Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Destine împletite

de Cornelia Georgescu

Capitolul 9.


Dan Ullmann crescuse. Era un adolescent timid, înalt, sub?ire, “r?sfirat”, cu tr?s?turi frumoase ale fe?ei… ?i la liceu se f?cuse remarcat, datorit? iste?imii lui, nu datorit? înf??i??rii pl?cute. Înv??a, nu bine, ci foarte bine, la toate materiile. Colegii înc? îl ?icanau, de?i, mai mult nici nu-l b?gau în seam?, pentru c? ei nu prea d?deau pe la ?coal?; preferau chiulul, pentru a putea merge prin baruri, la cer?it; în general, aiurea, pe str?zi, prin ora?, în afara zidurilor orfelinatului. Îns? Dan, b?iat serios, nu avea asemenea preocup?ri. Lui îi pl?cea s? înve?e, s? afle cât mai multe, s? se fac? remarcat. Nu ?i iubit sau în?eles; asta nu reu?ea, de?i parc? ?i-ar fi dorit. Dar îl iubea motanul s?u, Mo?, atât de devotat lui… De?i Mo? parc? îmb?trânise ni?el, nu mai era atât de zburdalnic, ca în urm? cu câ?iva ani. Îns? tot avea putere ?i înc? f?cea rost de bun?t??i, atât pentru el, cât ?i pentru prietenul s?u uman. Dan î?i petrecea mult timp al?turi de acest motan, citind, înv??ând, f?cându-?i temele… Compania lui Mo? era de preferat celei a celorlal?i b?ie?i din orfelinat. Dan avusese grij? s?-?i fereasc? mereu motanul din calea r?ut??ii b?ie?ilor mai mari, cei c?rora le pl?cea s? schingiuasc? animalele, ace?tia având o pasiune parc? înn?scut? pentru a?a ceva; înn?scut? ?i apoi mult amplificat?, în mediul nefast în care tr?iser?. Dan îi cuno?tea bine pe ace?ti b?ie?i, obiceiurile ?i “programul” lor, deci, nu-i era greu s?-l fereasc? pe Mo? din calea lor. Iar el, în general, t?cut ?i retras, se ferea aproape de to?i, nu vorbea cu nici unul dintre colegi, motiv pentru care unii îi spuneau “mutul”. Dar nu-l derajau poreclele. N-aveau decât s?-i spun? cum le trecea lor prin minte! Ce-l interesa pe el? El î?i vedea de ale lui, a?a cum se pricepea. ?i se pricepea, nu glum?! La destule, nu doar la înv???tur?! Motiv pentru care era bine v?zut printre profesori. Nu ?i printre elevi, dar ce-l interesau pe Dan nemul?umirile acestora?! El î?i vedea de calea lui, pe care ?i-o alesese, sperând s? nu fie gre?it?. Vedea gre?eli la tot pasul, în jurul lui, în cazul altor colegi, care alunecaser? pe pante gre?ite; ispitele erau ?i acelea multe. Dar se str?duia s? reziste. ?i reu?ea, datorit? pasiunii lui pentru studiu. Încerca s?-i ajute pe colegii care gre?eau, dar ace?tia nu-i acceptau ajutorul oferit dezinteresat, doar din bun?tatea lui sufleteasc?, de care d?dea dovad?. Aproape s?lb?tici?i, unii dintre colegi nici m?car nu-?i d?deau seama de semnifica?ia acestor cuvinte. Dar Dan nu le c?uta vreo vin?, ?tia c? totul se întâmpla datorit? mediului dur cu care ?i el se confruntase. Îns? el rezistase; ?i va rezista ?i-n continuare, a?a cum î?i propusese. Dorea s? reu?easc? s? realizeze ceva în via??, nu s?-?i bat? joc de trecerea lui pe acest P?mânt. ?i n-ar putea reu?i, dac? se l?sa prad? ispitelor. Via?a îi cizelase totu?i în mod frumos caracterul, de?i era timid ?i t?cut, deloc îndr?zne?, cum ar fi trebuit. Nu-?i cuno?tea propria valoare ?i nici nu-?i putea da seama de ce putea fi în stare. Îi pl?cea când profesorii îl l?udau, îi pl?cea când primea numai note mari, premii… Îi pl?cea s? participe la concursurile ?colare, unde avea, la fel, rezultate foarte bune. Se f?cea remarcat. ?i era politicos. Avea multe calit??i, care-l recomandau ele singure drept o persoan? deosebit?. Dar nu se impunea; st?tea cuminte la locul lui, a?teptând parc? pe cineva, care s?-l scoat? din anonimat. Îns? cine s? fac? toate acestea pentru el, în locul lui?! Evident, nimeni! Era o alt? lec?ie, una de via??, pe care Dan se vedea nevoit s-o înve?e.
Uneori, de?i el era trist, nu-?i d?dea seama de ce anume, se sim?ea cuprins de o veselie inexplicabil?, interioar?; parc? îi venea s? râd? cu poft?, nebune?te chiar… Dar nu proceda astfel; se ab?inea. Cu greu, îns? se ab?inea. Altfel, s? înceap? s? râd? a?a, din senin, f?r? motiv, chiar ar fi p?rut nebun. Iar el nu era! Cel pu?in, a?a spera. Nici nu-?i d?dea seama cum ar fi trebuit s? se manifeste, pentru a se încadra în limitele normalit??ii, a acelei normalit??i, aflate în afara zidurilor orfelinatului, îns? ?i a normalit??ii din interiorul orfelinatului, care difereau enorm. Avea o dubl? misiune, fiecare dintre aceste misiuni fiind la fel de dificil?, pentru un adolescent sensibil ?i timid ca Dan. Îns? se descurca; doar el ?tia cum; Mo? avea aportul s?u, destul de important în acest sens. F?r? acest motan rotofei, via?a lui Dan ar fi fost ?i mai dificil?. A?a îns?, era, cât de cât, m?car suportabil?…

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro