Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pe contrasens

de Daniela Luminita Teleoaca

Via?a se scurge ca o dâr? alb?, când frapant discontinu?, când relativ omogen?. Durerea nu are propriu-zis acoperire. Imunitatea se cap?t? din mers, chit c? ea echivaleaz?, m?car uneori, m?car par?ial, unei str?zi cu direc?ie unic?, unei amnezii. A?a se face c? oglinda devine refractar? la tine. [Sau tu e?ti nestatornicul?! De nu cumva… destinul…?!]. Te îndopi cu tablete mentolate – un fel de iluzii-cu-arom?, adulmeci polisemii, ?ii ?tacheta cât po?i de sus [crezi tu!]! Nu, nu se moare! Într-un fel se înainteaz?! Via?a este o obliga?ie de care musai trebuie s? te achi?i. Contextual vei ?ti nu doar s? supravie?uie?ti […sau…?!]. Sensul, de bun? seam?, l-au creat… nu oamenii! Lumea nu pune întreb?ri. Pune Lambada. Cât ai zice pe?te, împrejur se dezl?n?uie sim?uri aparent cumin?i, monosemantice… în inten?ie. Cineva sparge pe centura lumii pepeni ro?ii. Z?pada se împr??tie în canicul?, intr? în vini?oarele tale latent vocalice, feminine. Câteva boabe ro?ietice-alb?strui de strugure v?ratic confer? semnifica?ie ampl? usc?ciunii unui acoperi?. O pisic? se sub?iaz? v?zând cu ochii. Nu cunoa?te conceptul de „plicitis”, nici atât de „moarte”. Se plictise?te îns? de moarte! Ochii ei tri?ti înc? sfâ?ie câte un suflet… de copil, cel mult, de poet. De la tine-femeie pân? la m?slinul tenace: geam translucid prietenos: vr?biile s-au certat de diminea??: a r?mas cum a decis Puiul! Viitorul se m?soar? în privirile uimite ale de-abia-ie?i?ilor-din-increat. Î?i aminte?ti de iubire! Cuvânt „ru?inos” când erai mult-prea-mic?. Simulai o surzenie. Simulezi o uitare. ?tiai c? o s?-?i vin? de hac! Bunica vorbea încet cu Bunicul. Pres?deau fasole cu vrej uria?. Încol?cit? în jurul imagina?iei, planta eradica hectare de inutilitate, creând, fie ?i pentru moment, sentimentul necesarului. Merele invadau prispa. Prin fa?a inocen?ei se perindau n?r?va?e care de foc. Ploaia î?i f?cuse un obicei s? cad? peste gra?ioase p?pu?i de porumb, peste copii fantastici… Scriam în eter, colonizam miliarde de spa?ii vide cu sediu fix în pieptul adul?ilor. Iar ei, recunosc?tori ?i frico?i, se înclinau. Îmb?iau prunci în raze de înger. Mor?ii pe sine se d?deau…



*
Cuvertura se umfl? la r?stimpuri inegale. Un ?uierat ca de nav? e?uat? sau de p?dure întoars? dilat? golul. Despuiate, iele se scald? în reziduuri lichefiate, conservate pe te miri unde de marii amatori de adic?ii. E o jale! Ba nu! O lips? de durere! Atâta vreme cât ea nu mai poate fi con?tientizat?! Copacului i se m?resc ochii, pân? la diplopie. Lips? de sens! Se tot umfl?… Nimeni n-ar avea curajul s? dea la o parte ?olul! S-o potoli de la o vreme! Urmeaz? un soi de agonie a a?tept?rii. Agonia! Hoarde organice execut? lipsa de vigilen?? a omului. Lipsa de Divinitate. În aceast? desfiin?are terifiant? a grani?elor p?mântul duhne?te. Pâinea [… noastr? cea de toate zilele?!] Un alb îng?zit face turul de for?? al neputin?ei. Al tr?d?rii. Formule chimice de ultim? or? iau în posesie geometrii precare. Gr?mada se tot adun?. Carne multiplicându-se. Substan?a gelatinoas? lipe?te pleoap? de pleoap?. Om de zid. Geam?tul gâfâit al fiarei întinde tentacule. Vecin?t??ile se ascund. Viermuial?. Reprezenta?ie-n grup. Reptile cu bur?i l?sate ?i r?sufl?ri hidoase. Limac?i revendicându-?i por?ia de om. Coada namilei pocne?te Poarta de Sus. Pl?cerea este = cu moartea. Slugarnic, întunericul cre?te trupuri. Cu sim?uri atrofiate, în?f?cat de timp, aluneci… Aproximativ-masculin, deposedat de tine. Anticosmosul î?i proclam? autarhic anomiile. Dintr-un morman trântit, în rând cu fecalele timpului, privirea ciumat? împro?c? sodome… Nu te dai în l?turi!


??


Literele mele se înclin?, se coloreaz?, trec în anonimat, r?bufnesc în ultim? instan?? pe colina de dincolo de vremuri, acolo unde numai sufletul purificat de materii este îndrept??it s? r?mân?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro