Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea întâi: „O misiune special?”

de Cornelia Georgescu

*53. Vizite în nava albastr?.

So?ii Enka ajunser? în curând acas?, cu noua lor ma?in?. Blondul Iulian opri în fa?a casei, apoi intr? în curte, dar el ?i so?ia înc? nu coborâr?.
- Aici ai de gând s? la?i ma?ina, Iuli; afar?, în ploaie? întreb? Diana.
- Unde altundeva, drag?? se mir? Iulian.
- În garaj ar fi cel mai indicat, nu crezi? propuse Diana.
- Ar fi, într-adev?r, dar acolo n-are loc; e deja cealalt?.
- Cealalt? e veche.
- Tocmai; e veche. N-ar rezista afar?, în ploaie... Asta-i nou?; deocamdat? rezist? foarte bine. Dar cum, îi por?i deja de grij?? Parc? nu erai de acord cu cump?rarea ei.
- Acum, dac? tot am luat-o ?i am dat o gr?mad? de bani pe ea, e normal s?-i port de grij?.
- Tu ai dat? Eu, drag?; erau salariul ?i economiile mele. Banii t?i sunt intac?i, în siguran??.
- Nu conteaz?...
- Ai dreptate. Repet îns?, deocamdat?, nu exist? motive de îngrijorare în privin?a ei. Mai târziu, va trebui s? lu?m m?suri; cred c? vom fi nevoi?i s? l?rgim garajul, s?-i facem loc ?i acesteia, lâng? cealalt?, presupuse blondul.
- Vrei s-o p?str?m ?i pe aceea?
- Desigur; doar nu-mi sugerezi s-o vindem... E foarte important? pentru mine! Nu m-am gândit nici o clip? la aceast? variant?. M? simt foarte legat de ea; n-a? renun?a niciodat? la ea.
- ?i ce-o s? facem cu dou??
- Ne descurc?m noi cumva; o s? le g?sim o întrebuin?are. Ai putea s?-?i iei ?i tu permis de conduc?tor auto.
- Eu?! se mir? Diana.
- Da. Nu crezi c? ?i-ar sta bine la volan?
- A?... alung? Diana o asemenea posibilitate.
- N-ai fi nici prima, nici ultima domni?? care ?ofeaz?; mai sunt destule.
- Domni???! zâmbi Diana. M? mai gândesc; nu m? încânt? ideea.
- De ce nu, Diana? insist? Iulian. Ai putea; n-are de ce s?-?i fie team?. Tu e?ti întotdeauna foarte atent? ?i corect?.
- Uneori nu e deloc de ajuns; nu se ?tie niciodat? ce se poate întâmpla.
- Te temi de accidente?
- Sunt foarte dese; din ce în ce mai multe.
- De ce e?ti a?a de fricoas?? N-ai motive...
- Las? asta; vom vedea noi...
- Sigur, vom vedea, o aprob? blondul. Oricum, vinderea celeilalte nici nu intr? în discu?ie. O vom p?stra, decise domnul Enka.
- Dac? insi?ti, o vom p?stra, aprob? Diana.
- Bineîn?eles, înt?ri Iulian, preg?tindu-se s? coboare.
- Iuli! îl opri glasul so?iei.
- Da, drag?, se întoarse spre ea.
- Mul?umesc, îi zâmbi Diana.
- Pentru ce? Pentru ma?ina asta? Î?i place a?a de mult?
- Nu chiar pentru ma?ina asta, de?i îmi place destul de mult, surâse Diana.
- Atunci pentru ce-mi mul?ume?ti? p?ru Iulian nedumerit. Cumva pentru c? ?i-am propus s?-?i iei ?i tu permis de ?ofer?
- Nu, Iuli... Pentru c? te-ai împ?cat cu Luci; asta-i mult mai important decât orice altceva, îl l?muri Diana.
- Ah, asta era... pricepu Iulian, de?i îi trecuse prin minte ?i aceast? posibilitate mai înainte. S? nu crezi c? m-am împ?cat cu el doar din cauza cuvintelor tale, de?i poate ?i acelea m-au influen?at destul de mult; nu puteam risca s?-mi pierd familia din cauza unei neîn?elegeri. Tu ?i Luci sunte?i foarte importan?i pentru mine, ocupa?i primul loc în via?a mea; restul cade pe plan secundar. Dar chiar ?i f?r? cuvintele tale, tot nu puteam risca nimic. Cu ocazia acestei neîn?elegeri, mi-am dat seama cât de mult ?in de fapt la b?iatul ?sta; dar am ?i motive, o sumedenie... Toat? noaptea n-am putut dormi, nu reu?eam s? închid un ochi, din cauza fr?mânt?rilor care m-au chinuit pân? când am stat de vorb? cu el. Doar a?a m-am putut lini?ti...
- Deci, te-a deranjat propria atitudine pe care o adoptasei fa?? de el?
- Da... Aveam mustr?ri de con?tiin??, pentru c? ?tiu c? el nu-i deloc un b?iat r?u, nu poate fi indisciplinat, dar nu-?i fie team?, m-am revan?at fa?? de el azi; sper...
- Cum?! tres?ri Diana.
- I-am spus unele lucruri pe care nu le-a auzit prea des de la mine.
- Ce i-ai spus? se îngrijor? Diana.
- Nu-?i fie team?; nimic r?u, o lini?ti Iulian.
- Vai, Iuli, m? bucur nespus de mult c? e?ti din nou în rela?ii bune cu el; ?i cu mine... Poate c? meri?i chiar ?i o recompens? pentru asta, m?car din partea mea, presupuse Diana Enka ?i se apropie cu drag de so?ul ei, pentru a-i oferi un s?rut plin de afec?iune.
Îl îmbr??i?? cu tandre?e ?i chiar se s?rutar?, în ma?ina lor cea nou?. De afar?, blitz-urile nu întârziar? s? sclipeasc?, dar ce conta acest am?nunt?
- Te iubesc, Diana... ?i pe Luci, evident; voi sunte?i familia mea. Ce altceva mi-a? putea dori? Am o so?ie fermec?toare ?i un fiu minunat. N-a? putea suporta nici gândul c? v-a? pierde... Hai îns? s? intr?m; prea le d?m subiecte de comentat celor de afar?. De ce-or sta ?i în ploaie aici? N-au altceva mai bun de f?cut oare? p?ru a-l deranja pe Iulian acest lucru.
Nu întârziar? deci prea mult în ma?ina lor cea nou?. Coborâr? ?i se îndreptar? gr?bi?i spre cas?, mai mult din cauza ploii. P?rin?ii Dianei se bucurar? de faptul c? fiica lor se în?elegea din nou bine cu blondul lor ginere; n-ar fi dorit s? apar? probleme în c?snicia celor doi, dar ei intraser? îmbr??i?a?i în cas?. Între timp, la Institut, la etajul cl?dirii principale, Comisia Disciplinar? î?i continua ancheta, în cazul tân?rului comandant. Investiga?iile din acea diminea?? se axau pe declara?iile p?rin?ilor celorlal?i colegi ai lui Lucian. Oare care dintre ace?tia ar fi avut de spus ceva r?u despre matematicianul echipajului? Pân? în acel moment, nici unul. P?rin?ii lui Alex sau ai lui Nis – nici o ?ans?! Nici ai Mariei sau ai lui Mihai nu aveau nimic de spus împotriva acuzatului; îl cunoscuser?, credeau ei, destul de bini?or ?i-l g?seau cel pu?in tare simpatic. Doar p?rin?ii domni?oarei doctor Stela nu-l cuno?teau aproape deloc, îns? fie numai ?i din cele auzite despre el, mai ales de la fiica lor, doctori?a echipajului, tot nu-?i formaser? o p?rere proast? despre el.
Traian Simionescu se afla printre p?rin?ii celor cinci tineri; nu se rezumase doar la a-i saluta. Preocupat de soarta protejatului s?u, înc? se interesa de modul în care decurgea ancheta. În acest scop, î?i petrecea cam mult timp la etajul sediului principal al Institutului, ne bnglijându-?i celelalte activit??i, dar, evident, dup? cum nu se ferea s? afirme, Lucian era cel mai important în acel moment (sau în oricare altele – ar putea fi ad?ugat).
- Gata, domnule director; am dat declara?ii, le-am ?i semnat... Sper s? fie totul în ordine, spuse domnul Henry Harris, tat?l lunganului.
- Îl ?tim bine pe Luci, doar e prieten cu Nis de atâta timp, ad?ug? doamna Renata-Antoaneta Harris. N-am în?eles cine sau de ce l-ar fi reclamat, de?i Nis ne-a explicat ceva acas?. În orice caz, bineîn?eles c? n-am spus nimic r?u despre Luci. Nici n-am fi avut ce s? spunem; e un b?iat minunat! Am avut noroc c? Nis s-a împrietenit cu el, a avut numai de câ?tigat. A înv??at doar lucruri bune.
- Desigur, doamn?, a?a este; ?tim foarte bine cu to?ii, o aprob? directorul Institutului.
- ?i deci, domnule director, acum putem pleca, spre exemplu, acas?? întreb? Henry Harris.
- Desigur, domnule Harris, nu v? re?ine nimeni.
- Am putea trece îns? pu?in prin nav? înainte? întreb? mama geografului, doamna Renata-Antoaneta.
- Bineîn?eles, pute?i trece ?i prin nav?; nu v? interzice nimeni, rosti directorul cu amabilitate.
Domnul ?i doamna Harris se îndreptar? spre ie?ire.
- Sta?i pu?in, v? rug?m, îi opri Radu-Emanuel ?tefan. Mergem ?i noi, dac? este permis; am terminat cu declara?iile. Se poate, domnule director?
- Domnule ?tefan, de ce crede?i c? dumneavoastr? v-ar fi interzis, iar p?rin?ilor lui Nis nu?! Bineîn?eles c? pute?i merge ?i dumneavoastr?.
- V? mul?umim, domnule director, spuse tat?l geneticianului.
- Serios, chiar nu ave?i pentru ce. Dimpotriv?, eu ar trebui s? v? mul?umesc dumneavoastr? pentru prezen?? ?i pentru sprijinul acordat lui Luci.
- Domnule director, nu l-am sprijinit pentru c? ar fi preferatul dumneavoastr?, ci pentru c? merit?, îl asigur? doamna Gabriela ?tefan. Luci e un b?iat bun; doar îl cunoa?tem...
P?rin?ii lui Alex se apropiar? de cei ai lui Nistor; datorit? prieteniei dintre fiii lor, se cuno?teau foarte bine între ei. De asemenea, îi ?tiau ?i pe p?rin?ii lui Lucian, domnul ?i doamna Enka, dar ace?tia din urm? fuseser? în nava albastr?, ba chiar plecaser? între timp; deja ajunseser? ?i acas?.
Pentru „Pacifis” se p?rea c? era ziua vizitelor din partea p?rin?ilor membrilor echipajului. Pe rând, p?reau to?i dornici a trece prin nav?, înainte de a se retrage spre cas?. Bineîn?eles, directorul nu le putea interzice; aveau dreptul de a vizita nava albastr?.
În sala în care-?i desf??ura activitatea Comisia Disciplinar? a Institutului se aflau în acel moment domnul ?i doamna Stoica, Andrei ?i Eleonora, p?rin?ii domni?oarei biolog, de la care Lucian îl avea pe Rikky; normal, p?rin?ii blondei Maria nu puteau spune ceva r?u despre acel tân?r simpatic, care-i vizitase de câteva ori ?i care le l?sase o impresie foarte bun?. Dup? so?ii Stoica, se preg?teau p?rin?ii lui Mihai s? intre, pentru declara?ii: domnul Emilian ?i doamna Marilena Ristea; apoi ai domni?oarei doctor Stela, medici ?i ei: domnul doctor Sergiu Stej?ran ?i doamna doctor Ecaterina Stej?ran. Directorul discuta cu cei r?ma?i afar?: p?rin?ii lui Mihai ?i ai Stelei. Nu încerca s?-i influen?eze în favoarea lui Lucian; probabil nici nu era necesar, pentru c? nici unul nu p?rea a avea ceva de declarat împotriva tân?rului comandant.
Dup? ce to?i d?duser? declara?ii la Comisia Disciplinar? ?i le semnaser?, urma rândul body-guarzilor care asigurau protec?ie comandantului, apoi cei care o protejau pe domni?oara consilier, s? dea declara?ii. Hora?iu ie?i din Institut, pentru a-i c?uta pe ace?ti domni ?i a-i conduce pân? la Comisie. Petre ?i Adi discutaser? cu colegii lor, Florin Neam?u, zis Nemilosul ?i Bogdan Tran?, zis Temutul, body-guarzii care-i asigurau protec?ie Liei ?i aflaser? de la ei c? aceasta îi rugase s? nu declare nimic r?u împotriva colegului ei, Lucian, comandantul misiunii, pe care cei doi nu-l cuno?teau prea bine. Deci nici din partea declara?iilor acestora nu avea de ce s?-?i fac? griji, iar body-guarzii celorlal?i colegi nu erau chema?i în fa?a Comisiei. Cei patru îl urmar? pe tân?rul sl?bu? cu ochelari, Hora?iu; intrau pentru prima oar? în Institut ?i p?reau impresiona?i de tot ceea ce vedeau. Traian Simionescu nu-l a?tept? pe Hora?iu, cu cei patru body-guarzi, se îndrept? chiar ?i el spre nava albastr?; p?rin?ii tinerilor din echipaj trecuser? deja to?i pe acolo. Dup? discu?iile avute cu p?rin?ii, directorul p?rea mul?umit; preferatul s?u nu p?rea a fi în pericol de a se lua m?suri împotriva lui, judecând dup? declara?iile date pân? în acel moment de to?i cei pe care Comisia îi chemase, pentru audiere. Nimeni nu-l criticase, to?i vorbiser? în favoarea lui, încercând s? n-o defavorizeze nici pe domni?oara consilier Stancu, reclamanta, pentru c? n-aveau nimic nici împotriva ei; nici n-o cuno?teau prea bine.
Directorul se gr?bi s? ajung? pe puntea principal? a navei „Pacifis”, pentru c? afar? înc? ploua. Uneori se mai oprea, dar dup? scurte pauze se pornea iar??i; de dou? zile tot ploua într-una ?i nu p?rea a se opri în curând. „Ce vreme mohorât?...” î?i spunea directorul în gând, dar nu doar dânsul. Probabil tot astfel gândeau mul?i, foarte mul?i oameni, nemul?umi?i de vremea urât? din mijlocul verii; evident ?i tinerii din echipaj, de?i pe ei ploaia nu-i afecta deloc, cu nimic, doar se aflau la ad?post, la bordul navei lor albastre, pe puntea principal?, unde în curând intr? ?i directorul, pu?in ud. Acum era ?i Mihai la bord; terminase cu fizica.
- Vai, ce ploaie interminabil?, coment? dânsul.
- Tot mai plou?, dom’ director? întreb?, inutil, Nistor.
- Da; nu se vede?! Plou? mereu, r?spunse Traian Simionescu, apoi privi c?tre instructor: Pe aici cum merge treaba, Eugen?
- Destul de bine, r?spunse profesorul. Am urmat programa stabilit? ini?ial, ca ?i cum nu s-ar fi petrecut nimic. Am fost doar pu?in întrerup?i de vizitele p?rin?ilor, dar dân?ii nu ne-au deranjat deloc; bine c? nu ne-au c?utat cei din Comisie.
- Deci, totul merge bine, deocamdat?, concluzion? directorul, ad?ugând, mai mult pentru preferatul s?u: Cam tot a?a, adic? bine, decurg lucrurile ?i pe la Comisie, Luci, în favoarea ta. Cred c? vei fi norocos, deci, nu-?i griji inutile în acest sens; nu vor fi urm?ri grave.
- S-ar putea, dom’ director, îl aprob? Lucian.
- Acum sunt audia?i body-guarzii; Hora?iu s-a dus dup? ei, îl în?tiin?? directorul.
- Petre ?i Adi; ?tiu, mi-au spus, am vorbit cu ei, zise Lucian.
- Iar dup? ei, vor intra cei care-i asigur? protec?ie domni?oarei consilier, continu? s?-l informeze directorul.
- Cum?! tres?ri Lucian. Au fost chema?i ?i aceia?
- Da, doar dân?ii; restul nu, rosti directorul, iar privindu-l mai atent, remarc? faptul c? b?iatul era binedispus, nu mâhnit, nici trist; zise: Am auzit c? au fost pe aici ?i p?rin?ii t?i...
- Da, am întârziat pu?in, dar v-am anun?at, v-am spus ?i motivul...
- ?tiu; te-ai împ?cat cu domnul Enka, iar asta-i bine, aprecie directorul. V-a?i luat ma?in? nou??
- Da. Blondul mi-a dat voie s-o aleg eu ?i i-a pl?cut; a cump?rat-o chiar pe cea pe care am zis eu. E... Aproape ca a dumneavoastr?, surâse Lucian.
- M? bucur. Mai ales c? se pare c?-?i prinde bine aceast? împ?care cu tat?l t?u, rosti directorul îngândurat.
- Cred c? v? pot înapoia acum cheile de la ma?ina dumneavoastr?, presupuse Lucian.
- Luci, p?streaz?-le! Ma?ina mea înc? î?i r?mâne la dispozi?ie; o po?i folosi oricând vei avea nevoie, f?r? s? m? întrebi nimic, sau s? m? anun?i, deci nu mai tot încerca s?-mi înapoiezi cheile. N-am nevoie, nici de ele, nici de ma?in?.
- Cum dori?i dumneavoastr?, dom’ director... Eu n-am s? insist, renun?? Lucian; de fapt, înc? mai avea nevoie de ma?ina directorului, de?i se putea descurca ?i f?r?, dar dac? dânsul i-o l?sa...
- Cât despre body-guarzi, s-a rezolvat problema cu ei? Cei de la firm? m-au asigurat c? da, domni?oar? doctor.
- S-a rezolvat, domnule director, r?spunse Stela.
- Sunte?i mul?umit?? întreb? Traian Simionescu.
- Desigur, domnule director, a?a e mult mai bine, spuse Stela.
- Dar tu, Alex?
- ?i eu, dom’ director, se gr?bi geneticianul s? r?spund?, înainte ca directorul s? spun? ceva despre „Uciga?a”.
- Iar alt?dat? s? nu mai faci pe de?teptul ?i s? ceri modific?ri de acest gen! i se adres? doctori?a.
- N-am s? mai cer nici o modificare, spuse Alex, temându-se c? doctori?a ar putea aminti despre „Uciga??”.
Dar nici Stela nu-l d?du de gol fa?? de ceilal?i, spre norocul lui. Iar cei ?apte r?maser? doar la bordul navei albastre în acea zi, împreun? cu instructorul lor, profesorul Manea, pân? seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinar? î?i continuase ancheta în cazul „Enka Lucian”.
Mihai mai repetase la geografie, împreun? cu Nistor, chiar ?i aici, la bordul navei albastre, pentru ziua urm?toare, când avea proba la geografie. Se în?elegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai p?rea a fi împotriva lui...
Seara, la plecare, acuzatul o conduse din nou pe frumoasa reclamant? brunet?, domni?oara consilier, pân? în fa?a casei ei, cu aceea?i ma?in? albastr? a directorului; pe drum, cei doi nu-?i vorbir? deloc, de?i body-guarzii nu se aflau pe bancheta din spate, ci în cealalt? ma?in?, care o urma pe a directorului. Dar probabil c? nici nu ?tiau ce s?-?i spun? unul altuia, temându-se c? dac? ar vorbi, n-ar putea ocoli subiectul legat de Comisie, de reclama?ie, iar acesta nu era deloc un subiect interesant, deci preferau s? tac?. Din când în când, privirile li se mai întâlnir? involuntar, cu toate c? Lucian era foarte atent la drum, la trafic, îns? ori de câte ori îi întâlnea chipul pl?cut, Lia î?i amintea de enorma ei gre?eal?, cu reclama?ia ?i regreta; dar t?cea... Lucian opri în dreptul casei ei. Ie?i ?i-i deschise portiera. Îi s?rut? galant mâna, rostind protocolar: „La revedere, colega”; nu p?rea sup?rat pe ea, de?i avea un milion de motive. Se urc? înapoi, în ma?ina directorului, iar dup? ce urcar? ?i body-guarzii, porni ma?ina spre cas?.
- Tocmai am depus ?i noi declara?ii la Comisia Disciplinar?, zise Petre. N-am spus nimic r?u despre tine.
- Au fost ?i colegii no?tri, cei ce-i asigur? protec?ie chiar domni?oarei, ad?ug? Adi.
- ?tiu; mi-a spus dom’ director.
- Dar probabil c? dânsul nu ?tia c? nici ei n-au declarat nimic în defavoarea ta. Am vorbit cu ei ?i ne-au asigurat c? nu te-au vorbit de r?u; de fapt, nici nu te cunosc prea bine, zise Petre Mocanu.
- Dar ?tii de ce au dat declara?ii favorabile ?ie? întreb? Adrian Ple?a.
- Nu, n-a? avea de unde, replic? Lucian.
- Pentru c? a?a le-a cerut domni?oara, explic? Adi.
- Poftim?! se mir? Lucian. Cum?! Lia le-a cerut celor doi s? vorbeasc? în favoarea mea?
- Ei a?a ne-au spus. Domni?oara i-a rugat insistent, înt?ri Petre.
- Ciudat! aprecie Lucian îngândurat, apoi nu mai ad?ug? nimic; nici body-guarzii nu-l deranjar?.
În curând ajunse acas?, oprind ma?ina albastr? a directorului în curte, lâng? cea nou?, gri, a familiei, cump?rat? în acea diminea??; totu?i, ma?ina directorului era mai modern?, mai frumoas?...


Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro