Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Aeriana

de Daniela Luminita Teleoaca

Se sim?ea mic?. Mic? de tot. De?i era deja în anul I de facultate. Cl?dirile cre?teau v?zând cu ochii. În cap?tul unor sc?ri fiind, se l?sa înghi?it?. Efectiv, nu se putea sustrage! Nu se putea ?i pace! Adic?... r?zboi, fie el ?i rece! ?i-i era a?a de spaim? s? priveasc? în lateral. „În fa?a-ul” avea o conota?ie ciudat?. Nu din prea mult optimism se trezea mai mereu astfel privind, ci pentru c? doar a?a era convins? c?-?i va putea p?stra echilibrul. Nu-i de mirare c? habar nu avea, cel mai adesea, pe unde trecuse („Ne întâlnim la ora de, în locul cutare!” – punctase diabolic de ?tiin?ific/obiectiv un cunoscut. ?i ea se pomenise. Exact cu gura c?scat?!). Descoperea post-eveniment o sumedenie de „detalii”. Ca o suprem? r?zbunare, se oprea, la un moment dat, minute în ?ir, le fixa diabolic cu privirea, s? n-o mai ocoleasc?. S? n-o mai! Auzise, 1 dat?, de 2, cum colegii ei – mai în?elep?i sau, probabil, mai dota?i într-ale spa?iului (exterior?!) î?i luau ceea ce se chema îndeob?te „repere”..., cum î?i iei, de pild?, o marj? de eroare. Na! ?i e?ti absolvit, orice s-ar întâmpla! Uite, outlet-ul ?la, biserica rus?, arm?sarul imortalizat în bronz al nu ?tiu c?rui domnitor, cofet?ria cu joffres (Je vous offre, s’il vous plaît!), groapa în care î?i sp?rsese camerele de aer un ditamai bolidul et cetera. Toate hot?rârile ei în acest sens erau îns? luate doar pentru a fi înc?lcate. Cu nicio premeditare. Mersul conform principiului „ochelari de cal” î?i acorda suveran prerogativele, invers propor?ional de altfel cu pipernicirea ei continu?, pân? la a fi devorat? de spa?iu.

Asta pân? într-o zi... relativ de octombrie. Relativ de toamn?. Când ?i-a luat inima în din?i, decis? s?-?i fac? dreptate. ?i s?(-i) arate lumii! De?i, la o adic?, eviden?ele s-ar fi cuvenit s? vorbeasc? de la sine!

A pus mâna pe spa?iu. A?a, într-un gest de minim? aprop(r)iere. ?i-apoi, zic? cine ce-o zice! S? nu-i spun? nimeni, de pild?, c? ?oseaua nu ?tiu care se afl? la X km de..., la y de... C? doar în zona aceea g?se?ti cai verzi pe pere?i ?i esen?e aromate... Care va s? zic?, ?i-a luat o desag? mare-maaaare. A fixat-o temeinic în ascunzi?ul sternului. A îndesat acolo tot ce a putut ?i n-a putut întâlni în peregrin?rile sale diurne: alimentara cu geamuri policrome, fântâna artezian? de pe splai, îngerul bont de la intersec?ie, frunzele tramvaiului galben, amprentele vânz?toarei de ciubuce sau/?i de oameni, autostrada cu sens unic, sc?rile cu devoratul lor cu tot, statuile mai de Doamne-ajut?, cuptorul de pâine, ba chiar ?i un motan pi?icher care-i tot purta sâmbetele pe colina din realitate. Le-a luat. Le-a amestecat. Le-a a?ezat cu susu-n jos. Cu josu-n lateral mai ales. Le-a pocnit de le-au s?rit capacele. Domnuleeee, erau vii-vii de tot! S-a a?ezat la o mas? oval? lâng? un soi de semne. S-a a?ezat mic?, pipernicit?, aproape invizibil?... Deodat?, ochii au început s?-i creasc?... ?i i-au tot crescut, i-au tot... De nu i-or cre?te ?i ast?zi?!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro