proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 10.


Nu ?tiau exact în ce perioad? a Cretacicului nimeriser?, iar locul cu pricina li se p?rea cât de cât mai acceptabil pentru „Hope”, printre sauropode probabil, mai bine decât în mijlocul unei p?duri cu copaci gigantici. Probabil nici iarba nu era prea mic?, dar era preferabil? arborilor. În plus, contase foarte mult în stabilirea locului ?i faptul c? prin zon? nu se afla nici un vulcan activ, destul de des întâlni?i în acea perioad?. Nici Als, nici Rena, nu aveau de gând s? înfrunte, pe lâng? prezen?a dinozaurilor, foarte periculo?i, fie ei chiar erbivori, ?i pericolul reprezentat de vecin?tatea unui vulcan activ; scutul energetic al navei n-ar putea opri ?i lava fierbinte, ar ceda. Tem?tor, Als porni, supravegheat de Rena ?i de Syrinx, manevrele de aterizare. „Hope” se îndrepta spre Terra Cretacicului Superior.
Jos îi a?tepta o lume misterioas?, bizar?, necunoscut?, despre care cuno?tin?ele lor, chiar cumulate, erau foarte reduse. Erau îns? siguri c? nu putea fi decât o lume s?lbatic?, plin? de lupte sângeroase pentru supravie?uire ?i de alte acte violente; vor tr?i deci o aventur? incredibil?, iar dac? vor reu?i s? scape cu bine, teferi ?i nev?t?ma?i, apoi s? ajung?, în sfâr?it, acas?, la ei acas?, vor avea cu siguran?? ce povesti. Nu g?siser? planeta c?utat?, Epsilon M, nici via?? pe aceasta, dar trecuser? printr-un „black hole” ?i ajunseser? pe Terra din vremea dinozaurilor, când existen?a oamenilor nu putea fi considerat? nici m?car o p?rere… Dinozaurii erau st?pânii incontestabili în acele locuri, în acele timpuri. Dinozaurii! Pe ace?tia aveau s?-i întâlneasc?, ei vor fi vecinii lor. Cum se vor în?elege oare, dac? se vor în?elege cumva? Nu puteau ?ti decât c? aveau s? convie?uiasc? o perioad?, sperau ei, cât mai scurt?.
F?r? a ?ti ce o a?teapt? jos, „Hope” se îndrept? neb?nuitoare spre suprafa?a Terrei. Als ?i Rena avur? mare grij? s? o înconjoare cu scutul energetic protector, pentru a nu se expune inutil cine ?tie c?rui risc nedorit, doar era vorba despre dinozaurii din Cretacic, ni?te creaturi deloc blânde sau de neglijat. Als ?i Rena erau deci con?tien?i m?car în mic? m?sur? de pericolul la care se expuneau, pericol reprezentat de aceste animale fioroase. ?i totu?i…
„Hope” atinse solul ?i se opri acolo, în mijlocul acelui straniu lumini?, arzând iarba înalt? de jur împrejurul ei, pân? când focul motoarelor se stinse definitiv. „Hope” era protejat? de scutul protector, imposibil de penetrat chiar ?i pentru un Ty Rex sau un sauropod adult masiv. Dinozaurii din zon?, deranja?i de zgomotul produs de motoarele navei, alergaser? spre p?dure, deci locul de aterizare era „curat”, f?r? reptile uria?e. De foc nu se sinchiseau dinozaurii, mai v?zuser? ei în preajma vulcanilor activi sau când vreun fulger aprindea, dup? o furtun? n?prasnic?, p?duri întregi. Nici straniul obiect r?s?rit ca de nic?ieri în mijlocul câmpului nu stârni agita?ie în rândurile dinozaurilor; nu p?reau impresiona?i, alerta?i, nici m?car curio?i s? afle ce ar putea fi. P?strau deci, deocamdat?, distan?a fa?? de „intrusul” c?zut din cer în mijlocul lor, pentru a le deranja lor ?inutul…
Als ?i Rena, destul de îngrozi?i ?i con?tien?i de gravitatea situa?iei în care se aflau, nu aveau de gând s? ias? din nav?, nici m?car în perimetrul de siguran?? p?strat de scutul navei, care trebuia încontinuu men?inut în stare de func?ionare, mai ales c? se însera. Nu prea erau curio?i s? afle cum era afar? noaptea, pe întuneric, în acele împrejur?ri; sunetele ?i urletele înfior?toare care ajungeau pân? la ei p?reau a-i l?muri suficient. Nu doreau s? afle cum era noaptea afar?. ?i nici nu-?i puteau închipui cum vor reu?i s? doarm? în vacarmul acela îngrozitor, în acel concert al teroarei…
Totu?i, aveau posibilitatea s?-?i izoleze fonic cabinele personale, destinate odihnei; în plus, muzica ar fi de un real folos, un remediu binevenit. Ce bine de Syrinx! El nu trebuia s? doarm?, nici nu-l însp?imântau sunetele acelea… Pentru Als ?i Rena începuse aventura! Iar pentru a fi siguri c? scutul va func?iona neîncetat, reduser? la minim consumul de energie la bordul navei, l?sând în stare de func?ionare doar ceea ce le era indispensabil, pentru c? o c?dere electric?, fie chiar pentru câteva secunde, ce ar putea cauza întreruperea scutului protector, le-ar putea fi fatal?, iar ei nu doreau s? se expun? unor asemenea riscuri. Era oare lumea în care ajunseser? mai periculoas? decât „golul negru” prin care reu?iser? s? treac?? Gândindu-se la dezintegrare total?, asimilare, reducere la particule elementare, probabil c? nu… ?i totu?i, afar? erau dinozaurii… La ce se puteau a?tepta din partea lor?
- Iat?-ne ?i aici, zise Rena ?optit, de parc? se temea c? o vor auzi ?i dinozaurii de afar?. Ce zici de asta, Als?
- No comment, comandante! ?i totu?i, de calcule s? ?ti c? am s? m? ocup începând de mâine. Acum n-am nici un chef.
- Desigur; nici n-ai putea. Nu vom aprinde din nou lumina, nici m?car aici, pe puntea principal?. E suficient? lumina de serviciu, iar dup? ce ne vom retrage în cabinele noastre, se va stinge ?i aceea. N-are rost s? consum?m ceea ce nu avem.
- Cât despre cina din seara asta…
- Consider? c? a fost deja servit?, îl întrerupse brusc Rena, completându-l: Pân? ne vom reface cât de cât stocul de provizii, vom reduce drastic consumul alimentar, deci vom avea o diet? strict?, foarte sever?.
- Cur? de sl?bire? Cine avea nevoie de a?a ceva? se tângui Als. Eu, unul, nu!
- M?car o perioad?, pân? vom g?si…
- Miere ?i fructe preistorice, o complet? Als, deloc încântat de idee.
- Exact, îl aprob? Rena. ?i acum, la culcare! Syrinx, ai grij? pe aici! Treze?te-ne doar dac? va fi nevoie.
- L?sa?i totul în seama mea? zise roboul.
- Bineîn?eles. Avem încredere în tine, spuse Als.
- Noapte bun?, ur? Rena, decis? s? se retrag? spre cabina ei.
- Numai bun? n-ar putea fi… bomb?ni Als a nemul?umire. Oricum, noapte bun?, ?efa! zise el, îndreptându-se spre cabina lui.