Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Riga, un erou al propriului regn

de Hanes Paula

Înc? mai exist? în programa ?colar? literatur? fascinant? spre a c?rei interpretare merit? s? î?i îndrep?i aten?ia. De data aceasta, eu l-am ales pe Ion Barbu, poetul care poate fi interpretat în multe moduri. De ce? Recitindu-l, pentru mine, în?elesurile versurilor lui sunt asemeni povestirii în ram?. Un în?eles al unui vers, recitit, prime?te alt în?eles. În?elesul proasp?t descoperit prime?te, recitit, un altul. A? putea continua la nesfâr?it, aluzie la Paradoxul Hotelului Infinit, problema lui D. Hilbert, dar am s? m? opresc la interpretarea care m-a încercat atunci pe mine. Am scris-o în perioada în care m? preg?team pentru „examenul maturit??ii”. Mereu am avut impresia c? prin Riga, Ion Barbu ar putea transmite mai mult decât ce întâlnim în c?r?ile restrânse de comentarii literare. A?a am ajuns s?-l privesc pe Riga Crypto drept un erou al propriului regn.
În „Riga Crypto ?i lapona Enigel”, Ion Barbu anuleaz? vechea idee a dragostei impus? ca un miracol ?i prezint? drama unor fiin?e incompatibile condamnate la legea, de data aceasta, nemiloas? a iubirii: supravie?uie?te cel puternic, iar cel slab este sacrificat. În poezie accentul cade pe cel puternic, dar aten?ia mea mereu s-a îndreptat spre cel sacrificat, spre drama omului care nu-?i poate dep??i condi?ia. În felul s?u, riga Crypto îmi pare un Icar al regnului vegetal, o victim? a luminii, a idealului. De ce Crypto sfâr?e?te otr?vit doar pentru c? a îndr?znit s? î?i dep??easc? propria condi?ie? De ce e pedepsit pentru sacrificiul s?u eroic f?cut în numele iubirii ?i de ce nu îi este în?eleas? neputin?a? Dac? am citi totul altfel, dac? am face din crai Crypto un erou ?i din Enigel o ispit?? Pentru riga, mult prea-cumintea Enigel era îns??i soarele. De ce în iubire, ca în r?zboi, trebuie s? existe eroi ?i victime ?i de ce, aproape tot timpul, rolurile lor sunt relative?
„Des cercetat de p?dure?i/ În pat de râu ?i hum? uns?,/ Împ?r??ea peste bure?i/ Crai Crypto, inim? ascuns?,”- prima imagine a celui ce va urma s? fie scarificat. Portretul este sugestiv pentru materia fragil? din care este alc?tuit riga ?i în acela?i timp pentru lipsa de spiritualitate a fiin?ei vegetale, ar spune criticii literari. Dar dac? ne-am opri la epitetul „inim? ascuns?”? Ce vrea el s? simbolizeze de fapt? Dup? p?rerea mea, epitetul este o trimitere la condi?ia superioar? a unei fiin?e neîn?elese. Adoptând o pozi?ie de izolat ?i de inadaptat, Crypto î?i demonstreaz? involuntar latura sa predispus? nostalgiei absolutului. Spre deosebire de orice alt? f?ptur? din poian?, riga stârne?te invidia prin accesul s?u la fântâna tinere?ii: „La vecinic tron de rou? parc?!/ -Dar printre ei bârfeau bure?ii/ De o vr?jitoare mân?tarc?,/ De la fântâna tinere?ii.”, ceea ce sugereaz? c? riga f?cuse un pact faustian cu o vr?jitoare mân?tarc? pentru a-?i dobândi eternitatea. În?eleas? ca un avantaj, condi?ia etern? a lui Crypto îi confer? un rang social ?i intelectual mai înalt printre ceilal?i, îns? dup? cum orice pact se pl?te?te, eternitatea îi va deveni un dezavantaj, o pedeasp? în etapa de pe urm? a înnebunirii sale.
Asemeni unui orice geniu, care „n-are moarte, dar n-are nici noroc”(M. Eminescu) ?i mirele poienii se confrunt? cu vocile r?ut?cioase ale unor fiin?e limitate, incapabile s?-i în?eleag? aspira?iile: „?i r?i ghioci ?i topora?i/ Din gropi ie?eau s?-l oc?rasc?,/ Sterp îl f?ceau ?i n?r?va?/ C? nu voia s? înfloresc?.”. Ion Barbu anuleaz? imaginea unor flori-simbol pentru puritate ?i ging??ie(„ghioci”, „topora?i”) pentru a ilustra tendin?a fiin?elor de a judeca lucruile care le sunt neîn?elese, tendin?? întâlnit? chiar ?i la fiin?e nobile, demonstrând nimic altceva decât o lege nescris? ?i ignorat? conform c?reia ne manifest?m instinctele umane: nu accept?m ce nu în?elegem. Refuzul lui Crypto de a înflori este ini?ial în?eles ca o limitare a condi?iei sale. Dar dac? este privit cu aten?ie poate sugera refuzul conformismului impus de legile lumii în care se afl?, conformitatea fiind întâlnit? la orice alt? fiin??. Pentru el a înflori în sensul propriu al cuvântului înseamn? un act comun, care i-ar îngreuna ?i anula condi?ia superioar?. La el, înflorirea vine într-un mod figurat.
Întâlnirea cu Enigel reprezint? începuturile decalajului emo?ional al lui riga, ceea ce duce la sfâr?itul s?u ca ?i fiin?? superioar?. Caracterizat drept „un rig? spân”, acesta se îndr?goste?te de latura profund spiritual? ?i feminin? a lui Enigel. Mediul umed ?i rece peste care st?pâne?te craiul Crypto contrasteaz? cu atitudinea sa blând? fa?? de mica lapon?, iar cu alte cuvinte, fa?? de dragoste. Acest criteriu poate demonstra c? superioritatea uman? nu îi este str?in?. Acesta este dispus, într-o prim? etap?, s? îi ofere laponei frumuse?ile lumii sale: dulcea?a ?i fragii „-Enigel, Enigel/ ?i-am adus dulcea??, iac?./ Uite fragi, ?ie dragi/ Ia-i ?i toarn?-i în puiac?.” Riga Crypto este produsul atpic al unui mediu în care domne?te umbra, vântul, r?coarea ?i umezeala, nel?sându-se îns? modelat întru-totul în interoriul s?u de acestea, sucul s?u fiind unul dulce. Pentru Enigel darurile sale nu sunt folositoare fiindc? provin dintr-o lume str?in? ei ?i tocmai de aceea i le refuz?. Îns? asemeni unui idealist convins, Crypto nu se opre?te aici ?i într-o a doua etap?, el se ofer? pe sine- sacrificiul suprem pe care nicio fiin?? comun? din regnul s?u nu ar izbuti s? îl fac?. A?adar, înflorirea lui Crypto nu este una propriu-zis?, ci una simbolic?. Atras fiind de iubire, riga era preg?tit s? înfloreasc?, Enigel fiind soarele pe care el îl a?teptase incon?tient atât de mult? vreme, pentru care a suportat ocara fiin?elor muritoare ?i limitate lâng? care a fost condamnat s? tr?iasc?: „Enigel, Enigel/ Scade noaptea, ies lumine,/ Dac? pleci s? culegi/ Începi, rogu-te, cu mine.” Rug?mintea sa nu denot? altceva decât disperarea unei fiin?e sortite s? tr?iasc? sub semnul nev?zut, dar sim?it al singur?t??ii. Pentru riga, Enigel reprezenta poarta de sc?pare dintr-o via?? tr?it? în r?coare existen?ial?, în care umezeala interioar? era ve?nic resim?it?, mustindu-i pân? în r?d?cini. Crypto este îns? refuzat. Dac? la început Enigel îl nume?te „rig? spân” datorit? înfî?is?rii sale, în urma darurilor ?i inten?iei sacrificiului s?u, acum i se adreseaz? cu „rig? blând”. Totu?i, pentru Enigel nu este suficient. Sufletul s?u se teme de umbr?. Drumul ei este în spre sud ?i a?a cei doi r?mân incompatibili unul pentru altul. Diferen?a dintre ei este ilustrat? prin ac?iunile lor. Amândoi sunt produsul ?i exponen?ii a dou? medii diferite. Totu?i, de?i instinctual sau a? zice eu, emotiv, sacrificiul lui riga este demn de eviden?iat. Cel care se sacrific? este Riga. El este dispus s? se ofere pe sine în numele iubirii lor, f?r? a se mai gândi la consecin?e, pe când Enigel, cea cu sufletul-fântân? este con?tient? de diferen?ele care stau la baza unei iubiri toxice care le-ar putea otr?vi amândurora fiin?a ?i l-ar putea distruge pe riga ?i într-un final, pe ea.: „Team? mi-e, te frângi curând,/ Las?. –A?teapt? de te coace.” Drama lui riga reprezint? drama omului care încearc? s? î?i dep??easc?, prin iubire, condi?ia: „-S? m? coc, Enigel,/ Mult a? vrea, dar vezi, de soare,/ Visuri sute, de m?cel,/ M? despart. E ro?u, mare”. Totul e?ueaz?. Constatându-?i el, craiul nemuritor al regnului vegetal, nimicnicia în fa?a marii cunoa?teri ?i a marii iubiri, riga decurge la un ultim gest caracteristic lumii sale. Îi cere laponei, egoist, s? renun?e la soare: „Las?-l, uit?-l, Enigel”. Enigel e în?eleapt?. Deoarece a ajuns la o în?elegere superioar? celorlal?i, ea î?i reprim? tenta?ia de a p?r?si lumina pentru umbra de iubire a lui Crypto, în care nu cre?te nimic cu adev?rat durabil. Acesta îns? nu se opre?te aici. Iubirea ofer? unei fiin?ei iluzia unei for?e de care nu se credea capabil?. Iubirea este cea care creeaz? ?i care distruge. Ea nu d? ceva f?r? s? ia ceva. Rig?i Crypto i-a dat curajul de-a iubi soarele: „El se desface u?urel de Enigel/ De partea umbrei moi s? treac?” ?i pentru asta i-a luat... inima, odat? cu întreaga superioritate în fa?a oric?rei fiin?e: „Dar soarele aprins inel/ Se oglindi adânc în el[…] ?i sucul dulce în?cre?te!/ Ascunsa-i inim? plesne?te”.
Crypto este pedepsit prea aspru pentru umila lui dorin?? de a iubi, de a nu mai fi singur. Ce nu ?tia e c? incon?tient purta cu el blestemul propriei lumi: umbra „La umbr? numai carnea cre?te”, la fel cum ?i Enigel îl purta pe al ei: aspira?ia spre absolut „M?-nchin la soarele-în?elept”. Totu?i, cei doi aveau un lucru în comun, care paradoxal, le diferen?ia ?i dep?rta fiin?ele, de parc? ar fi fost dou? asimptote. Un detaliu care trece u?or neobservat, dar care îns? marcheaz? o alt? lege nescris? a existen?ei: în final, to?i suntem sau am fost acela?i lucru. Numai alegerile luate ne diferen?iaz? unii de ceilal?i. Riga Crypto a fost n?scut ?i a tr?it în umbr? „C?-i greu mult soare s? îndure/ Ciupearc? crud? de p?dure”. Enigel a fost n?scut? în umbr?, dar a aspirat spre soare „Din umbr? deas?, desf?cut?[…] ?i roata alb? mi-e st?pân?”. Aici s-au desp?r?it lumile celor doi cu mult înainte ca ei s? se cunosc?.
În final, regele-ciupearc? nu trebuie decât deplâns pentru neîmplinirea sa. Ideea c? aspiri spre lumin?, îns? nu îi po?i face fa?? nu trebuie considerat? o limitare sau o inferioritate a existen?ei individului. De asta, aten?ia mea o va avea mereu riga Crypto. Inferioritatea e atunci când nici m?car nu vrei s? ?tii cum e descris? lumina, de cum s? o mai ?i sim?i ?i nu în orice mod, ci în numele iubirii. Asta face din Crypto un „erou dec?zut”. Un erou de-a c?rui dram? nici vr?jitoarea mân?tarc? nu-l mai poate desface, fiindc? în încercarea noastr? de a ne p?c?li destinul, mereu sfâr?im noi cei p?c?li?i.
Atât a meritat riga? El nu a fost blestemat, el ?i-a prelungit blestemul „-Ca la nebunul rig? Crypto,/ Ce focul inima i-a fript-o, / De a r?mas s? r?t?ceasc?,/ Cu alt? fa??, mai cr?iasc?”, dar e prea târziu pentru el s? o mai realizeze. Asta prime?te cel sacrificat, doar un „cântec larg”? Cu atât se aleg dou? fiin?e, fiecare superioar? în lumea sa, între care se na?te o iubire imposibil?? Câteodat? realitatea e greu de suportat „Pahar e gândul, cu otrav?,”, probabil de aceea avem cu to?ii nevoie de un menestrel trist, care s? ne aminteasc? de povestea etern? a laturii duale a fiin?ei umane, de ve?nica oscila?ie între ideal ?i material, între ra?ional ?i instinctual, între cunoa?tere ?i tr?ire, între via?? ?i moarte.

Hanes Paula (adolsecent_tomnangiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro