Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

În alt? ordine de idei… cam în aceea?i

de Daniela Luminita Teleoaca

Ea, femeie m?ritat?. El, b?rbat divor?at. Decent?, aproape puritan?, ea. Cre?tin dr?gu?, f?r? prea multe procese de con?tiin??, el. Iubirea, un fapt divers. Iubirea, un cap?t de lume! Ei! Nu pot fi împreun?! Doamne p?ze?te, nici separat! Ipoteza con?ine premisele unei pove?ti de zile mari, susceptibil? de a satisface setea de melodramatic ?i de bizar a marilor amatori de nefericire… O laur? se lanseaz? în premoni?ii, cânt? bolduit Strani amori, în fapt detalii sau ansambluri u?or perceptibile cu degetul mic de la o mân? stâng?… El o vede. Albastr? ?i panter?. C???rându-se abil, mânuind estetic nepriceperile b?rbatului ei, un lene? cu metabolism încetinit, predispus implicit unui proces lent, dar sigur de pierdere a imunit??ii, pân? la disolu?ie [za-h?r, za-ha-ri-a, za-ha-ri-si, za-ha-ri-sea-l?…]. Atlet?, numai poet?, ea breveteaz? sentimentul apt de arderi rapide, deloc exclus a se solda cu ie?irea din materie. Z-a-h-a-r-i-s-i-e o prive?te. Mârâie aproximativ. Printre mu?chi ?i licheni. Altoi?i pe propriul trup în virtutea minisimbiozei [Dar care era câ?tigul lene?ului?!]. Cre?tinul dr?gu? iese din alteritate, str?bate un câmp cu câteva sim??minte contradictorii, d? câ?tig de sor?i celui cu nume par, umple un co?ule? cu 4 nuan?e de ro?u-alb?strui. Imaginar i-l ofer? ei, i-l ofer?, i-l…, pân? când r?mâne cu bra?ele goale. El nu are r?bdare! Nu are ?i gata! Sau poate doar… clipa?! Se ivesc: gertrude, speran?e-nadejde, rosalinde, meri(n)de, efemeride, ride, deri, irede, deire… buim?cite ?i moarte în constume à la Eva avant de tomber dans le péché. Neru?inate î?i iau por?ia de trup. Simt b?rbat! Vor b?rbat! Rup din el. Cu din?i ?i onomatopee. Preistoric. Muiere?te. Zdrav?n. Ca la ?ar?. Ca la câmpie. Masochist, numai fatalist, el se încredin?eaz?: n-o fi nici primul, nici ultimul! Sufletul face 2 piruete. Se retrage. Mintea, anihilat?! Morala – o fraz? inventat?… Animalul zace în fiecare milimetru de carne îmbâcsit? în excitare paroxistic?. O siren? de final îngroa?? compozi?ia eterului. Pl?mânii sunt seta?i s? respire un amalgam solid cu bule organice. Orgasmul coincide cu intrarea în subumanitate: uuuuuuuuuuuuîuîuîuîuîuîîîîîuî! Experimentând târâi?ul ?arpelui, istoria se repet?. Dumnezeu este constrâns s? imagineze un scenariu, m?car par?ial, plauzibil pentru continuitate. Rupe din Sine ?i aprinde un sfe?nic. Cre?tinul gentil î?i ofer? serviciile: pe Ea o iube?te de-adev?ratelea! Dumnezeu solicit? un elementar indiciu – simptom al afectivit??ii. El d? din col? în col?, pân? când ajunge într-o arie minor? a memoriei de sine. O miime dintr-o durere…, dintr-un regret (?!) î?i a?az? cortul în sternu-i generos: uite, pune mâna, chiar se zbate! Cineva sugereaz? c? ar putea fi prin (auto)sugestie. El arat? soare neputincios s?-?i mai trimit? florile pe p?mântul-din-oameni. O vede pe ea, mai mult o simte, pas?re gânditoare sustr?gându-se legilor gravita?iei, în ultim? instan?? rezistând gândului tragic prin complicitate cu partea divin?. În 3 secunde el enun?? gestual convingerea deplin? în directa propor?ionalitate dintre A GRE?I ?i A IUBI: p?c?tos la cub, o ador? pe ea! Ea îl prive?te. Durerea se adun? în litere, de aici, în silabe. Cuvintele î?i elibereaz? emitentul în arie privilegiat?. De suuus de-abia de se mai întrez?resc un lene? ?i un gentil.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro