Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Rovelia

de Valerian Ciobanu

Habar n-am cum am nimerit în acel loc numai bun pentru un subiect de roman în care una dintre femei a râs, iar alta a început s? caute o basma ca s? o ?tearg?.
– Ei, vezi cu cine tr?ie?ti tu în lumea voastr??
– Nu în?eleg nimic, cum am nimerit în acest balamuc ?i la aceast? scen? oribil? pe care o v?d.
– Asta este lumea voastr?, zâmbi satisf?cut Satan, iar tu e?ti o parte din ea. Dac? î?i place r?mâi în ea, dac? nu, hai cu mine, fiindc? cu Nedorita de Oameni nu te- ai dus.
Mi- e greu s? descriu tulburarea mea. Am sim?it c? trec fiorii prin ?ira spin?rii. Stam ?i m? uitam pierdut. Îmi umbla pe limb? o întrebare, ardeam de ner?bdare s- o rostesc, dar mi- era team? s? nu fac o grosol?nie, sau s? dau dovada c? m- am speriat. Satan puse în fa?a mea un obiect pe care l- a me?terit în câteva clipe. Apoi Satan scoase dintr-un buzunar o imagine mica pe o hârtie în care era un corb negru. A pus imaginea ceea pe o masa ?i imediat sub mâna lui au ap?rut înc? vreo cincizeci de fotogarfii identice, cu acela?i corb negru. Era deja cât un butuc de c?r?i pentru jucat, pe care el doar le atingea cu un deget iar ele zburau în stânga ?i în dreapta. C?r?ile fotografice cu un corb în imagine nu c?deau de pe masa, ci se ridicau în sus ca ni?te frunze uscate luate de un vârtej de aer. Iar, odat? ridicate în aer, mai sus de zece-dou?zeci de metri, se transformau în p?s?ri, în ni?te corbi sau cioroi, care zburau în toate p?r?ile cronc?nind: Ca-a-r-r, carrr!
- Sinistr? priveli?te, a vrut s? spun? Dafin, dar a t?cut. Iar Dracul l-a întrebat: dac? vede în asta vreo problem??
- Da Dumneata, se adres? el.
- Cum s?-?i spun? Eu nu v?d nicio problem?, pentru c? asta v?d de mai bine de opt mii de ani, bineîn?eles, dup? timpul vostru.
– Opt mii!
- Da.
Dafin avea în minte o întrebare. Satan se întoarse mai bine spre dânsul ?i- i r?spunse la întrebarea nerostit?:
– Am vreo ?aptesprezece mii de ani, dac? ar fi s?- i calculez dup? cum num?ra?i voi anii. Sunt mai b?trân decât Adam al vostru ?i în acela?i timp sunt mai tân?r decât el. Am atâ?i ani cât dore?ti dumneata s? crezi.
– Incredibil, da eu vreau s? zic…
– Spune ?i nu te teme. Vrei s? fii ca mine, nemuritor, s? nu te temi de Nedorita de Oameni, s? vezi cum se duc to?i du?manii t?i în neant, iar invidio?ii ?i tic?lo?ii boga?i ?i mândri în via?a lor de o secund? dispar, f?r? s? lase m?car o umbr? pe p?mânt, nu
mai vorbesc de altceva – de avere, de mo?tenire etc. Dac? dore?ti s? m? urmezi, te iau chiar acum, dac? mai stai pe gânduri, î?i dau un r?gaz, ca s? te gânde?ti, cum zici tu. Dar nu te gândi prea mult!

Începeam s? regret c? l- am ascultat pe str?inul care s- a recomandat drept Satan. M- am uitat la el ca vr?jit ?i plin de uimire. Pân? a deveni sclavul lui, nu era prea mult. O decizie pripit?, un pas gre?it ?i… S? nu m? gr?besc ca oaia cea proast?. S? mai cânt?resc pu?in. Cel care a spus c? este Satan, probabil, fusese peste tot, ?tia totul, nu ca mine, care abia de am reu?it s? cunosc cât este negru sub o unghie a unui ??ran, care scoate
sfecla cu mâinile. El v?zuse facerea lumii ?i pl?m?direa lui Adam. Îl v?zuse pe Cezar murind ?i pe Decebal în ceasul cel mai greu al vie?ii lui. Satana v?zuse de mii de ori fl?c?rile iadului, se plictisea de ele ?i m? putea face ?i pe mine s? le v?d aievea. Totul
depindea numai de o decizie a mea luat? în prip?.

Eu vroiam s?-l întreb unde m? aflam în clipa ceea ?i multe altele, dar am t?cut. Str?inul misterios, adic? cel care s-a recomandat drept Satan, c?ci numai cu dânsul r?m?sesem, mi-a explicat de- a fir a p?r, cum ?i de când au evoluat a?a de straniu lucrurile mele din ciudat în ?i mai ciudat. Totul s- a început decând te- ai încumetat s? te joci cu focul. Adic?, la fel ca ?i Eva ?i Adam de altfel…
Pentru ei focul era tare frumos, numai c? la început ei nu cuno?teau la ce este bun. Ei credeau c? într- o zi focul o s? le fie de folos. Iar tu ai crezut c? fulgerele pot s? fie folositoare. Este tot un foc, îns? are alt? înc?rc?tur?, are alte puteri – înzecite, ba
chiar însutite în compara?ie cu focul obi?nuit. Ai vrut s? îmblânze?ti fulgerele, precum Eva dorea s? domesticeasc? brontozaurul sau dinozaurul. Ea a vrut s? dreseze aceste
animale. Îns? Adam i- a spus c? un animal de cas?, înalt de dou?zeci ?i unu de picioare ?i lung de ?aptezeci ?i patru de metri, n- ar fi cel mai potrivit lucru de ?inut în preajm?, fiindc?, chiar cu cele mai bune inten?ii sau f?r? s? vrea s? fac? vreun r?u, ar putea s?
se a?eze ni?el pe cas? ?i s- o striveasc? ca pe o cutie de ?ig?ri.
Bineîn?eles, atunci, Adam, la vremea aceea, înc? nu avea ?ig?ri, dar am f?cut ?i eu haz de necaz, ca s? nu crezi c? n- am sim?ul umorului.
– Ave?i un umor de nota zece!
– Nu m? l?uda înc?, pentru ca pe urm? o s?- ?i par? r?u.
Tu ai vrut s? îmblânze?ti fulgerele, relu? subiectul Satan. Ba chiar ai dorit s? faci din ele ni?te arme ascult?toare ?ie. De atunci ?i se trag toate ciud??eniile mai noi, sau, dac? spun altfel: de la o lansare de carte. De la o expozi?ie personal? a unui am?rât de fotograf amator pe care tu îl considerai c?- ?i este prieten. Îns? el tot timpul ?i- a fost du?man. Atunci, seara, te- a îmb?tat ca pe un porc. Tu nu ?ii minte, fiindc? ?i- a zburat mintea- n curul vacii. Iat? atunci eu te- am scos din ghearele Nedoritei de Oameni.
L- am trimis în calea ta pe artistul plastic Gheorghe Vrabie, care te- a cunoscut ?i te- a ridicat de la p?mânt, c? tu deja z?ceai… El te- a dus în spate acas?, ca un Dumnezeu, care- ?i duce credinciosul în clipa cea mai grea din via??. Mai pe scurt, eu nu te- am neglijat, dar te- am l?sat în voia soartei, pe care eu ?i- am schimbat- o pu?in, fiindc? nu- mi prezentai mare interes. Te- am l?sat s? te gânde?ti înc? de pe atunci; s? vezi
singur încotro vei dori s? mergi. În acel moment aripile tale au fost mistuite de focul ei, iar un fulger te- a tr?snit în cap.
– Nu cred, pentru c?, dac? m? tr?snea, muream pe loc, da eu înc? sunt viu!
– Te- am salvat eu ?i de la fulger, pentru c? vreau s? devii înger, ca ?i mine, îns? acum numai dup? ce vei face dovada c? tu chiar dore?ti cu adev?rat s? fii înger! Î?i mai dau, cum zic oamenii, un termen de încercare.
Ultima fraz? spus? de el m- a derutat definitiv. Am pierdut glasul. Iar el, v?zând cât sunt de emo?ionat ?i stresat, m- a l?sat cu gura c?scat? ?i a disp?rut. Se va întoarce, bineîn?eles.
Cic?, mul?i oameni de na?ii diferite au avut unul ?i acela?i vis, au v?zut o femeie care alearg? noaptea într- un ora? necunoscut. To?i o vedeau foarte bine, îns? numai de la spate. Ea avea p?rul lung ?i era goal?. Ca Eva din Paradis. Mul?i oameni au visat c? o urm?resc. ?i tot alergând, fiecare pe rând, au pierdut-o. Dup? vis mul?i s- au dus s? caute acel ora?, îns? nimeni n- a avut sor?i de izbând?. Începea ?i el s? nu prea cread?, c? a existat cândva vreun ora? Menteu, disp?rut undeva între Turda ?i Alba Iulia.
Era o noapte cu lun? plin?…
Între timp luna, ridicat? peste copaci, r?spândea un fel de lumin? reflectat? ?i rece ca suprafa?a ei. Aerul r?coros al nop?ii îl învior? – dar, când ajunse pe iarba cea verde ?i fraged? din fa?a casei, r?mase pe loc, cu ochii larg deschi?i, sco?ând un ?ip?t.
Pe aleea din fundul gr?dinii, plutind parc? spre el, abia atingând p?mântul, venea, o femeie alb? ?i dreapt?, ca o statuie ce s- ar fi coborât de pe soclu – ?i el sim?i atunci c? inima i se strânge ?i abia mai bate.
Peste o clip? dete s? fug?, dar sim?i c? picioarele nu mai vor s?- l ajute. Ar fi strigat a doua oar?, îns? gura tot nu- l asculta, ca ?i picioarele. Parc? ?i- ar fi pierdut glasul. În timpul acesta o fantom? alb?, lunatec?, înainta lini?tit, ?inând o jerb? de flori în
mân?.
Era aproape la câ?iva pa?i. ?i conturul acela alb de fantasm?, cu cât se- apropia, prindea trup. Doi ochi vii lic?rir? în lun?, ?i, când ajunse în fa?a lui, murmur? cu glas sonor:
– Bun? seara, Dafin!
– Bun?, a vrut s? spun? ?i el, îns? o frân? neîn?eleas? îi strivea vocea.
– Nu m? cuno?ti?
– Ba, da. Îmi pare c? undeva v-am mai v?zut…
Dafin a prins voce. Era Adina sau poate Zina.
– Zina, tu e?ti?
– Ba nu- s Zâna, i- a r?spuns fiin?a cu glas sonor ?i dulce. M? cheam? Rovelia. ?ine minte acest nume, ?ine-l Dafin.

Satan îl invita pe Dafin s? cunoasc? ?i s? vad? câte în lun? ?i în stele. La pus s?- ?i aminteasc? cum a murit Brejnev, apoi cum românii l- au executat pe Ceau?escu. „Ultimul dictator din blocul comunist a fost pur ?i simplu împu?cat. Împreun? cu
so?ie- sa. Ei s- au debarasat de ei în ziua de Cr?ciun – cadou de ziua Na?terii pentru Iisus”.
– Vezi Dafine, dictatorul a fost executat, c? a?a se exprimau unii atunci ?i tot a?a zic al?ii azi, doar c? aici ?i în anul 2015.
Ei zic f?r? ca s? p?trund? în esen?? ?i f?r? s? în?eleag? sensul adev?rat al cuvântului a executa.
– Gre?eli „la mod?”, repet?ri banale ?i tot felul de expresii calchiate din limba rus?, atât la Chi?in?u, cât ?i la B?l?i.
– …?i acestea sunt repetate de sute de ani.
Dafin îl invidia pe Satana, Geniul întunericului, pentru c? el, p?rea s? fie unic în felul lui. Cuno?tea atâtea, câte încap într-o Mare Enciclopedie Britanic?. Ba chiar ?i mai mult, pentru c? el v?zuse pl?m?direa lui Adam ?i facerea Evei.

Satan a?tepa, s? aud? ce a zice acest biet copil, firav dar ?i luminos ca o p?p?die, atunci când înflore?te. Iar el, Dafin cerceta un booklet al prim?riei Sinaia în care erau traseele turistice din V?ile Prahovei ?i a Ialomi?ei. Se ar?ta încântat de masivul Bucegi, de vârful Omu, înalt de peste dou? mii ?i cinci sute de metri. Aici, la noi, cum n- ai da ?i ce n- ai face nu vei g?si o în?l?ime mai mare de 500 de metri. Ba chiar nici de 450 cu greu vei g?si! Suntem oamenii din câmpie, din v?ile cu povârni?uri nu mai înalte de 400 de metri, medita el. „Vreau s?- l v?d ?i pe astronomul Nicolae Donici, coborând înceti?or din turnul s?u vechi ?i d?r?p?nat de lâng? satul Dub?sarii Vechi.”
– ?i ce mai dore?ti? Întrebarea veni ca din senin, de la acela?i personaj, care ap?rea ?i disp?rea în mod misterios.
– A? vrea s? v?d alt? lume, un sat m?car, de undeva din alt? ?ar?.
– ?i nimic mai mult?
– Nimic.
- V? ofer un fragment de film, din secolul XX. Din Siberia lui Stalin, unde trudeau, roboteau, cum ziceau contemporanii lor, zeci ?i sute de mii de oameni deporta?i din Moldova, Georgia, Ucraina, b?rba?i, femei ?i copii…
– Cred c? nu e un fragment dintr- un film S.F.
– Sunt sclavi adev?ra?i, prizonieri am?râ?i, care dup? ce- ?i vor c?p?ta libertatea î?i vor adora violatorul, agresorul ?i exploatatorul. Un tablou mai sinistru decât dintr- un oarecare sat din Fran?a ai anilor 1770 – 1840.
– V?d c? v? place s? v? bate?i joc de s?rmanii oameni!
– ?i ce este r?u în asta?
– Totul este r?u, a spus Dafin.
Satana, care considera oamenii ira?ionali, pro?ti ?i m?run?i, a început s? râd? de naivitatea lui Dafin.
– Cu asemenea gânduri, nu vei putea s? m? urmezi omule, a spus dracul ?i l- a l?sat pe Dafin s? stea cu buza umflat? pe un itinerar, care nici nu era traseu turistic, ci o imagina?ie a lacheilor domnului Platon.
Iar Platon ?i iar trasee, itinerare…
– Da ele chiar nu exist?! duc?- se la dracu toate traseele acestea invizibile din ?ara asta foarte bine ascuns?! a strigat Dafin.

Strig?tul a fost ca un urlat în pustiu, fiindc? nimeni nu l- a auzit. Poate, doar eu, care am hot?rât s? termin aceast? descriere halucinant? ale unor itinerare, care n- au prea fost interesante, îns?, poate, vor fi. Vor fi alt?dat?. În alt timp. Într- unul mai bun ?i mai favorabil, care nu ?tiu când va fi.

Strig?tul lui s-a repetat de câteva ori în somnul meu de mai târziu.
- Nu-i a bine, mi-am zis ?i am început s? recites Jurnalul lui Adam ?i al Evei.
Dup? vreo zece-dou?zeci de pagini de lectur?, am în?eles c? nu m? pot desp?r?i de dragul meu Dafin ?i de alte personaje.

Dafin ?i-a amintit unde mai dorea s? ajung? înc? de când era b?iat, adic? un b?ie?el cuminte, care î?i asculta p?rin?ii chiar dac? uneori lucrurile pe care i le cereu ei îi p?reau din cale-afar? de absurde ?i de ira?ionale. Dafin î?i înv??a totdeauna lec?iile ?i nu întârzia la ?coal?. B?ie?ii de seama lui mai zburdau, mai f?ceau câte o tr?snaie, vorbeau în cercul lor necenzurat, iar el era altfel.
El nu min?ea, chiar dac? i-ar fi convenit s-o fac?. Spunea c? nu este frumos s? min?i ?i gata. Era atât de onest ?i corect în toate c?-?i venea uneori s? râzi de el. Comportarea aceasta fireasc?, dar ?i ciudat? a lui a ?inut pân? în clipa în care a întâlnit o maimu??, mai bine zis un cimpanzeu de o vârst? cu el, care ?edea trist într-o cu?c? cu gratii în gr?dina zoologic? pe care a vizitat-o. Dafin încerc? s?-l întrebe pe cimpanzeu de ce st? a?a de trist. Iar acela, maimu?oiul, i-a r?spuns cu glas de om c? regret? c? nu poate s? se tranforme în om. Cum au f?cut-o alte maimu?e.
- Da cine ?i-a spus ?ie c? po?i s? te tarnsformi în om?
- O femeie frumoas? ?i de?teapt?, care a venit la zoo cu un grup de copii. Ea tot m-a privit a?a ca tine, apoi le-a spus copiilor despre teoria lui Darvin, conform c?reia, în evolu?ie omul a provenit de la maimu??.
- Aceast? teorie este utopic?, minciunoas? ?i neconfirmat?, a r?spuns Dafin.
- Ei, dac? este a?a, eu am s? mor aici. Nu vreau s? tr?iesc în captivitatea aceasta. Nu-mi place s? stau în aceast? cu?c?, a r?spuns cimpanzeul.
Lui Dafin i s-a p?rut c? ochii animalului sunt înl?cr?ma?i.
- Las?, nu mai plânge. Am eu o idée.
?i bietul cimpanzeu deveni imediat interesat de idea lui Dafin. Îns?, pentru ca s? realizeze ceea ce i-a tr?snit prin capul lui Dafin, el avea nevoie ca s?-l mai întâlneasc? pe un persoanj literar, pe unul dintr-o carte, cu care el a discutat parc? aevea sau, poate, într-adev?r? Numai el ar fi capabil s? fac? orice, inclusiv s? transfome un maimu?oi într-un om, în unul a?a ca dânsul, s-a gândit el în clipa aceea.
Apoi, diminea?a Dafin se trezi ?i descoperi c? îi este frug. Dormea undeva pe o lespede de piatr? ?lefuit?, iar sub cap avea ni?te crengu?e sub?iri cu multe frunze verzi ?i cu plante de ment?, care r?spândeau un miros puternic ?i pl?cut. Din clipa dat? el trecu prin mai multe peripe?ii. A?a c?, în continuare s?-l l?s?m s? povesteasc? chiar el. “Am observat prezen?a diferitor animale în apropierea mea. Toate ar?tau destul de bine ?i p?reau foarte ocupate cu p?scutul cu alte îndeletniciri. Un porc era mai mult decât un porc, p?rea s? fie un mistre?. O veveri?? sau poate era veverel se zbenguia în copacul înalt de lâng? mine, pe care nu-l mai v?zusem pân? atunci”.
În jur erau tot copaci ?i copaci, unul mai mare decât altul. Într-o poeni?? erau vreo câ?iva cai frumo?i. Am încercat s? merg c?lare pe unul, dar era imposibil. Caii nechezau, b?teau din copite ?i se îndep?rtau de mine în clipa când încercam s? m? apropii de ei. A?a am încercat de vreo câteva ori, apoi am l?sat totul balt?. Am mai observat ?i alte animale care tot p??teau iarb?, dormeau sau se hârjoneau ca de obicei, iezii alergau ?i s?reau în sus, mieii la fel. Dintr-o dat? au început s? scoat? ?ipete înfrico??toare. Agita?ia frenetic? a pus st?pânire pe toat? p?durea.
Mi-am dat seama c? moartea î?i f?cuse apari?ia pe undeva pe aproape ?i eu m-am îndep?rtat în mare grab? de acel loc. Am ajuns, parc? într-o livad? cu pomi. Erau mere coapte. Luam câte unul ?i mu?cam. Erau un pic acre, amare, nu prea gustoase, dar potoleau setea, cât ?i foamea, c?ci alt? mâncare nu g?seam, a?a c? merele celea mi-au prins bine ?i a trebuit s? mai manânc, fiindc? nu mai puteam de foame.
Apoi, pe nea?teptate au ap?rut doi. El ?i ea. Un b?iat bine dezvoltat fizic ?i o fat?, la fel ca ?i dânsul. S? fi avut vreo cincisprezece ani. El s-a recomandat Cim ?i atât. Ea a spus un nume mai lung: Rovelia. Eram încântat.
Mi-am amintit despre dorin?a unui cimpanzeu de a deveni om, cât ?i de preîntâmpinarea f?cut? de c?tre Satan când l-am întrebat, dac? m? poate transfera în timp, adic? pe vremea de dup? Adam ?i Eva. Atunci el a spus c? pe Adam nu-l voi întâlni, dar voi cunoa?te alte persoane. Acum iat?, ea este Rovelia, iar el este Cim ?i în jurul nostru este o întreag? s?lb?t?cie. Cât vezi cu ochiul sunt doar p?duri ?i alte întinderi asem?n?toare ?i un singur râu mai mare, care îmi pare c? este adânc ?i plin cu pe?te.
Eu nu pot s? înot, da Rovelia parc? era o siren?. A intrat în râu ?i unde a început s? înnoate ?i în lung ?i în lat, îndemnându-ne ?i pe noi s? o urm?m. Iar noi, adic? eu ?i Cim o priveam de pe mal ?i ne uitam unul la altul, f?r? a lega un cap?t de vorb?. Am spart lini?tea întrebând: cine este Rovelia? Este sora mea.
A?adar, el Satan, ne-a citit gândurile noastre, ne-a ascultat dorin?ele ?i ne dat posibilitatea de a fi… Eu în mijlocul naturii, la vreo mie de ani dup? Adam, Rovelia la fel ca mine, în acela? timp. Vedeam o mic? pist? de nisip, pe care credeam c? ar fi existat un hotar nev?zut cât o mic? poart?, peste care dac? c?lcai din întâmplare te ?tergeai cât ai clipi din ochi de pe lumea aceasta, spulberându-te nu se ?tie unde. Din aceste considerente am evitat s? p??im pe acea limb? de nisip ?i am a?teptat-o pe Rovelia s? ias? de la sc?ldat în râu. Am reu?it s? leg?m ?i un cap?t de vorb? cu Cim.
- De unde ai venit aici?
- De tare departe, a zis el, dar nu pot s? m?sor distan?a. Prin acele p?r?i, de unde am venit eu se întâlnesc alte animale: lei, girafe, elefan?i. În râuri sunt crocodili. Da aici este mai r?coare, de?i acum este c?ldu? pentru c? e înc? vara.
Cim, care a prins curaj i-a povestit lui Dafin cum a fost r?pit de c?tre ni?te oameni haini la inim?. A fost r?pit? ?i sora lui mai mare decât el doar cu un an de zile. Apoi i-au dus într-un loc pe care oamenii îl numesc gr?din? zoologic? ?i unde veneau împreun? cu copiii lor. Venau s?-i vad?, iar ei într-o noapte au disp?rut. În acea noapte i s-a împlinit o mare dorin?? a lui. Steaua protectoare sau nu ?tiu care alt? for?? l-a scos din cu?c? ?i pe el ?i pe sora lui. Apoi i-a transformat în oameni. Ca s? li se piard? urma i-a transferat în alt timp. În care iat? ne-am ?i întâlnit. Tu îmi pare mie, e?ti acel b?iat cuminte ?i de?tept care a observat în ochii mei lacrimi, atunci când eram la gr?dina zoologic?, în acea cu?c? urât? de mine. Tu te-ai apropiat ?i mi-ai spus c? teoria lui Darvin este o minciun? ?i c? este imposibil ca un cimpanzeu s? devin? om peste noapte. Dar iat?, s-a întâmplat minunea cu ciudata transformare în om ?i deplasarea noastr? în timp. Acum suntem aproape la începutul facerii lumii. Suntem aici doar noi trei: eu, tu ?i Rovelia. Ce po?i s? zici despre asta domnule om?
Apoi spun ?i eu c?, de, tare întortocheate sunt c?ile noastre, dar vom vedea noi unde se afl? lumina cea mare de la cap?tul tunelului.
2.
Prima tem? pentru discu?ie cu Rovelia a fost despre nume. „De unde se trage numele t?u? Da al t?u?, replic? ea.
- Nu-?i prea pot spune Dafin, mai degrab? ?i-a?i zice Afin.
- ?i numele t?u este interesant. Parc? ar fi compus din trei cuvinte prescurtate. Primul ar fi un prenume ca Roman, sau cuvântul romantic?, urm?torul ar fi venerabil? ?i în sfâr?it Lia. Lia îmi pare c? are origine biblic?. Lia mai este un tip de femeie, care are grij? mai mult de propria persoan?, decât de al?ii. Lor le place s? doarm? mult diminea?a, dar Lia sau Liile pot ?i s? izbucneasc? precum ni?te vulcani activi. Lia prefer? s? fie în centrul aten?iei, s? fie remarcat?. Lia prefer? s? tr?iasc? din plin clipa, dac? ea este. Numele t?u este ca o întreag? carte.
- Da ce este o carte?
La auzul acestei întreb?ri Dafin c?zu pentru câteva clipe pe gânduri... Citise câte ceva despre Raluca, Roza, Rozalia, Rodica ?i despre Romeo, Ruxanda, Roxolana, Rebeca, îns? Rovelia era pentru el chiar o adev?rat? enigm?. Dac? ar avea acces la internet au c?ta pe google, îns? în p?durea ceea deas?, f?r? zare de a?ezare omeneasc?, unde s? caute el r?spunsuri. Deaceea s-a mul?umit cu explica?iile pe care i le-a dat Rovelia. Eu sunt dintr-o p?dure foarte mare în care am copil?rit împreun? cu fratele meu, unde m-am jucat, am alergat, am cules banane ?i ne-am dat în scrânciobul f?cut din liane. ?tii tu ce sunt lianele?
Apoi s-au bucurat de fiecare r?s?rit de soare, care i-a g?st împreun? în vasta aren? a naturii. Au mers în lungul râului tot mai la vale, poate c? vor da de mare, sau de alt râu mai mare. Au tr?it zile ?i nop?i împreun? în p?duri, lunci ?i diferite v?i ale fluviului. A tr?i, înseamn? a merge, cugetau ei, iar a merge înseamn? a te deplasa, ori a te apropia. Au ?inut calea doar dup? cursul râului. Au mers to?i trei: Dafin, Cim ?i Rovelia.
Rovelia de câteva ori încerc? s?-l ia în zeflemele pe Dafin, îns? o f?cea cu un fel de duio?ie. Ea era liber? s? fac? tot ce dore?te. Ambii prindeau pe?te din râu, culegeau pomu?oare pe care le mâncau. Un singur lucru îi nelini?tea. Teama de necunoscut. Se temeau de o eventual? întâlnire cu al?i oameni, se temeau de o hait? cu lupi sau alte animale de parad?. Se sim?eau c? totu?i ei au venit din alt? lume. Dafin dintr-o lume civilizat?, Rovelia ?i Cim din jungla ecuatorial? în care au v?zut diferite animale, ?erpi, ba chiar ?i crocodili.
Dafin cuno?tea istoria multor r?zboaie ?i b?t?lii. S-a folosit de curentul electric, de telefon, de internet. A zburat de câteva ori cu avionul. Iar Rovelia... Avea ea oare vreo închipuire despre lumea complicat? a oamenilor? Din experien?? proprie ?tie c? lenmul înoat?, plute?te pe ap? mai bine zis. ?i frunzele uscate se pot ?ine pe suprafa?a apei, ?i penele. Mai cuno?tea ea multe alte lucruri, dar...
Nu ?tia ce sunt stelele ?i luna, soarele, cometele, rachetele... Într-o zi, stând la popas la umba unui arbore r?muros Dafin o întreb? dac? a v?zut vreo dat? o eclips? de lun? sau de soare.
- Da ce mai este aceasta?
- Dispari?ia total? sau par?ial? a lunii când ea nimere?te în conul de umbr? a altui corp ceresc, a explicat Dafin.
- Nu te în?eleg, a r?spus Rovelia ?i Dafin a început cu r?bdare s?-i explice. Dar cu cât explica mai mult, cu atât o încurca ?i mai tare. A în?eles care este nivelul de cuno?tin?e al Roveliei ?i al lui Cim.
Am început apoi s? le dau unele lec?ii, s?-i înv?? literele, pentru c? ambii erau analfabe?i. Le explicam alfabetul, desenând literele pe nisip cu un be?i?or. Ei repetau entuziasma?i dup? mine. Ambii prindeau repede tot ce le spuneam, a?a c? dup? câteva zile au început s? scrie primele cuvinte: mama, ap?, cap, barc?. Mai interesant a fost când am ajuns la cuvântul barz?. Rovelia zicea în loc de barz? – varz? ?i eu am fost nevoit s?-i explic care este diferen?a. Varza este o plant? cu frunze mari, groase, ondulate, care se acoper? unele pe altele, formând o c?p??ân? compact?, folosit? în alimenta?ie.
Tare mare mi-a fost bucuria când peste vreo or? Rovelia, de nu ?tiu unde, a adus o c?p??in? de varz? cu tot cu r?d?cin?. Am t?iat-o ?i am mâncat din ea. A spus c? este foarte gustoas? varza. Da unde este barza? Vom tr?i ?i în curând o vom vedea, pentru c? berzele sunt ni?te p?s?ri cu cioc, gât ?i picioare foarte lungi.
- ?in minte am mai v?zut asemenea p?s?ri în locurile natale. Sunt foarte frumoase aceste p?s?ri.
- La noi ele de obicei se hr?nesc cu broscu?e, deaceea când vom mai merge la râu poate le vedem.
Rovelia tare s-a mai bucurat. M-a întrebat, dac? cunosc vreo poveste interesant? despre aceste p?s?ri. Am meditat s?-i spun, sau s? nu-i spun, ceva ca s? nu dau în bar?. Apoi i-am m?rturisit c? sunt pove?ti despre berzele care aduc copii.
Rovelia deveni îndat? o fire ascult?toare ?i m? privi în ochi cu un fel de respect profund. Apoi îmi zise: hai, începe odat? s? poveste?ti, c? eu, iaca mor de curiozitate. A?a s-a exprimat ea ?i eu m? bucuram de succesele Roveliei. Avea, într-adev?r o minte ager? ?i o for?? fizic? deosebit?. Într-un moment ea m-a cuprins la pieptul ei, ?i în acel moment am crezur c?-mi va rupe coastele. A?a o for?? avea ea. Doar nu întâmpl?tor în trecut ea a fost o maimu?? cimpanzeu. Prin urmare trebuie s? fiu mai atent cu ea. C? nu era o fat? ca toate fetele. Dac? Rovelia m? mai strângea a?a de câteva ori, era s? fie r?u de tot. M-am hot?rât, totu?i, s?-i istorisesc povestea berzii, care aducea copii. ?i nu era o poveste simpl?, ci una cam complicat? pentru dânsa. Am început cu aceea c? într-un mare ora? exista o corpora?ie care presta servicii, spunea Dafin.
- Da ce fel de servicii?
- De aducere a copiilor cu ajutorul berzelor.
- Ha-ha-ha! Izbucni în râs Rovelia. E o poveste pentru copii mici de tot. Nu cred c? m? va interesa. C? eu demult ?tiu adev?rul, cunosc de unde ?i cum se iau copii.
- Bine, replic? Dafin, da pentru tine am o variant? mai complicat?, deaceea ascult?.
- Hai, istorise?te ce ai acolo.
Barza c?reia i se încredin?ase s? duc? un copil avea ?i ea un so?, cu un nume, numai c? era tot pas?re. De la un timp nu privea cu ochi buni desele ei plec?ri. Au ajuns la ultima ei misiune, ultima din cariera ei.
- ?i unde urma s? zboare barza?
- Nici ea nu prea ?tia. Doar i s-a spus c? are trei destina?ii, adic? trei locuri diferite. Ea avea de dus o minun??ie de b?ie?el. Unul frumos ?i tare cuminte. Acela nici nu ?tia s? plâng?.
?i el fusese repartizat spre a fi dus celei mai bune berze din serviciul care era în ora?ul despre care am auzit câte ceva ?i eu. Barza Sofia, c? avea ?i ea un nume, î?i lu? zborul, ducând un copila? mic-mic, care nu plângea. Ea urma s? ajung? pân? în ora?ul New Delhi, capitala Indiei. Barza Sofia nu zburase niciodat? atât de departe.
Acolo a?teptau viitorii lui p?rin?i, care p?reau ni?te oameni buni, dar... Mediul ambiant, adic? natura, aerul mai ales, cu care respirau, era tare poluat.
- Ce înseamn? poluat?
Dafin îi explic? Roveliei ?i aceast? no?iune de poluare a aerului, apoi continu? povestea. Dar ?i barza Sofia când a v?zut norul de praf, norul de fum, care practic acoperea ora?ul, aerul fiind de culoarea puciosei, f?cu o piruet? ?i se întoarse din zbor. Cum numai ea s-a îndep?rtat de cerul poluat al ora?ului New Delhi, copilul se lini?ti, dup? toat? zvârcoleala lui în care p?rea c? se sufoc?. Barza Sofia a observat schimbarea pozitiv? din comportarea copilului ?i s-a bucurat. Dup? încercarea nereu?it? mai avea dou? destina?ii. Spera c? va g?si p?rin?ii cei mai potrivi?i pentru copil. Dar când afl? c? destina?ia este ora?ul Damasc, capitala Siriei, se întrist?.
Rovelia de data asta n-a întrebat unde se afl? ora?ul Damasc. A t?cut ?i a ascultat. Iar acolo era r?zboi, mergeau b?t?lii pe p?mânt ?i în aer. Alt? barz?, când a zburat pe deasupra ora?ului dat fusese r?nit? de un glon? mic, dar mai r?u decât o s?geat?. Pentru c? ajungea pân? dincolo de orizont, departe peste râu ?i dup? p?dure. E un produs de r?zboi din secolul XX. Atunci ai cunoscut ?i tu gr?dina zoologic?.
- S? în?eleg c? oamenii cei r?i au gloan?e.
- A?a o fi. Da tu ascult? mai departe.
- Nu mai doresc s? ascult. M? gândesc c?-mi vei spune c? barza a fost r?nit? sau chiar omorât?, iar copilul cel mic a c?zut ?i s-a zdrobit de ni?te pietre mari.
- Nu drag? Rovelia. ?i de la Damasc barza Sofia a plecat. Când f?cea cale întoars? copilul a schi?at ?i un zâmbet. Au evitat nenorocirea, de?i unele gloan?e au trecut ?i pe lâng? ea, pe lâng? co?ul copilului.
- Rovelia! Dafin! Veni?i repede încoace, strig? Cim agitat.
- Ce s-a întâmplat frate?
Cim îns? ?op?ia ?i gesticula ar?tând cu o mân? spre albia fluviului. Acolo plute?te un co?, iar din co? se aude plâns de copil.
Rovelia imediat î?i l?s? haina de pe umeri ?i intr? repede în apa râului. A înotat vreo zece metri pân? la co? ?i reveni cu el la mal. În co? într-adev?r era un copil disperat care plângea.
- Barza Sofia a sc?pat copilul în apa acestui râu, ironiz? ea povestea lui Dafin.
- Nu cred c? barza este vinovat?. Pe aproape trebuie s? fie vreo localitate uman? în care mai degrab? s-a întâmplat o tragedie, replic? Dafin.
Iar copilul plângea în continuare. Probabil, n-a mâncat demult s?rmanul ?i nu mai poate de foame! Cim s-a orientat cel mai bine ?i în câteva minute a prins o c?prioar?, care p??tea prin apropiere, având ?i un c?prior mic. Rovelia a pus copilul cu gura lui la ?â?a c?prioarei, iar Dafin ?i cu Cim o ?ineau bine de picioare, ca s? nu se mi?te. Micu?ul sim?i mirosul de lapte ?i începu s? sug? cu l?comie.
- Iaca povestea ta ne-a adus un copila? de la barz?...
- Nu cred c? e de la barz?, mai degrab? prin apropiere s-a întâmplat o tragedie. Din acest moment simt c? ?i vie?ile noastre sunt în primejdie, ca ?i a lui... Propun s? fim pruden?i, c?ci nu ?tim ce ne a?teapt? ?i pe noi. Nu este un semn bun aceast? întâmplare.
?i cei trei, de fapt deja patru, s-au ascuns mai adânc în p?dure. Noaptea Rovelia încerc? s? priveasc? printre ramuri cerul înstelat. O candel? a vie?ii de pe cer ba se aprinde, ba se stinge, ?opti ea. Acolo e steaua numit? Luceaf?rul sau Venus. Da ce poate s? ne spun? steaua, Dafine. C? tot ce se întâmpl? pe ea, s-a întâmplat ?i pe Terra noastr?, numai c?, cu multe milioane de ani în urm?, r?spunse el.
- Tare mai e?ti de?tept, dup? cum îmi dau eu seama. Da iat?, ce ne va aduce ziua de mâine - nu ?tii...
- Nu ?tiu Rovelia, îns? tu nu te panica, adic? nu te speria. Suntem puternici ?i de?tep?i, ?i prin urmare, vom face fa?? oric?rei încerc?ri. Fii mai calm?, vezi c? ?i copilul doarme, doarme în pace ?i, parc?, ne zâmbe?te prin somn.
Gopo, un cimpanzeu, din aceea?i specie de maimu?e mari, nimerise, dup? ce fu prins, tocmai la Sankt Petersburg în Rusia. Iar de acolo, a fost transportat la gr?dina zoologic? din îndep?rtatul ora? Novosibirsk. L-au dus cu avionul. Gopo la fel a visat multe nop?i la rând p?durea tropical? din care a fost luat în captivitate pentru a-i distra pe oamnii care vizitau gr?dina ceea, el tot spera s? se întoarc? la ai s?i, dar nu-?i imagina distan?a cea mare care îl desp?r?ea de ei. Treptat toate speran?ele lui s-au topit ca z?pezile prim?vara. A v?zut pentru prima data z?pezi, ?i ger mai mare de treizeci de grade la Novosibirsk.
Într-o noapte scurt? de var?, i-a p?rut c? din imaginea lunii se desprinsese o umbra. Era doar o eclips? par?ial?, iar el nu avea de unde s? ?tie ce este aceasta. Credea c? e un semn r?u. Apoi observ? o umbr? în cu?ca lui ?i auzi o voce, f?r? a vedea pe nimeni. Gopo nu suferea de cecitate, adic? nu avea probleme cu vederea, îns? atunci chiar nu vedea nimic, doar auzea.
- E?ti liber s? pleci unde dore?ti la ai t?i, repeta vocea. Îns? ?ine bine acest rucsac ?i nu-l l?sa f?r? supraveghere nici pentru o clip?. Acolo, unde te duci, o s? v? prind? bine la to?i...
În p?durea în care se aciuaser? cei patru: Cim, Dafin ?i Rovelia cu copilul cel mic, se stârni o vijelie stranie. Vârtejuri de aer ridicau de la suprafa?a p?mântului frunze uscate, ramuri mici. În acea vijelie, ca din copac, c?zu ceva greu chiar lâng? Cim, care nu s-a speriat. S-a uitat doar mai cu aten?ie ?i sim?i un sentiment de mare bucurie în suflet. Pentru prima dat? de când deveni om. Din senin, în acea vijelie, ap?ru unchiul s?u Gopo, care mai avea ?i un ruscac mare ?i greu.
Fire?te Cim, în primul rând, s-a interesat de soarta unchiului s?u, iar Dafin s-a interesat de comoara, care era ascuns? în acel rucsac, mare ?i modern, produs în secolul XXI, probabil nu cu mult timp înainte de a nimeri acest exemplar de cimpanzeu la gr?dina zoologic?. Nu ?i-a dat prea mare silin?? s? afle cum a nimerit rucsacul, fiind pasionat de con?inutul lui. Iar în el, pe lâng? câteva pânze stranii ?i sub?iri descoperi un set de cutii metalice. Un unele era lapte praf pentru copii de pân? la 3 ani, în alt set erau gloan?e calibrul opt ?i gloan?e pentru arma semiautomat?, înf??urat? în diferite materiale, fiind pe jum?tate dezasamlat?. Mai g?si acolo ?i alte lucruri: un ferestr?u de dimensiuni mici, ni?te cu?ite la prima vedere de buc?t?rie, îns? de fapt erau pentru m?cel?rie sau pentru lupt?. Era în acel rucsac un arsenal întreg cu strict necesarul într-o opera?ie militar? de recunoa?tere a locului. ?i ni?te instruc?iuni în limba rus?. ”Îmi pare mie c? Satan are grij? de noi ?i ne întinde o mân? de ajutor. Totu?i salvarea noastr? r?mâne în mâinile noastre”, medit? Dafin, ne?tiind înc? ce îi a?teapt? peste câteva ore.
Prima alarm? veni de la Rovelia. Ea a sim?it un miros urât de fum ?i l-a tras de mân? pe Dafin. El i-a rugat pe cei doi s? tac? mor?i? ?i s? adulmece din care parte vine fumul.
- Fumul e dinspre râu!
- Ne pare nou? c? se întâmpl? ceva acolo, vocifer? ambii: Cim ?i Gopo.
- ?i eu cred c? nu avem timp de stat la taclale, interveni Rovelia.
Dafin se gr?bi s? asambleze arma automat ?i s? încarce magazinul cu gloan?e. Îi întreb? pe Cim ?i Gopo dac? doresc ?i ei s? mânuiasc? câte un cu?it ?i le împ?r?i câte unul fiec?ruia. Iar Rovelia urma s?-l ascund? undeva pe copilul g?sit pentru a nu trezi suspiciuni. Cu rucsacul în spate a mers timp de vreo zece minute spre râu, de unde venea fumul misterios. Dintr-un crâng de copaci urm?ri peisajul, care nu era nici prielnic ?i nici atr?g?tor. Ardeau r?m??i?ele unei vetre umane devastate de ni?te s?lbatici care nu se vedeau, îns? urmele lor erau proaspete pe nisipul curat ?i pe plantele pe care le-au c?lcat, în mod barbar, a?a cum ar merge un elefant prin clumba cu flori.
Rovelia g?si peste ni?te crengi t?iate ?i puse una peste alta trei c??elu?i frumo?i, care d?deau semne c? sunt înfometa?i. Trebuie s? o g?si?i ?i pe Leiba, spuse Pas?rea Nop?ii, care î?i f?cu ?i ea apari?ia.
- Da pe unde o fi?
- E pe aproape deja, trebuie s? c?uta?i mai cu aten?ie. De azi înainte chiar ?i c??elu?ii v? pot ajuta. Trebuie s? crezi cu adev?rat, c? în clipa aceasta, spuse Pas?rea Nop?ii.
?i ca din senin ap?ru un câine ce sem?na mai mult a lupoaic?. Rovelia a l?sat c??elu?ul din bra?e ?i a privit cu mai mult? pasiune spre câinele-lup. El n-a dat nicio aten?ie prezen?ei Roveliei, ci doar s-a repezit spre c??elu?i, care imdeiat ?i-au cunoscut mama ?i au început a scel?l?i de pl?cere. Gopo care pân? în acel moment îl ajutase pe Dafin ?i Cim s? prind? ni?te cai pentru c?l?rie i se adres? c?tre Rovelia. Vezi poate câinele acesta ne ajut? s? g?sim r?uf?c?torii.
Între timp Dafin reu?i s? demonstreze neîndemânarea lui în ale c?l?riei. Calul nu-l asculta ?i basta. Rovelia rezolv? problemele de una singur?. Ea a g?sit ceva suspect ?i i-a dat câinelui lup s? miroase. Acela rânji col?ii ?i h?m?i cu furie.
- Trebue s?-i g?sim pe cei r?i! ?i demonstrativ s?ri pe un cal îndemnându- pe Dafin s? repete întocmai mi?c?rile ei. Ruscacul era la Gopo, iar Dafin avea la sine doar arma automat. Câinele-lup a în?eles care este misiunea lui ?i adulmecând înc? câteva urme l?sate de r?uf?c?tori începu s? se deplaseze spre p?dure. Dar nu a intrat departe în desi?, ci a luat-o pe marginea p?durii.
Dup? animalul pornit pe urmele proaspete au purces ?i cei patru în frunte cu Rovelia, care momentan deveni conduc?torul opera?iei de c?utare. Dup? ce au parcurs o distan?? ca între Tiraspol ?i Tighina câinele se opri ?i se tupili în iarba deas? verde ?i stufoas?. Rovelia prima observ? o adun?tur? mare de ar?t?i ciudate, care parc? erau oameni, parc? juvine, fiindc? aveau fe?ele crispate de ni?te riduri stranii, iar pe cap, de?i era var?, aveau ni?te c?ciuli stranii din bl?nuri de animale. Cu to?ii se oprir? pentru a analiza situa?ia.
Aveau în fa?? o ceat? de nomazi, care pe unde ajung prad?, omoar? ?i prefac în scrum a?ez?rile umane sedentare. Probabil ace?tia au pârjolit a?ezarea uman? de pe malul râului. Erau mul?i, cât? frunz? ?i iarb?, cum s-ar spune în poveste. În fa?a lor nu aveau o scen? de poveste, ci de o realitate dur?. Trebuia urgent s? hotârasc? ce fac mai departe, fiindc? la o confruntare direct? cu sute de s?lbatici nu era pentru cei partu cea mai bun? solu?ie. Câinele d?dea semne de îngrijorare, deaceea to?i s-au retras un pic mai departe, f?r? a-i sc?pa din vedere pe s?lbatici. Rovelia era dezorientat?. Pentru prima dat? se ciocnea cu o asemnea situa?ie. Când a fost maimu??, vedea diferite confrunt?ri între animale, îns? ele nu erau de asemenea propor?ii. ?i for?ele erau inegale: patru plus un câine împotriva la o mie, da poate la zece mii, fiindc? era greu de num?rat cât? oaste p?gân? se afla în acel defileu. Sau, poate mai erau ?i al?ii în apropiere? C? cine ?tie?
Dafin s-a pomenit pentru prima dat? în fa?a unei mari dileme: s? intre în confruntare cu ei, sau nu. Chiar de intra, el ?i prietenii lui nu aveau nici cea mai mic? experien?? de lupt? cu un inamic de acesta. ?i apoi ce aveau s? fac? ei doar cu o singur? arm?. Îns? î?i d?du seama c? este într-o perioad? istoric? în care armele de foc înc? nu erau cunoscute. Din acest punct de vedere aveau un anumit avantaj. Inamicul urma s? fie luat prin surprindere. Dar cum, se întreb? el.
- S? mai a?tept?m pân? se întunec?, veni cu o propunere Cim.
- Dar, dac? ei decid s? mearg? mai departe? Atunci cum proced?m...
- Va fi mai bine pentru noi. Ei se vor mai dispersa ?i poate atunci ne apare un moment prielnic pentru a-i ataca.
Au discutat vreo jum?tate de or? cum s? procedeze, pân? când câinele d?du din nou semne de agita?ie. Atunci Gopo, care înc? mai era cimpanzeu pe jum?tate intr? în vorb? cu câinele. Afl? c? animalul l-a v?zut pe cel care i-a omorât prietenii lui, omul ?i femeia cu un copila? mic la care cânele se afla în ajutor ca animal domestic. Gopo l-a întrebat pe câine, dac? acela ar dori s? se r?zbune pe r?uf?c?tor. Câinele s-a uitat în ochii lui ?i parc? a l?cr?mat ca un om, dar n-a spus nimic. Te în?eleg foarte bine, a concluzionat Gopo. Iat? Dafin ?tie ce se poate face. Hai s?-l întreb?m pe el. ?i câinele a r?spuns doar cu un semn jalnic f?r? ca s? scoat? vreun sunet care poate s? atrag? aten?ia.
Dafin avea mari dificult??i în a lua o decizie. Dar când descoperi în rucsac o min? exploziv? dirijat? de la distan?? f?cu ?i el un semn tuturor. Am o idee! Leg?m mina asta la gâtul câinelui ?i îl rug?m ca el s?-l atace pe r?uf?c?tor. Iar noi st?m de-a gata de a intra într-o confruntare de scurt? durat?. Gopo s-a mirat.
- Cum adic??
- Foarte simplu, replic? Dafin. Asta o poate în?elege chiar ?i Rovelia. De?i e abia înc? o fat? mare, care n-a mirosit în via?a ei praf de pu?c?.
Între timp soarele, care str?lucea pe cer, dusp?ru dup? ni?te nouri de ploaie. Vor cunoa?te în curând ?i o ploaie de gloan?e, hotârî Dafin. ”Da eu ce fac”, întreb? dispert? Rovelia. Tu vei fi ca o adev?rat? JanaD-arc, zise Dafin, Gopo va fi ca un adev?rat Tarzan, iar Cim... El ?i cu mine va fi erou, dup? lupt?. Iar acum hai odat? s? vedem ce poate face un câine obijduit de ni?te oameni s?lbatici. A sosit timpul. Leg? bine mina la gâtul animalului ?i spuse: Fas!
Un r?cnet al unuia dintre s?lbatici i-a derutat pe ceilal?i, care ?i-au îndreptat privirile lor c?tre cel care era sfâ?iat de dup? gât de câinele lup. Câteva l?nci ascu?ite erau îndreptate spre animal pentru a-l împunge, îns? în clipa ceea Dafin ap?s? butonul ?i o bubuitur? puternic? zgudui cerul ?i toate v?ile din împrejurime. Explozia provoc? sute de jertfe ?i ?uvoaie de sânge, pentru c? mul?i s?lbatici s-au îmbulzit s?-i vin? în ajutor celui care a fost atacat. Exolozia i-a ?ocat atât de tare încât to?i au ridicat mâinile în sus, implorând îndurare de la Zeul lor de sus. Peste masa de n?uci?i de puterea exploziei, se ab?tu ?i o ploaie de gloan?e care veneau din arma mânuit? cu u?urin?? de Dafin, pentru c? pân? a nimeri în aceste împrejur?ri, el a tras din asemenea arm? pe poligonul din armat?. La vremea când absolvise Facultatea, cât ?i Catedra militar? cu un scurt cantanomet la poligonul de la Bulboaca.
Panica din rândurile celor lua?i prin surprindere p?rea c? nu are margini. Unii s-au culcat la p?mânt ?i bine au f?cut, c?ci pe ei nu-i luau gloan?ele, iar restul care mai st?teau în piciaore erau secera?i ca spicele de grâu de c?tre lamele unei combine uria?e, care nu se vedea, dar secera ca din senin. Apoi s-a început marea fug?. Fugeau care ?i încotro. Un r?t?cit era cât pe ce s-o doboare jos pe Rovelia, îns? ea cu o singur? mi?care îl înjunghi? cu cu?itul pe care l-a primit de la Dafin. Aceea?i ac?iune f?cu ?i Cim, iar Gopo când l-a în?f?ct pe unul ?i când a început s?-l strâng? cu puterea lui de cimpanzeu, acela a reu?it doar s? ?uiere a retragere urgent?. Probabil lui Gopo i s-a nimerit în mâini unul dintre c?peteniile nomazilor. C?ci acesta a încercat s? se apre cu un cu?it, dar Rovelia cu o singur? mi?care fulger?toare îi curm? ac?iunea, înfingându-i în inim? cu?itul cu care acela încerca s?-l v?t?meze de unchiul Gopo.
- E?ti cea mai faimoas? r?zboinic?, o l?ud? unchiul, i-ar mama ta, daca te-ar vedea s-ar mândri cu tine ?i vestea despre curajul t?u ar înconjura jungla african? dintr-o parte în alta.
- Mul?umesc unchiule, dar vezi c? mai vine un nomad din spate!
- Gopo nu doarme, Gopo se lupt?!
- Bravo b?ie?i ?i bravo drag? Rovelia. Am f?cut un lucru extraordinar. Am b?gat frica în ei ?i pe lâng? toate acestea am nimicit vreo câteva sute de nomazi care au atacat p?mânturile din ?inuturile noastre. Acum e timpul ca ?i noi s? ne retragem frumos în p?dure!
Acestea au fost ultimile cuvinte rostite de Dafin. Aproape imediat veni un vârtej de aer care ridic? tot ce nimerea în cale. Era ca o tornad?. ?i o ploi?? c?zu peste frunzele verzi, peste trupurile aprinse ale celor, care s-au decis la o confruntare direct? cu un inamic necunoscut. Tornada nu avea de gând s? se îndep?rteze, ci din contra îi amenina?a tot mai mult pe cei patru. O clip? doar le mai r?mânea pentru ca s? fug? din calea ei. Dar tornada, sau vârtejul de aer, p?rea c? e de neînduplecat. Cu un viuet puternic se n?pusti peste ei, care n-au reu?it s? fug? în toate cele patru puncte cardinale, pentru c? doar a?a poate se salva m?car unul din ei. Gopo se trezi peste nu se ?tie cât? vreme în jungla lui african?, Dafin ?i Rovelia într-un lan cu grâu, iar Cim disp?ru f?r? urm?.
Dafin avu mai târziu un vis. P?rea c? s-a c?s?torit cu Rovelia. Era func?ionar mare la un minister ?i cum se întâmpl? de obicei, func?ionarii merg uneori în delega?ii, în alte ??ri. De acolo Dafin o sun? pe Rovelia.
La întrebarea lui ce face, ea i-a r?spus: ”Gem!
Ce faci, c? nu prea în?eleg, mai întreb? Dafin ?i Rovelia îi r?spunse:
- Nu ?tiu care drac m-a pus c? culeg prune ?i iat?... acum fac gem. Gem din prune!
- Bravo Rovelia! Ai fost la în?l?ime ?i v?d eu c? tot înc? e?ti la în?l?ime. Mâine, se prea poate ca eu s? m? întorc din delega?ie ?i atunci o s? v?d ce fel de gem ai f?cut tu!
- Te a?tept cu drag, dragul meu Dafin, reu?i s? r?spund? la telefon Rovelia.






Valerian Ciobanu (Val.C) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro