proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul 9.

***

- Als, trebuie s? coborâm, n-avem încotro. De altfel, „Hope” va fi protejat? de scutul protector format din câmpul electromagnetic de for?e, deci vom fi în siguran??, la ad?post de dinozauri; nici unul nu se va putea apropia de „Hope”.
- Da, dar pân? când? N-ai spus c? n-avem suficient? energie, c? întreg sistemul va ceda în curând?
- S? sper?m c? pân? atunci vom reu?i s? reînc?rc?m acumulatorii, m?car atât încât s? poat? men?ine în stare de func?ionare aparatura de bord, sistemul de men?inere a vie?ii ?i cel mai important, scutul energetic protector… spuse Rena.
- S? reînc?rc?m acumulatorii? Cum?
- Sunt resurse de energie neexploatate, practic nelimitate. Ne trebuie doar pu?in? îndemânare ?i vom reu?i.
- Ce îndemânare printre to?i dinozaurii ?ia? Cine o s? ne ajute? V?rul Ty Rex? Unchiul Tricer? M?tu?a Raptor?
- Las? ironia! Nu-i cazul.
- Dar eu vorbesc serios, sus?inu Als.
- Syrinx ne va ajuta. Doar el. În plus, va trebui s? înv???m s? utiliz?m în mod eficient aparatura de bord ?i utilajele de care dispunem. În rest, totul e din abunden??.
- Inclusiv dinozaurii, sau, mai ales ei. Nu vom reu?i niciodat?, protest? Als.
- Nu fi atât de sceptic. În plus, ai tu vreo alt? idee mai bun??
- Nu, din nefericire, n-am. Dar tu e?ti comandantul. G?se?te tu solu?ia potrivit?!
- A?a, la?ule! Paseaz?-mi mie întreaga responsabilitate.
- Nu-mi spune mie la?! avertiz? Als.
- Atunci nu te comporta de parc? ai fi!
- Bine, accept? Als provocarea. Bine, s? coborâm, de?i… Oare cum am putut spune una ca asta? Dar fie. S? facem cum zici tu. Ce prostie…
- Sigur. De altfel, tu vei fi mereu foarte ocupat, nici nu vei avea timp s? bagi în seam? dinozaurii, pentru c? trebuie s? te ocupi serios de calcule.
- Calcule? Ce calcule?
- Calculele pentru întoarcere, explic? Rena.
- Unde s? ne întoarcem? f?cu Als ochii mari.
- Înapoi de unde am venit.
- Ce spui? Te referi cumva la „black hole”? b?nui Als.
- Exact, doar n-am de gând s? r?mânem ve?nic aici, printre dinozauri…
- Cum? Nici gând, feti?o! Accept s? înfrunt dinozaurii, s? tr?iesc cu ei, printre ei, dar niciodat? n-am s? mai înfrunt un „black hole”!
- Als, e singura noastr? ?ans? de a mai ajunge…
- Unde? se mir? el.
- Înapoi. Acas?, pe Terra, în dimensiunea noastr?. În spa?iul ?i în timpul nostru.
- Asta s-o crezi tu!
- Da, cred. Dac? vei calcula totul exact, f?r? cea mai mic? eroare ?i vom reface întocmai traseul urmat, viteza, totul, am putea reu?i, zise ea, plin? de speran??.
- Asta doar dac? acel „black hole” este cauza pentru care am ajuns aici, î?i p?str? Als scepticismul.
- Sigur. Care alta ar putea fi?
- Vrei s? spui c? nenorocitul ?la de „black hole”, dup? ce c? de abia am reu?it s? trecem prin el, ne-a trimis într-o c?l?torie înapoi, în spa?iu ?i în timp?
- Exact, accept? Rena presupunerea lui. Ar fi ca un fel de poart? între aceste dimensiuni. ?i poate c? lumina ?i a?trii pe care noi presupunem c?-i înghite, nu r?mân în interiorul lui, ci doar trec dintr-o parte într-alta… ?i e mai bine c? nu reu?im s?-l vedem, altfel ar ar?ta tare ciudat.
- Las’ c? ?i a?a arat? destul de ciudat! Ba chiar ciudat e prea pu?in spus… zise Als îngândurat. ?i crezi c? dac? am reu?i s? trecem din nou prin acel „black hole”, am ajunge exact de partea cealalt?, acolo unde ar trebui, sau vom ie?i în cu totul alt? dimensiune? În alt? parte? În viitor sau în trecut?
- Ba nu. Dac? vom respecta totul întocmai, ar trebui s? reu?im. Depinde deci de calculele tale, de profesionalismul t?u.
- Ia te uit?, comandante; ai ajuns s? depinzi de mine, ba chiar s? recuno?ti acest lucru.
- Hai, las? prosteala ?i preg?te?te nava pentru manevrele de aterizare!
- Chiar vrei s? coborâm acolo?
- N-avem încotro. N-avem de ales.
- Hm… Nu mi-a? fi închipuit niciodat? c? a? putea ajunge contemporan cu dinozaurii… În orice caz, nu putem coborî chiar acolo, în mijlocul acelei p?duri; trebuie s? alegem un loc mai adecvat, de?i nu ?tiu unde am putea g?si a?a ceva.
- Ai dreptate. Hai s? continu?m scanarea, propuse Rena. Vom alege locul de aterizare potrivit.
- Incredibil! Noi ?i dinozaurii din Cretacicul Superior, pe la sfâr?itul erei Mezozoice… Sun? ciudat. Sper totu?i s? nu cad? ?i meteoritul ?la în curând; n-am mai avea cum s? ne ap?r?m ?i de el. ?la ne-ar mai lipsi!
- ?i-am mai zis de atâtea ori c? nu e sigur c? asta s-ar fi întâmplat, repet? Rena.
- ?tiu ce mi-ai zis; nu sunt uituc. Nici tâmpit. Dar de atâtea ori s-a vorbit pe Terra despre acest gen de sfâr?it al dinozaurilor, încât ?sta mi-a r?mas întip?rit în minte. Nu-mi pot închipui ce altceva ar fi putut p??i gigan?ii ?ia…
- Ce altceva? De pild?, am fi ajuns noi în timpul lor… glumi Rena.
- ?i noi am fi produs exterminarea lor? se mir? Als.
- Glumeam, Als, ce naiba?
- Desigur, ?tiam, ce crezi? Dar n-ar fi imposibil. Eu sunt un exterminator de temut. Deci, dinozaurilor, feri?i-v?! Vine Als, meteoritul vostru! avertiz? el.
Rena zâmbi discret, dând dezaprobator din cap. Convins c? Rena ar avea dreptate, Als continu? s? scaneze suprafa?a Terrei, în c?utarea unui loc în care „Hope” s? poat? opri. Dup? cercet?ri îndelungate, Als ?i Rena aleser?, de comun acord, f?r? a uita s?-l consulte ?i pe Syrinx, locul în care „Hope” va stârni vâlv? în rândul dinozaurilor, un câmp, o paji?te, un lumini?, sau cel pu?in un loc desp?durit, situat undeva, prin centrul continentului nordic, Laurasia.