proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ecouri de mandolin? (4) – Italienii

Ce era pl?cut pentru solda?ii francezi din cazarma de la marginea Genovei era faptul c? erau trimi?i des în afara caz?rmii, prin ora?ul Genova, cu diferite treburi, ba luând parte la diferite parade, ba ducând cu ?areta nu ?tiu ce comandant pe la distrac?ii din palate, sau la întrecerile ecvestre de pe hipodromul vestit al cet??ii. Sau, pur ?i simplu, soldatul de rând primea adesea învoiri s? se plimbe prin ora?, sau s? asiste la anumite spectacole gratuite organizate de municipalitatea ora?ului. Asta pentru c? solda?ilor francezi li se cuveneau multe.
Dar poate chiar ?i mai pl?cute erau ie?irile micilor cete de osta?i pân? în pia?a cea mare din Genova, sau poate numai pân? la iarmarocul din satul din vale, cel mai apropiat, cu scop de aprovizionare. Plecau cu o c?ru?? din cazarm?, ca s? se întoarc? cu multele cump?r?turi necesare batalionului. Aceste îndeletniciri, dup? cump?r?turi prin pia??, parc?-i f?ceau pe solda?i s? se simt? în voia lor, s? fie oameni aproape liberi, aveau prilejul s? discute cu localnicii, s? z?boveasc? pe la por?i sau prin talciocuri. Locuitorii din preajma caz?rmii îi cuno?teau deja ?i îi salutau, poate nu foarte binevoitori, dar cu polite?e.
Antony ie?ea voios din cazarm? ori de cate ori prindea ocazia. Cel mai mult îi pl?cea s? coboare dup? cump?r?turi în talciocul din vale, nu departe de cazarm?. Nu se ?tie de ce, vederea acelor târgove?i din talcioc parc?-l reconforta, îi d?dea o lini?te tainic?, greu de explicat în cuvinte. Pur ?i simplu, era în voia lui, târguia cu pl?cere, era generos, nu se certa cu localnicii pentru orice fleac. ?i, în ciuda generozit??ii sale, se întorcea în cazarm? cu cele mai reu?ite cump?r?turi. Camarazii s?i aveau întotdeauna cuvinte de laud? la priceperea lui la târguieli.
Dup? ceva vreme de slujb? la cazarma francez?, ajunsese s? cunoasc? destul? lume din vecin?tate, iar pe unii îi ?tia chiar ?i pe nume. Se-n?elege, pronun?a numele lor nu prea corect, mai stâlcindu-le în francez?, spre glumele delicioase ale localnicilor. ?tia unde s? potcoveasc? caii din cazarm?, ?tia unde e frizerul, unde se g?sea croitorul cel mai apropiat. ?tia de unde s? cumpere cel mai bun lapte, sau brânz?, sau carne. Oamenii erau bucuro?i c? aveau vânzare, ?i însu?i felul cumsecade al lui Antony le inspira încredere.
Când era trimis s? cumpere struguri sau must, Antony ?tia un loc din talciocul din vale, în care g?sea cu prisosin?? ceea ce-i trebuia. La o margine de pia??, era o mic? ghereta acoperit?, la care vindeau vin o familie de localnici. Dup? ceva vreme se convinsese c? ace?ti italieni aveau casa foarte aproape de cazarm?, chiar prima casa spre vale, când te uitai dinspre cazarm?. Acest lucru fusese o mic? revela?ie pentru el, c?ci îi pl?cea s? cunoasc? cât mai bine oamenii ?i via?a lor.
Observ?, dup? un timp, c? la taraba de vin din pia?? st?teau cam acelea?i dou? fete din casa italianului care le era vecin, fete foarte tinere, dar iste?e, frumoase, descurc?re?e. Era o pl?cere s? se joace în saluturi franco-italiene când venea s? cumpere de la ele, în ciuda glumelor un pic r?ut?cioase ale camarazilor. Dar cele doua fete îl salutau cu bucurie, politicoase, cu ni?te glasuri sonore, foarte dr?g?la?e. Nu ai fi b?nuit atâta tandre?e la ni?te simple fete italiene din satele acelea ale Liguriei.
Trecu astfel un an, ?i înc? unul, ?i toate decurgeau la fel, dup? acelea?i ritualuri ce se repetau de la anotimp la anotimp. Nimic nu justifica faptul ca în anul viitor ceva s? se schimbe în monotonia vie?ii acelui sat. Oamenii aveau acelea?i ocupa?ii, f?ceau an de an acelea?i lucr?ri pe micile lor ogoare, fie prim?vara, fie vara sau toamna. Z?pezile erau o raritate în ?inutul Liguriei, doar înal?ii mun?i din dep?rtare se albeau de z?pad? cam dup? orice vreme de furtun? asupra mult îndep?rta?ilor Alpi.
V?zuse ?i multe nun?i, petreceri la ace?ti italieni din satul din vale. Se adunau în num?r mare, în locuri mai largi, în fa?a pr?v?liilor, sau chiar în talcioc, ?i începeau serb?rile. Mai întotdeauna aveau în mijlocul lor câte o pereche de menestreli, care interpretau cu generozitate tot ce ?tiau ei mai frumos din zestrea lor de cântece. ?i nu erau cântece s? se repete, ei ?tiau cântece nenum?rate, dintre cele mai valoroase cânturi str?vechi, dar ?i altele noi auzite de la str?inii colind?tori ai muzicii, sau chiar de la Opera cea mare din Genova. Erau zile de bucurie, desc?tu?are, copiii se jucau prin talcioc, unele madone cântau r?sun?tor cu vocile lor superbe, iar câte un flaut sau vreo mandolin? animau serb?rile. E drept, la asemenea serb?ri vânz?torii reu?eau s? vând? cât mai mult ?i se vedea mul?umirea pe chipurile lor rotunjite de bun?stare.
Solda?ii francezi de la cazarm? nu-i mai deranjau pe localnici, erau ca ?i adopta?i de generoasa na?ie italian?. Doar c?, ici – colo, mai circulau ni?te fe?e posomorâte de italieni, cam tuciurii, de indivizi nemul?umi?i de prezen?a str?inilor osta?i în ?ara lor. Din cauza acestora, solda?ii francezi, dar mai ales comandan?ii lor, aveau de furc?, trebuind s?-i urm?reasc?, s? ?tie tot ce se întâmpl?.
Dar Antony era prea pu?in sensibil la resentimentele na?ionale ale italienilor. Începuse s?-i admire, s?-i plac? modul lor de via??, bucuria cu care-?i tr?iau zilele. Nun?ile din Liguria îl captivau, având un farmec parc? nic?ieri mai mare, în alte p?r?i. Ce mai încolo-încoace, italienii din Liguria erau oameni deosebi?i, pe care începuse s?-i respecte.
Camarazii lui Antony îl cam s?getau cu vorbe ?ugube?e, de când observaser? cum colegul lor se îndr?gostise de italienii pe care-i supraveghea. V?zuser? ei aceast? schimbare în firea lui, devenind foarte rafinat ?i calculat în vorbire. ?i b?nuiau ?i de ce: asta se întâmpla de când cele dou? fete de la taraba de vin din vale crescuser? ?i deveniser? adev?rate domni?oare. Glumele nu conteneau pe seama lui. Vedeau cum el de-abia a?tepta s? fie trimis dup? cump?r?turi în sat, momentele care parc? trans-luminau chipul colegului lor, citindu-i-se bucuria în ochii s?i. Ei chiar profitau de asta, îl l?sau mai mult pe el s? fac? cump?r?turi pentru cazarm?, pentru ca ei, lipsi?i de griji în timpul de învoire, s? plece s? hoin?reasc? prin osp?t?riile cele alese ale Genovei.

(va urma)