ansa de a-?i continua nestingheri?i existen?a în acea lume paralel?, f?r? prezen?a omului ?i a interven?iei umane în timpul lor, care ar fi putut conduce din nou, negre?it, spre extinc?ia acestor creaturi imense, chiar ?i în acea alt? dimensiune a spa?iului ?i timpului; ?ansa de a-?i continua evolu?ia, spre un viitor al lor, care s? le apar?in? în totalitate ?i în care s? prospere.
?i astfel „Hope” devenise un simbol – „Speran?a”... dinozaurilor!

- Sfâr?it -

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro