proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 55.


Micul-dejun preg?tit de Tyranna pentru oaspe?ii ei fu, bineîn?eles, gustos ?i îndestul?tor. Cei doi se odihniser? bine, deci erau în form? în acea diminea??, semn c? paturile erau confortabile.
Începuse ziua cu num?rul 27, dup? cum stabiliser?, dac? vor respecta programul hot?rât, penultima zi a ?ederii lor aici, pe Terra, în aceast? dimensiune a spa?iului ?i timpului, în compania dinozaurilor din Cretacicul Superior. Totu?i, de?i era penultima zi, deciser? s? ?i-o petreac? în locul în care se aflau, adic? în ad?postul Tyrannei, nu la bordul navei lor, „Hope”, nici afar?, printre dinozauri. ?i luaser? aceast? decizie pentru ca Tyranna s? le mai arate imagini din lumea ei, din viitorul ei, acela în care pe Terra înc? domneau dinozaurii, nu alte fiin?e, de?i, desigur, ni?te dinozauri civiliza?i, care-?i continuaser? evolu?ia în timp.
În limita posibilit??ilor, Tyranna le explic? unele am?nunte legate de lumea din care provenea, atât cât îi era permis, adic? nu foarte mult, dar nici prea pu?in. Totu?i, Rena ?i Als erau mul?umi?i ?i nu regretau c? r?m?seser? în compania prietenei lor, în ad?postul ei, mai ales c? aceasta se dovedea o bun? gazd?, grijulie, în ciuda aspectului ei, care nu l?sa deloc s? se întrevad? aceast? posibilitate.
Ori de câte ori ie?eau afar?, cl?dirile p?reau mereu altele, nev?zute pân? în acel moment. Petrecur? deci ziua cu num?rul 27 în compania Tyrannei, în ad?postul acesteia. Seara, prietena lor le servi cina, bogat? ?i gustoas?. Din motive lesne de în?eles, nu putea sta la mas?, al?turi de ei. Cei doi colegi se sim?iser? bine ?i aflaser? multe lucruri interesante despre lumea din care provenea Tyranna, iar pentru c? afar? se înserase deja, r?maser? ?i-n aceast? noapte tot aici, în ad?postul Tyrannei, anun?ându-l pe Syrinx de acest lucru. Robotul recep?ion? mesajul, acceptându-l f?r? a comenta.
Prin urmare, Rena ?i Als ocupar? din nou cele dou? paturi pe m?sura lor existente într-una dintre cl?diri, care lor li se p?ru a fi alta, nu aceea?i, din seara precedent?, când dormiser? tot acolo. Amândoi se odihnir? bine în acea noapte, doar nu existau motive care s? le tulbure somnul. Era ultima noapte pe care o mai petreceau în Cretacicul Superior, printre dinozauri ?i era mult mai bine c? dormeau aici, în tab?ra Tyrannei, la ad?post de tot ceea ce se afla afar?, doar în cabinele lor de la bordul navei „Hope” vor dormi destul dup? ce vor p?r?si aceast? lume, pentru a ajunge în lumea lor civilizat?, a oamenilor.
?i iat?-i trezindu-se pentru ultima oar? în aceast? mirific? lume a Cretacicului Superior, în tab?ra Tyrannei. Aceasta se trezise deja, înaintea lor, iar între timp le ?i preg?tise micul-dejun, care-i a?tepta, a?ezat frumos pe mas?. Tyranna îi conduse, iar ei se a?ezar? pe scaune, servind t?cu?i micul-dejun, încercând s? nici nu se gândeasc? la nimic, ca nu cumva Tyranna s? cread? c? doresc s? comunice cu ea. Îns? dup? ce terminar? de mâncat, puteau „vorbi”.
- Azi e ultima noastr? zi aici... deschise Rena convorbirea, desf?când lap topul.
„Când ve?i pleca?” citir? amândoi întrebarea Tyrannei.
- Ast?zi, probabil mai pe sear?, r?spuns Als.
- ?i tu?! se interes? Rena.
„Voi pleca ?i eu, tot azi, dup? ce nava voastr? nu se va mai z?ri pe cer cu ochiul liber. V? mai trebuie ceva?”
- Nu, nimic. Avem tot ce ne trebuie, mul?umit? ?ie, r?spunse Rena.
„Sigur?!” insist? Tyranna.
- Foarte sigur, înt?ri Rena.
„Ce ve?i face azi, pân? la ora plec?rii?”
- Presupun c? o ultim? incursiune printre dinozaurii de afar?, apoi ne po?i conduce spre „Hope”, pentru ultimele preg?tiri înainte de lansare, de?i Syrinx a primit instruc?iuni clare s? preg?teasc? totul în vederea plec?rii în cursul zilei de azi. Totu?i, nu stric? o verificare atent? a acestor preg?tiri din partea noastr?, spuse Rena.
- Bineîn?eles, o aprob? colegul ei, ad?ugând: Înainte totu?i de o ultim? incursiune printre dinozaurii de afar?, ai putea, dac? ai vrea, s? ne mai ar??i câteva imagini din lumea ta ?i s? ne mai explici câte ceva?
„De acord.” accept? Tyranna.
Prin urmare, cei doi colegi mai privir? câteva imagini din lumea Tyrannei, a?a cum probabil va deveni, în viitorul îndep?rtat ?i aceast? lume, din aceast? dimensiune, datorit? deciziei celor doi. Tyranna le mai oferi câteva explica?ii, pe care oricum le vor uita, dac?-?i vor respecta promisiunea de a le oferi o ?ans? acestor creaturi, din aceast? dimensiune.
Apoi plecar? to?i trei la o ultim? plimbare printre dinozaurii Cretacicului Superior. Pentru c? se aventurau ?i prin p?dure, Tyranna nu uit? de invizibilitate, pentru a evita problemele, constituite, în principal, de orice confruntare nedorit? cu vreunul dintre dinozauri. Se urcar? deci în spatele „invizibilei” lor gazde, pe care totu?i ei o vedeau, doar semenii ei din Cretacic nu ?i pornir? s?-?i ia r?mas bun în mod adecvat de la aceste creaturi magnifice, dinozaurii. Trecur? neobserva?i prin apropierea multor dinozauri, mai mult sau mai pu?in periculo?i, admirându-i, fiecare în felul s?u, cu respect, team?, indiferen??, sau cu alte sentimente, greu de definit. Prelungir? aceast? plimbare pân? aproape spre sear?, când Tyranna porni pentru ultima oar? spre nava „Hope”.
La cererea celor doi colegi, Tyranna se opri în dreptul Corythosaurului Chance, iar Rena ?i Als coborâr? „s?-l salute” pe tân?rul erbivor pentru ultima oar?, ca de desp?r?ire. Coborând din spatele prietenei lor, cei doi deveneau vizibili, îns? aflându-se în mijlocul ferigilor înalte, nu era nici o problem?. Invulnerabil, Chance le permise celor doi s? se apropie de el, s?-l ating?, iar ei profitar? de acest lucru.
„Cred c? acum i-a?i putea verifica invulnerabilitatea.”
- Cum?! se mir? Als. Ce s? verific?m?
„Invulnerabilitatea lui Chance. Nu ?i-a spus colega ta?”
- Nu. Ce s?-mi spun?? privi Als sugestiv spre Rena.
„C? ar fi mult mai bine dac? am verifica invulnerabilitatea lui, pentru a fi siguri c? nu va p??i nimic dup? plecarea noastr?.”
- S? verific?m? Cum s? facem acest lucru? p?ru Als nedumerit.
„Spre exemplu, acum, când e singur, l-am putea atrage într-o zon? cu mul?i pr?d?tori. Noi am putea deveni invizibili pentru ace?tia; el nu. Pe el sigur l-ar ataca.”
- Nu mi se pare deloc interesant, respinse Als ideea.
„Ar fi numai pentru a verifica invulnerabilitatea lui. N-ar p??i nimic.”
- Totu?i, mai bine nu, continu? Als s? resping? ideea.
„Dac? nu a?a, atunci pute?i testa armele pe el.” propuse Tyranna.
- Ah... În nici un caz! se opuse categoric Als.
„Sau l-a?i putea atrage spre nava voastr?, spre perimetrul de siguran??, f?r? a întrerupe scutul protector.”
- Nu; nici a?a, nu i se p?ru lui Als acceptabil; ad?ug?: Dac? ne asiguri c? e într-adev?r invulnerabil ?i nu va p??i nimic dup? plecarea noastr?, e suficient, nu mai e nevoie de nici un fel de verific?ri.
„P?i, eu v? asigur...”
- Atunci s?-l l?s?m în pace, nu-l chinuim, decise Als, iar colega lui nu protest?.
- La revedere! Vom mai avea ocazia s? ne reîntâlnim... zise Rena, mângâind frumosul animal, înainte de a se urca la loc, în spatele prietenei sale.
- Nu ?tiu cum ?i-a? putea mul?umi pentru contribu?ia avut? la prima ac?iune de salvare a vie?ii mele, dar probabil c? Rena ?i Tyranna ?i-au mul?umit ?i pentru mine, oferindu-?i aceast? invulnerabilitate. Probabil te voi reg?si ?i eu în viitor, în lumea mea, de?i, inevitabil, sub forma unor fosile bine p?strate... La revedere, ad?ug? Als, ocupându-?i ?i el locul, al?turi de colega sa.
Tyranna î?i continu? drumul spre nav?, unde ajunse în scurt timp. Syrinx întrerupse scutul protector, ca o invita?ie pentru a p?trunde dincolo de el. Tyranna în?elese ac?iunea robotului ?i trecu în perimetrul de siguran??, iar Syrinx reactiv? scutul. Cei doi coborâr? din spatele prietenei lor. Rena porni micu?ul aparat ?i desf?cu lap topul. Zise:
- Se pare c? trebuie s? ne desp?r?im...
„Nu se poate altfel.” fu replica Tyrannei.
- Sincer, z?u c? a? fi vrut s? mai fi r?mas o perioad? împreun?. M? obi?nuisem cu tine, cu prezen?a ta; chiar ?i cu semenii t?i de afar?.
„Poate... Chiar ?i eu m? obi?nuisem cu voi doi; pentru ni?te fiin?e umane, sunte?i destul de simpatici, acceptabili, deloc nesuferi?i...”
- Ah; p?cat c? trebuie s? p?r?sim aceast? lume... spuse tot Rena.
„Ai vrea s? r?mâne?i în continuare?”
- Totu?i, nu... zise Rena.
- P?i... Cred c? eu am s? urc pe puntea principal? ?i... V? las s? mai discuta?i amândou?, interveni Als.
„Mi-a f?cut pl?cere s? te cunosc mai bine ?i m? bucur c? ?i-am fost de folos cu ceva.” citi Als pe lap top r?spunsul Tyrannei.
- Nu ?tiu cum ?i-a? putea mul?umi. E o situa?ie stranie, complicat?; m? dep??e?te... zise el.
„Nu-i nevoie de mul?umiri. Faptul c? e?ti teaf?r e suficient. Sincer, chiar ?i tu-mi e?ti simpatic, nu doar colega ta.”
- Simpatic?! Hmm; m? întreb dac? ai fi avut aceea?i p?rere în cazul în care decizia mea ar fi fost potrivnic? semenilor t?i de afar? ?i a? fi reu?it s-o influen?ez ?i pe Rena...
„Nu mi-a? fi schimbat p?rerea nici în acest caz. Tot simpatic te-a? fi considerat ?i tot te-a? fi ajutat.”
- Mda?! M? bucur... zise el, apoi trecând pe lâng? colega lui, o îmbr??i??, o s?rut?, apoi îi spuse: S? nu întârzii prea mult afar?! Te a?tept pe puntea principal?. Trebuie s? plec?m; azi.
- ?tiu, zise Rena ?i-l mai re?inu pu?in, doar cu aceast? scurt? rug?minte: Als, ia lap-topul ?i trimite-mi-l pe Syrinx; vreau s? vorbesc cu Tyranna prin intermediul lui.
- Bine, accept? Als ?i primi lap topul de la ea, apoi porni îngândurat spre treptele navei „Hope”.