proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 50.



Tyranna... Un Ty Rex femel? viu, un dinozaur carnivor, un teropod sau carnozaur – cum i-ar spune Rena, un pr?d?tor feroce, mare ?i fioros. O asemenea creatur? se afla acolo, în perimetrul de siguran?? al navei, destul de aproape, luminat? de fulgerele repetate la intervale scurte. Inima lui Als începu s? bat? într-un ritm alert, nebunesc. Rena îi spusese c? ar fi inofensiv?, dar la prima vedere, oricât s-ar fi str?duit, Tyranna nu p?rea deloc astfel. Oare chiar îi salvase lui via?a? Greu de crezut!
Tras de colega lui, Als coborâse, dar din nou se oprise, acolo, jos, în dreptul ultimei trepte ?i nu inten?iona s? înainteze spre Tyranna. Auzi glasul colegei sale:
- Hai, Als! Îndr?zne?te! Apropie-te! Dac? Tyranna nu te-a mâncat atunci, de?i n-o împiedica nimic ?i nimeni, de ce-ar face-o acum? Hai! Ai încredere în mine! E?ti în siguran?? în apropierea Tyrannei...
Als nu-i r?spunse, de parc? nu mai era capabil s? mai articuleze vreun cuvânt sau uitase complet cum se vorbe?te; amu?ise! Se uita doar, încurcat, spre acea creatur? imens?, de parc?-l hipnotizase.
- Als, treze?te-te! zise Rena. Ce-ai p??it? Te sim?i bine? Als...
- Ah, p?i... ???... murmur? el ceva lipsit de sens.
- Hai, apropie-te! Nu vei p??i nimic, insist? Rena.
El porni încet, abia mi?cându-se, de parc? mergea „în reluare”. Se apropie totu?i, cu timiditate, oprindu-se în dreptul Renei. S?ri brusc un pas, doi, înapoi, când dinozaurul î?i aplec? pân? la p?mânt imensul cap. Privi întreb?tor spre Rena.
- Nu-?i fie team?! ?i-am zis: E inofensiv?.
- Mda; poate... ?i... Cum s?... ???... Cum ar trebui s?... S? comunic... cu... ea?! rosti el cu greu primele cuvinte de când ie?ise din nav?, cu pauze dese, aproape bâlbâindu-se.
- Po?i s?-i vorbe?ti sau doar s? gânde?ti ceea ce vrei s?-i comunici. Tu alegi.
- S?... a-aleg?! Tuu... Cum procedezi?
- De obicei, doar gândesc ceea ce am s?-i transmit.
- ?i ea... Te... în?elege?
- Negre?it, în?elege totul. Hai, încearc?! Nu-i deloc greu.
- P?i, cum... Cum îmi va r?spunde?
- Vei citi r?spunsurile ei pe lap top. Încearc?! repet? Rena îndemnul.
- P?i... Bine, ?opti Als aprobator, alegând varianta gândirii.
„Sa... Salut, Ty... Tyranna!” se bâlbâi el chiar ?i-n gând.
„Salut, Als.” citi, atât el, cât ?i colega lui, r?spunsul dinozaurului.
„???... Rena mi-a vorbit mult despre tine. Mi-a spus c? mi-ai salvat via?a, gonindu-l pe acel raptor...”
„Deinonychus.” ap?ru scris pe displayul lap topului.
„Exact... De ce m-ai salvat?”
„Presupun c? dac? ?i-a vorbit mult despre mine, colega ta ?i-a explicat ?i de ce-am procedat astfel.”
„Da; e?ti deci din viitor ?i ai o misiune de îndeplinit aici. Trebuie s? ne convingi s? acord?m dinozaurilor ?ansa supravie?uirii în aceast? lume, s?-i l?s?m s?-?i continue evolu?ia. În plus, trebuie s? ne protejezi pe noi.”
„Întocmai.” citi Als r?spunsul scurt al dinozaurului.
„Totu?i, n-aveai nici o obliga?ie fa?? de mine. De ce te-ai implicat?”
„Ba da, din punctul meu de vedere, aveam obliga?ia de a interveni, în favoarea ta.”
„Deci am fost norocos c? te aflai prin apropiere ?i ai intervenit la timp.”
„Cam a?a ceva... Dac? nu m-a? fi trezit ?i n-a? fi z?rit ceea ce ?i se întâmpla, sper c? ?tii care ar fi fost urmarea...”
„Da, îmi închipui... Rena mi-a spus c? ai ajutat-o mult în refacerea resurselor, aproape epuizate, de la bordul navei noastre.”
„Desigur, era normal s-o ajut. A? putea spune c? n-a fost nici prea u?or, nici foarte greu.”
„Deci ai salvat-o chiar ?i pe ea, de un alt Ty Rex...”
„Normal; nu se putea altfel.”
„Ah... Ce ciudat!” aprecie Als în gând.
„A?a ?i se pare? Ciudat?! Totu?i, ce-ai hot?rât?”
„N-am luat înc? o decizie... Nu-i atât de u?or.”
„?i-a? sugera s? te gr?be?ti.”
„De ce?!” se mir? Als.
„P?i, de moment ce ave?i tot ce v? trebuie, ar fi cazul s? pleca?i de aici, cât de curând; ba chiar cât mai curând posibil!”
„De ce ne-am gr?bi?”
„Din cauza meteoritului.”
„Cum?!” gândi nu doar Als, ci ?i Rena.
„E deja în drum spre Terra. Nu peste mult timp va c?dea ?i va face ravagii, iar locul acesta se va transforma într-un haos total. Nu cred c? a?i vrea s? mai fi?i pe aici în acele momente. ?i eu voi pleca acas?, indiferent care ar fi decizia voastr?.”
„Ah...” murmur? Als în gând, iar Rena spuse:
- ?tii ce, cred c? ar fi mai bine s? vorbe?ti, s? aud ?i eu...
- Bine, ?efa... fu Als de acord, continuând: Deci, ne afl?m totu?i la sfâr?itul Cretacicului Superior, la sfâr?itul erei Mezozoice.
„Da. Va fi un mare dezastru. Îns? meteoritul nu va conduce la extinc?ia dinozaurilor. Vor muri foarte mul?i, erbivori ?i carnivori, îns? nu to?i. Vor supravie?ui destui, iar dac? li se va permite, î?i vor continua nestingheri?i evolu?ia. Desigur, evenimentul va influen?a mult aceast? evolu?ie în timp ?i le va schimba, de?i nu brusc, modul de trai.”
„Iar Chance...” gândi Als, din nou f?r? a rosti cuvinte.
„Chance va supravie?ui oricum, indiferent ce s-ar întâmpla, pân? la b?trâne?e. ?i o va duce foarte bine.”
- Als, ?i-am spus s? vorbe?ti, îl aten?ion? Rena.
- Scuze, ?efa... Deci, el va supravie?ui sigur. Dar ceilal?i?
„Nu pot garanta pentru fiecare individ; unii vor supravie?ui, al?ii nu.”
- Totu?i, în lumea mea, despre raptori se presupune c? au evoluat în timp, transformându-se în p?s?ri, deci au supravie?uit oricum, n-au disp?rut definitiv. S-au mic?orat doar.
„Unii dintre ei, nu to?i. E vorba despre un num?r mic de asemenea raptori, care au devenit cu timpul p?s?rile cunoscute vou?. Restul îns?... În plus, nu poate fi vorba doar despre raptori.”
- ?tiu, mai sunt ?i erbivorii, mai mici ?i mai mari. ?i al?i pr?d?tori, cu excep?ia raptorilor, zise Als.
- În plus, dinozaurii acvatici ?i pterozaurii, îl complet? Rena, ad?ugând: Iar unii raptori începuser? s? se transforme în p?s?ri primitive înc? din vremea Jurassicului ?i Cretacicului.
„Te referi la Archaeopterix...” citir? amândoi r?spunsul Tyrannei.
- Archaeopterix ?i nu numai. În vremea mea, s-au descoperit multe schelete fosilizate ale unor raptori care prezentau pene, pe întreg corpul sau doar pe unele por?iuni, spuse Rena.
„Ah, sigur... Da, într-adev?r, au existat unele cazuri în care raptorii au evoluat astfel, corpul acoperindu-li-se, par?ial sau total, cu pene. Erau îns? cazuri izolate, deci aceasta nu poate fi considerat? drept o regul? general?, atribuit? tuturor raptorilor.”
- Nici n-am pretins c? ar fi o regul? general?, zise Rena.
„Totu?i, înc? n-am în?eles de la colegul t?u care ar fi decizia lui în leg?tur? cu viitorul dinozaurilor, cu soarta lor.”
- Asta pentru c? n-am luat înc? nici o decizie, deci n-aveam cum s-o comunic, zise Als.
„P?i, dat fiind c? va trebui s? pleca?i în curând, cred c? e cazul s? gr?be?ti luarea unei decizii, oricare ar fi aceea ?i s? mi-o comunici, înainte de plecare.”
- Am s? încerc, de?i e cam greu s? m? gr?besc. N-a? vrea s? gre?esc. E ceva important, care trebuie tratat cu seriozitate.
„Voi mai veni ?i mâine. Poate ai destul timp de gândire pân? atunci, s? iei totu?i o decizie.”
- Poate... murmur? Als îngândurat, apoi privi spre colega lui. Cred c? am s? m? retrag în nav?.
- Eu mai r?mân pu?in, cu Tyranna, spuse ea.
- Nu foarte mult. Syrinx ne va preg?ti micul-dejun. Te a?tept, s? mânc?m împreun?. Apropo, Tyranna, mul?umesc pentru alimente. Sunt foarte gustoase ?i hr?nitoare. N-a? mai fi rezistat mult în situa?ia în care ne aflam, s? înfrunt foametea care ne chinuia, nu doar pe mine, pe amândoi.
„M? bucur c? v? place ?i v-am putut fi de folos.” fu r?spunsul Tyrannei.
Als se îndrept? spre treptele navei „Hope”, pe care le urc? gr?bit, oprindu-se pe puntea principal?, unde-l g?si pe Syrinx.