proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 58.


„Hope” p?r?sise Terra Cretacicului Superior, l?sând în urm? misterioasa lume a dinozaurilor. De sus, de pe orbit?, cei doi colegi priveau planeta albastr?; fiindc? nu prea erau nori, acum uscatul se vedea clar, deci putur? observa continentele ?i oceanul; remarcar? c? nu era doar Laurasia ?i Gondwana, cum consideraser? ei ini?ial. Totu?i, Terra p?rea o lume cam prea mic? pentru ni?te creaturi atât de mari, dinozaurii...
Trecuse ceva vreme de când „Hope” se îndep?rtase de sistemul solar, continuându-?i zborul spre „golul negru”, „vinovat” de faptul c? nava ajunsese într-o alt? dimensiune. La bord se aflau aceia?i ocupan?i, în num?r de trei: Rena, Als ?i robotul lor, Syrinx. Ce se schimbase între timp? Rela?ia dintre cei doi, care nu mai era atât de tensionant?. Acum nu se mai tachinau reciproc, încontinuu; se comportau doar ca doi îndr?gosti?i, con?tien?i îns? de faptul c? în curând ar putea pierde aceast? leg?tur? ?i vor redeveni „rivali”. Dar nu puteau împiedica îndeplinirea acestui fapt.
Dup? trei ani ?i jum?tate, aparatura de bord indica deja apropierea de locul fatal, în care se afla monstrul invizibil, „golul negru” – „mânc?torul” de a?tri sau doar o ciudat? poart? interdimensional?, între lumi paralele. Nu se apropiar? prea mult de locul cu pricina, pentru a nu intra, inevitabil, în raza de ac?iune a straniului astru, ce dezvolta o for?? gravita?ional? impresionant?. Aici oprir?, în vederea stabilirii ultimelor detalii legate de trecerea prin „golul negru”, înapoi, spre lumea lor, de?i în ace?ti ultimi trei ani ?i jum?tate, de când p?r?siser? Terra Cretacicului Superior, puseser? totul la punct, tocmai pentru aceast? nou? întâlnire dintre ei ?i „golul negru”.
Trecerea timpului î?i pusese amprenta pe chipurile celor doi colegi; amândoi se maturizaser?, Rena având aproape 34 de ani, Als – 35. Doar Syrinx era neschimbat ?i la fel de eficient ca întotdeauna; el, fiind robot, n-avea vârst?, sau aceasta nu conta prea mult pentru el, circuitele învechite putând fi înlocuite cu unele noi. Datorit? Tyrannei, „Hope” avea tot ce-i trebuia: energie, combustibil, ap? ?i provizii alimentare suficiente.
- Iat?-ne din nou aici... Crezi c? suntem preg?ti?i pentru o nou? confruntare cu monstrul invizibil? zise Als, privind spre colega lui.
- Pentru confruntare, da, suntem preg?ti?i; nu ?tiu dac? suntem preg?ti?i ?i pentru ceea ce urmeaz? dup? ce vom trece prin acest „black hole”, r?spunse Rena.
- Vom vedea ce va fi. S? sper?m c? nimic r?u, replic? Als. Acum e acum! Am pus totul la punct, am preg?tit acest moment, dar nu ?tim sigur ce ne a?teapt?... E?ti gata s? renun?i la tot ceea ce s-a petrecut în ultima perioad??
- Dac? sunt sau nu gata, n-a? putea spune, dar am luat o decizie, ireversibil?, sper; doar i-am promis...
- Prietenei tale, Tyranna; ?tiu! o întrerupse Als cu aceast? completare.
- Hai s? verific?m înc? o dat? totul, cu maxim? aten?ie, s? nu ne fi sc?pat ceva neobservat, care s? dea totul peste cap, s? ne z?d?rniceasc? planul... propuse Rena.
?i amândoi începur? verificarea final?, ajuta?i de Syrinx. Dac? doreau s?-?i respecte promisiunea f?cut? Tyrannei, nu puteau risca s? permit? strecurarea vreunei erori.
Iar pentru ca viitorul dinozaurilor din dimensiunea în care ajunseser? f?r? voia lor s? fie în siguran??, Rena ?i Als deciser? s? închid? toate dovezile trecerii lor prin acea lume într-o micu?? capsul? spa?ial?, pe care o vor lansa în deriv?, programând-o s? se autodistrug? la 10-15 minute dup? lansare, deci doar dup? ce „Hope” va fi trecut prin „golul negru”. Iar în acea capsul? spa?ial? închiseser? toate mostrele de roc? adunate din lumea pe care o p?r?siser?, fotografiile ?i înregistr?rile f?cute acolo, casetele video, CD-urile ?i DVD-urile ce con?ineau imagini din Cretacicul Superior, înregistr?rile audio din aceea?i lume, micu?ul aparat realizat de Rena, care-i permisese acesteia comunicarea cu prietena ei, Tyranna ?i lap topul cu toate înregistr?rile convorbirilor avute cu ea, foile cu calculele lui Als, iar în curând, acestora li se va al?tura ?i cipul de memorie al lui Syrinx, fiindc? acesta con?inea o sumedenie de date din lumea pe care o p?r?siser?, lume care, dup? trecerea navei „Hope” prin „golul negru”, va r?mâne interzis? oamenilor...
Deci, înainte de a porni nava spre „golul negru” respectiv, Als îi scoase cipul de memorie lui Syrinx, înlocuindu-l cu un altul, pe care-l confec?ionase între timp; acesta îns? nu con?inea date din lumea dinozaurilor. Dar cum noul cip de memorie era setat s? se activeze doar dup? cele 10 secunde necesare navei „Hope” pentru trecerea prin „gaura neagr?”, iat? cum robotul era scos din uz, ce-i drept, pentru o perioad? foarte scurt?, dar crucial?, pentru prima oar? de când porniser? în aceast? misiune.
Dup? introducerea vechiului cip de memorie în micu?a capsul? spa?ial? ce con?inea toate dovezile trecerii prin lumea dinozaurilor, aceasta fu lansat? f?r? o destina?ie anume, urmând a se autodistruge peste pu?in timp, maxim 15 minute.
Mai dificil era cu aparatura de bord a navei, care înc? mai con?inea vreo câteva date din inedita „vizit?” în Cretacic, plus rezultatele calculelor lui Als, necesare travers?rii „golului negru”. Pentru a fi siguri c? nu va r?mâne nimic din aceste date, Rena ?i Als avuseser? grij? ca întâia ac?iune a robotului lor, imediat dup? ce noul cip de memorie se va activa, deci dup? trecerea prin „golul negru”, s? fie aceea de a întrerupe întreg sistemul de func?ionare al navei pentru maxim cinci secunde, apoi de a-l reporni, astfel, informa?iile din lumea dinozaurilor ?i calculele lui Als fiind înl?turate definitiv din sistem, f?r? posibilitatea de a fi reg?site ulterior ?i recuperate, nici m?car întâmpl?tor.
Cei doi colegi considerau c? aceasta era cea mai sigur? modalitate de a „sc?pa” de toate acele informa?ii, înc? existente în sistem, f?r? ca scurta întrerupere s?-i afecteze în vreun fel pe ei.
Toate acestea fiind puse la punct, nu le mai r?mânea decât s? porneasc? din nou spre „monstrul” întunecat din spa?iu. Als privi spre colega lui, oarecum nostalgic.
- Totul e gata, ?efa! E?ti preg?tit? de o nou? confruntare cu „negriciosul”?
- Poate... murmur? Rena, ad?ugând: Deci asta a fost totul?
- A?a se pare... r?spunse Als. Ce vei face dup? aceea, dup? ce vom ajunge acas?, în lumea noastr??
- Nu ?tiu; nu m-am gândit înc?. Dar probabil c?-mi voi continua ?i-mi voi încheia studiile de paleontologie, iar mai târziu, voi participa la vreo expedi?ie, în c?utarea fosilelor de dinozauri.
- ?i astfel îl vei descoperi pe Chance, o complet? Als.
- Tot ce se poate... îl aprob? Rena par?ial; ad?ug?: Iar dac? între timp vom redescoperi c? avem multe în comun, c? ne iubim ?i vreodat? ne vom uni destinele, sper c? nu te vei împotrivi particip?rii mele la expedi?iile paleontologice.
- S? m? împotrivesc?! se mir? Als. Nu cred. N-a? avea motive. De ce m-a? împotrivi?
- Pentru c? ne-ar desp?r?i distan?a.
- Distan?a?! Hmm; atâta timp am fost atât de aproape unul de cel?lalt ?i totu?i atât de îndep?rta?i, îns? nu din cauza distan?ei, a?a c?... Nici o grij?, voi fi foarte în?eleg?tor. În plus, fiind amândoi pe Terra, vom putea comunica, orice distan?? ar fi între noi.
- Oare vei fi în?eleg?tor? Vei uita tot ceea ce mi-ai spus acum.
- Acum ?i-n ultimii ani; nu doar eu, ci ?i tu. Amândoi vom uita. Poate vom g?si totu?i o cale s? ne amintim unele am?nunte, m?car pe cele pl?cute. Deci... Ce zici, ?efa? Pornim? Hai spre cas?! spuse Als.
- Hai! rosti Rena aprobator.
Con?tien?i c? vor uita, nu-?i vor mai aminti, cei doi se îmbr??i?ar? ?i se s?rutar? pentru ultima oar? înainte de traversarea „golului negru”, apoi pornir? nava cu vitez? maxim?, în direc?ia miezului acestuia.
- Ah, Als... suspin? u?or ea.
- Rena... murmur? el.
- Succes! zise ea, ad?ugând: Hai!
- La drum! Monstrule, venim! Din nou... P?zea! rosti Als, ?tiind c? vor reu?i s? treac? teferi, nev?t?ma?i, dincolo de „black hole”.
Apropierea de „gaura neagr?” avu efectul cunoscut: aparatura de bord începu s? deruleze cu o vitez? uimitoare o sumedenie de informa?ii eronate ?i inutile pe care nu le solicitase nimeni, luminile se stingeau ?i se aprindeau într-una, clipind des, u?ile automate se închideau ?i se deschideau necontenit, zgomotos; totul o luase razna, doar robotul r?m?sese nemi?cat, el fiind scos temporar din func?iune.
În curând „Hope” începu s? descrie mi?carea circular? spre „gaura neagr?”; conform calculelor lui Als, „Hope” porni cu vitez? maxim? spre miezul „golului negru”. Cei doi aveau deja impresia cert? c? totul în jurul lor se deforma inexplicabil, în felurite moduri, ca urmare a ac?iunii exercitat? de for?a puternic? a monstrului nev?zut. În plus, sim?ir? din nou, în mod nepl?cut, cum toat? greutatea ba li se l?sa în vârful picioarelor, ba li se muta în alte p?r?i ale corpului, pân? când, inevitabil, î?i pierdur? cuno?tin?a...