proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

B?t?tura este aproximativ dreptunghiular?. Bine m?turat? ca de vânt prietenos sau doar având la activ niscaiva p?cate de care a sperat s? se mântuie. Un cote? prima pe stânga. Un pu? cu diametru minuscul. O ciutur?. În parte ruginit?. Vr?biile se a?az? mult prea zglobii, obraznice, pe margini. Tuf?nici vi?inii într-o parte cumva l?turalnic?. Un câine istovit, doar cu sfert de privire curioas?. Vecinii parc? au intrat în p?mânt! ?i e duminic? doar! ?i amiaz?! Una dintre acele zile în care, oricât de mult s-ar autosugestiona, în ruptul capului nu ar putea împ?rt??i minima durere, minimul sentiment al dramei, cu privire la propria persoan?. E mult prea puternic??! Sau împietrit?...?! Ar fi vrut, totu?i, o potecu?? (prim?)v?ratic? în inima lui octombrie. (Dar asta nu are nimic a face cu sensibilitatea ei! Nu, chiar nu!!). Una cu multe cr?i?e cafenii, catifelate ?i poete, cu garofi?e roz ?i regina-nop?ii de ziu?. Un miros de le?ie îi atinge un col? al copil?riei. S?punul de cas? al bunicii! Cuptorul de curte! Dorin?a, abia reprimat?, de a se repezi ?i de a gusta din compozi?ia clocotind?, atât de ispititoare. Aici, o femeie cu trupul de tot de?irat ?i basma. Nu ?tie ce spune... Aaaa, poate o invit? în?untru... S? p??easc?, deci! –?i Dicu nu e acas?? – se treze?te fata întrebând silueta ca de umbr?! Cealalt? face un semn de abandon cu bra?ul... Î?i leag? basmaua la spate, l?sând la vedere doi ochi profund decolora?i, ca de spaim?. Per ansamblu îns?, chipul de?iratei este unul relativ blând. Unde mai pui ?i o anume rudenie de sânge, chit c? îndep?rtat?. S? p??easc?, deci! Fondul ancestral de unelte semnificante îi adun? gândul unei tuf?nici în dreptul inimii. ?i fata se las? purtat?. Nu, nicio durere, nicio suferin?? personal? nu ar putea s? o d?râme! Ea are, are resurse..., cât s? duc? poveri incredibile! Uite, s-o pun? la încercare cosmosul! U?a întredeschis? d? drumul, pu?in câte pu?in, unei lumi aparte, pe care b?t?tura nu pare a o con?ine. Prispa este blindat? de ?iruri-?iruri de foi de tutun, p?strând înc? amintirea verdelui. O ?i vede pe st?pâna casei stând pe p?mânt, încins? cu ?or?, în rând cu agoniile ?i extazurile ??rânii, trecând silen?ios, ca-ntr-un ritual antic, p?nu?? cu p?nu?? prin andreaua neiert?toare. Imaginea este complinit? de aceea a balo?ilor greoi de paie, indiciu al plenitudinii vie?ii... De grind? atârn? un tuci. Femeia vorbe?te pu?in, mai mult gesticuleaz?. În aceast? duminic? de octombrie, cu vecini absen?i ?i vr?bii teribiliste, timpul are un fel a lui de a se materializa. Când î?i d? iluzia c?-?i poate acorda toate circumstan?ele atenuante din lume, când se repede asupra ta, somându-te s?-?i exprimi „ultima dorin??”. P????iii..... S?-i fac? cineva cadou o rochie cu bretele! A?a pe nepus? mas?! S? primeasc? o invita?ie undeva... într-un loc unde chiar c? ea n-a mai fost niciodat?! S? scape, poate, de sentimentul c? este atotputernic? ?i c? nicio durere personal? n-o poate atinge!.... U?a se deschide din ce în ce mai mult... Întunericul acapareaz? articula?iile. În?elegi asta din felul acela inconfundabil în care te poticne?ti pe o suprafa?? perfect plan?. Varul este dat de muuult pe pere?ii speria?i. Într-o icoan? str?veche face de veghe un sfânt golit de r?ut??ile lumii..., de propria neputin?? de a ajunge la Dumnezeu?! O carpet? cusut? cândva este martora mut? a trecerii clipei. Femeia o îmbie. Întunericul este zdruncinat de o muzic? dat? la maximum, terifiant?... Pupilele se dilat?. Femeia arat? spre un soi de tunel... Cealalt? î?i dep??e?te temerile: curiozitatea, în ultim? instan?? dorin?a de a cunoa?te, este mai mare decât frica. P??e?te, deci! – A?a i-a fost datul! – aude ca prin vis vorbele de?iratei!... L-a tras a?a! ?i femeia ar plânge, dar cum s? ias? lacrimi dintr-o privire atât de decolorat??! Fata nu se teme... p??e?te... p??e?te... Camera este aproape goal?. Un pat ca o groap? pentru fier vechi ?i paie. Igrasie. O plapum? îng?zit?, sunetele acelea stridente aruncând zgomot peste suflet. De undeva... de depaaaaaaarte se ive?te aproximativ o figur?. Una b?rb?teasc?. Nu s-ar putea spune dac?-i place sau nu ce aude. Dar poate c?, prin compara?ie, este un sunet dumnezeiesc... – ?i-a pus ?treangul ?i s-a dus! – deap?n? povestea femeia... Acolo..., la Câlni?te, în locul ?la cu vârtejuri... De-acolo nimeni nu a sc?pat vreodat?!! Eu i-am spus... Maic?, ?i-o fi venit de cap...!! Intrase dracu? în el! A fost moale! ?i când e mortu? moale, musai mai ia pe cineva! Muzica url? îndr?cit?. Privirea celui care zace în pat ca de pu?c?ria? se acoper? implacabil de membrane ?i de mucus... Iri?ii îi alunec? într-o gaur? neagr?... ?i, când nu mai po?i fixa realitatea, atunci... O senza?ie de vom? ia în st?pânire universul... Zgomotul trebuie s? fie unul dintre apanajele redutabile ale infernului... Muribund, omul se vinde iadului s? înfrunte moartea... Inima fetei se sfâ?ie.