Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Speran?a... dinozaurilor!

de Cornelia Georgescu

Capitolul 52.



Ziua 24. Als se trezi primul, destul de devreme. Pe puntea principal? – Syrinx, activ, neobosit. Als privi spre exterior, iar lumina blajin? a soarelui îi d?du de în?eles c? norii se risipiser? ?i ploaia încetase. De altfel, nu se mai z?reau fulgere ?i nu se mai auzeau tunete, dar nici urletele dinozaurilor, semn c? umezeala îi re?inea în ad?posturi; nu ie?iser?, nici carnivorele la vân?toare, nici erbivorele la p?scut. Rena ajunse pe puntea principal? o jum?tate de or? mai târziu.
- Bun? diminea?a, ?efa, surâse colegul ei.
- Salut, Als, îi r?spunse ea, privindu-l fugitiv.
El se apropie, o îmbr??i?? ?i o s?rut?, apoi îi ?opti:
- Incredibil... De?i n-au trecut decât vreo câteva ore de asear?, de când nu te-am v?zut, mi-era deja tare dor de tine! Nu mai puteam dormi... Ce s-a întâmplat cu noi?
- O clip?, auzindu-te spunându-mi „?efa”, credeam c? totul a redevenit ca înainte, rosti ea.
- Nu s-ar mai putea... Uite, pentru asemenea clipe, chiar c? a? accepta s? r?mânem ve?nic aici, printre dinozauri, s? tr?im printre ei; ne-am adapta acestui stil de trai... N-a? vrea ca, întorcându-ne, s-o lu?m de la început.
- Nu putem r?mâne aici, zise ea.
- ?tiu... ?i totu?i, oare de ce pân? acum, în to?i ace?ti ani, am manifestat doar ostilitate unul fa?? de altul? Puteam petrece momente frumoase, de neuitat.
- Nu ?tiu, probabil devenise obi?nuin??; z?u c? mi-e greu s? m? adaptez la noua situa?ie.
- ?i mie, dar parc? e mult mai pl?cut astfel, spuse el ?i o s?rut? din nou, cu tandre?e.
- Ah, Als... murmur? ea ?i prin gesturi delicate, se îndep?rt? u?or de lâng? el.
- Dac? a sosit cumva prietena ta, cred c? ar trebui s? ie?im, s?-i spunem...
- Nu ?i-ai schimbat decizia?
- Nu. Crezi c? ar trebui?
- Nu! Cum s? cred a?a ceva? zise ea, mirându-se, apoi privi spre exterior; nici urm? de Tyranna. N-a sosit înc?, îi comunic? lui Als.
- În cazul ?sta, putem servi împreun? micul-dejun. Dup? aceea, mai vedem noi. Syrinx, te rog...
Robotul în?elese ?i a?ez? pe mas? micul-dejun pentru cei doi, pe care-l preg?tise din timp. Un mic-dejun bogat ?i gustos, care nu putea decât s? le sporeasc? starea de bun?-dispozi?ie. Dup? ce sfâr?ir? micul dejun, Rena se ridic? ?i privi în afar?. Zise:
- A sosit.
- Hai! S? n-o l?s?m s? a?tepte prea mult, rosti Als ?i se ridic? ?i el.
- Syrinx, s? dezactivezi scutul, s? intre Tyranna în perimetrul de protec?ie, i se adres? Rena robotului.
- De ce? se mir? Als. Afar? nu mai plou?.
- Poate, dar e înc? prea mult? umezeal?, justific? ea.
- Ai dreptate... o aprob? Als, apoi amândoi se îndreptar? spre trapa navei, care se deschise la apropierea lor.
Trecur? dincolo de ea ?i o g?sir? pe Tyranna în perimetrul de protec?ie. Scutul era deja reactivat. Rena nu uitase sistemul de comunicare, constituit din micu?ul aparat realizat de ea ?i lap topul.
- Bun? diminea?a, Tyranna, îi ur? Rena, apoi ?i Als.
„Bun? diminea?a.” fu r?spunsul de pe lap top.
- Als, ar fi mai bine s?-i vorbim, propuse Rena.
- Bineîn?eles, o aprob? el.
- Ce bine c? nu mai plou?... rosti Rena.
„V-a?i decis?” ap?ru îns? pe lap top întrebarea Tyrannei.
- Da, r?spunse Als. Adic?, m-am decis ?i eu. Iar decizia mea coincide cu a colegei mele. Deci, în cele din urm?, sunt de acord cu toate cerin?ele tale, adic? dinozaurii î?i vor putea continua lini?ti?i traiul ?i evolu?ia aici, în aceast? lume. Asta e...
Rena urm?ri cu aten?ie reac?ia Tyrannei la aflarea acestei ve?ti, dar nu z?ri nimic pe chipul dinozaurului; probabil nu se putea manifesta. Totu?i, citi r?spunsul ei:
„Ah... Ce bine! Sunt surprins?... Nu m? a?teptam. Credeam c? vei respinge în continuare ideea.”
- Cum? Nu te bucuri? se mir? Rena.
„Ba da, evident! Dar cum ai vrea s?-mi exprim bucuria? Nu m? pot manifesta; n-am posibilit??i...”
- Aha, pricep... murmur? Rena, privind spre colegul ei.
- P?i, i-am comunicat Tyrannei decizia noastr?, deci, cam asta e... Ne putem retrage! Sau, cel pu?in eu m? voi retrage în nav?.
- Nu mai r?mâi? întreb? Rena.
- N-ar avea rost, justific? Als.
„Dat fiind c? a ie?it soarele, ne-am putea plimba to?i trei pu?in, prin împrejurimi.” citir? amândoi propunerea Tyrannei.
- Nu, mul?umim, refuz? Als, justificând: E înc? prea mult? umezeal?.
„Stând în spatele meu, umezeala nu v-ar afecta deloc, pe nici unul.” ap?ru r?spunsul Tyrannei.
- ???... În cazul ?sta, totu?i, mai pe sear?; acum nu prea avem chef de plimb?ri, amân? Als momentul. Sau poate mâine.
„E bine ?i disear?. Sau chiar ?i mâine.” aprob? Tyranna termenul, ad?ugând o întrebare, f?r? leg?tur? cu plimbarea propus?: „Când ve?i pleca spre lumea voastr??”
- Nu ne-am hot?rât înc?; probabil peste vreo câteva zile, cel mult o s?pt?mân?, zise Als. E prea târziu?
„Nu; e bine.” citir? amândoi r?spunsul Tyrannei.
- Când va avea loc coliziunea? întreb? Als.
„Nu peste foarte mult timp, dar nici chiar a?a de curând. Cam peste o lun?, dou?, deci vreo câteva zile sau o s?pt?mân? nu ridic? probleme.”
- Presupun c? ai putea interveni ?i opri coliziunea. De ce nu procedezi astfel? se interes? Als.
„Nu-mi este permis s? m? amestec, mai ales c? acest eveniment nu va influen?a foarte mult evolu?ia ulterioar? a dinozaurilor.”
- Dar te-ai implicat deja, cerându-ne nou? s? acord?m aceast? ?ans? dinozaurilor, replic? Als.
„Asta-i cu totul altceva. Nu intervin s? opresc o ac?iune a naturii, ci una uman?, deci tot un fel de amestec.”
- Aha... murmur? Als, apoi privi spre colega lui. Mai r?mâi, Rena?
- Da, pu?in... r?spunse ea.
- Eu nu mai stau. Te a?tept în nav?, zise el ?i urc? treptele spre puntea principal?.
Jos, în interiorul perimetrului de siguran??, se afla un „cuplu” straniu: Rena ?i prietena ei, Tyranna.
„Cum ai reu?it s?-l convingi s? fie de acord?” citi Rena întrebarea de pe display.
„Nu l-am convins deloc; a luat singur aceast? decizie.” gândi Rena r?spunsul.
„Ciudat! N-a? fi crezut c? va fi de acord...”
„Totu?i, nu în?eleg... Nu te bucuri?” se mir? Rena.
„Ba da, bineîn?eles; cum altfel?! Dar, repet, nu m? pot manifesta...”
„Hmm... Încerc s? în?eleg; s? nu te superi dac? voi sus?ine c? nu reu?esc.”
„Nu m? sup?r deloc. I-ai spus c? datorit? acestei decizii, va trebui s? distruge?i toate dovezile trecerii voastre prin aceast? lume, iar voi ve?i uita detaliile, nu v? ve?i aminti?”
„Normal, i-am spus. A fost partea cea mai grea; era cât pe ce s? renun?e, s?-?i schimbe decizia...”
„Ce l-a determinat s? n-o schimbe totu?i?”
„Nu ?tiu, nu-mi dau seama. Dar mie-mi pare bine c? decizia lui este favorabil? continu?rii existen?ei dinozaurilor în aceast? lume.”
„Evident; ?i mie.”
„Când va sosi asteroidul?”
„Nu chiar acum. Cam peste o lun?, dou?; în orice caz, destul de curând...”
„Da, destul... Va produce distrugeri mari?”
„Se în?elege... Impactul va fi violent ?i va influen?a mult mediul; urm?rile vor fi pe termen lung. Vor muri foarte mul?i dinozauri, dar nu to?i. Coliziunea nu va conduce la extinc?ia lor, la dispari?ia lor total? de pe suprafa?a P?mântului. Când totul se va lini?ti, cei r?ma?i î?i vor reveni treptat-treptat ?i-?i vor relua traiul, vor continua s? existe, s? evolueze...”
„Într-adev?r, ciudat... Întotdeauna m? întrebam ce-o fi condus la extinc?ia acestor creaturi, dup? zeci de milioane de existen??, de suprema?ie, dup? o întreag? er? geologic? de prosperitate... E ciudat s? aflu c? de fapt, noi, oamenii, am fi r?spunz?tori de aceast? turnur?.”
„Ciudat sau nu, asta-i situa?ia...” replic? Tyranna.
„Bine; în cazul ?sta, am s? m? retrag în nav?. Ne mai vedem, probabil mâine, nu în seara asta.”
„De acord. Pe mâine.” fu r?spunsul Tyrannei.
Rena reveni la bordul navei, Als întâmpinând-o cu un s?rut, iar Tyranna p?r?si în acel moment perimetrul de protec?ie din jurul navei, îndreptându-se spre ad?postul ei.
Spre sear?, când nu se întunecase înc?, Rena mai ie?i pu?in, singur?, s? cerceteze împrejurimile cu binoclul. Printre ferigile înalte, înc? umede, îl reg?si pe Chance, Corythosaurul invulnerabil. Mâna?i de foame, reveniser? ?i al?i dinozauri erbivori, de diferite specii, reluându-?i activitatea. Rena îi admir? t?cut?, gândindu-se ce se va întâmpla peste o lun? sau dou?, când va sosi meteoritul; probabil nu va fi foarte pl?cut pentru aceste creaturi, dat fiind c? ?i vegeta?ia va avea de suferit de pe urma impactului, iar lucrurile vor reveni cu greu la normal.
Dup? o or?, dou?, de admirat dinozaurii cu binoclul, din perimetrul de siguran??, Rena se întoarse în nav?, iar dup? cin? se retrase în cabina ei, la fel ca ?i Als, în cabina lui.

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro