Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ecouri de mandolin? (3) - Vecinii

de Viorel Darie

Ecouri de mandolin? (3) – Vecinii

Cea?a, ploaia ?i furtuna au ?inut mai mult de-o s?pt?mân?, zile cumplite pentru localnici, deopotriv? ?i pentru cei din cazarma francez? din preajma capitalei Liguriei.
?i când nu mai exista speran?a de îndreptare a vremii, într-o diminea??, cam spre prânz, norii ?i ploaia ?i toate negurile se risipir? ca prin farmec, disp?rând dincolo de mun?i, iar peste întreaga priveli?te se a?ternu o vreme minunat?, ca-n basme, cu un cer albastru precum piatra de safir, acoperind protector cu lumina sa cald? toat? panorama vast? din golful întins al Genovei, creând imagini de neuitat, ireale aproape. Într-adev?r, marea r?spundea cerului cu o culoare parc? ?i mai intens?, iar tot ce fusese verde pe uscat pân? nu demult, acum, în plin? toamn?, primise culori aurii fascinante. Vântul încetase, doar o foarte u?oar? boare mângâia duios orice povârni? împ?durit, orice râu sclipitor, orice pâlc de copaci de chiparo?i înal?i, sau castanele bogate, sau stejarii seme?i, de-abia fo?nind aproape imperceptibil în lini?tea de dup? furtun? îndelungat?.
Se sim?ea o candoare ocrotitoare în natura lini?tit? luminat? de soarele blând, atât de a?teptat în timpul zilelor de furtun?. Acum totul era calm ?i mul?umirea se citea în toate; atât p?s?rile din vâlcele ?i p?dure ie?iser? din ascunzi?uri ?i se porniser? pe cântat, dar ?i alte vie?uitoare din p?dure r?s?riser? în poienile luminate: c?prioare, iepuri, veveri?e, precum ?i caii localnicilor, oile de pe izlazurile din deal. Era o reînviere total? a speran?ei, a dorin?ei de via??, a voin?ei locuitorilor de a reîncepe lucr?rile tradi?ionale de când lumea, în jurul gospod?riilor.
De bun? seam?, localnicii Genovei ?i ai satelor înconjur?toare n-au a?teptat mult v?zând o vreme atât de frumoas?. Au ie?it, cu mic cu mare, pe câmpiile din vale, dar ?i pe colinele dulci ce se a?terneau dinspre mun?i, pân? spre ??rmul golfului cel în?esat de b?rci ?i cor?bii. Pe întinsul m?rii se vedeau zeci, poate sute de ambarca?iuni de tot felul, c?l?torind nestingherite pe ape ?i sclipind în dep?rt?ri.
*
Antony, ie?ind iar pe ghereta de paz? a caz?rmii, când îi veni rândul s? fac? de straj?, r?mase uimit de transformarea împrejurimilor doar în câteva ceasuri. Unde erau furtunile, ploile ?i cea?a? De unde venise aceast? vreme sclipitoare, blând? ?i frumoas?? Aceast? mirare îl f?cu s? uite gândurile întunecate care l-au ap?sat atâtea zile. Acum se sim?ea st?pânit de alte sentimente ren?scute, vedea cu al?i ochi ceea ce se petrecea în ora?ul aflat la poalele colinei de pe care î?i îndeplinea îndatoririle ost??e?ti.
Acum ?i cortinele mun?ilor înz?pezi?i din dep?rtare, spre r?s?rit, erau pline de farmec, precum paginile unei c?r?i uria?e, deschise de veacuri localnicilor, spre citire, s? descifreze rostul vie?uirii lor pe lume. La fel ?i colinele multicolore, luminate din bel?ug de soare, împodobite cu aurul culorilor oferite de toamn?, erau în ton cu mun?ii, dar parc? rosteau o nou? poveste, una cu mult mai multe doruri ?i taine. Nu departe, se auzeau aproape imperceptibil sunete diafane de flaute ?i mandoline. Aceste sunete p?rea c? vin de undeva din apropiere, din vale, acolo unde se z?reau casele oamenilor. De acolo p?rea c? vin acele acorduri armonioase, dar ele veneau de mai departe, dinspre arenele golfului, reflectate de sonoritatea colinelor înconjur?toare.
Mult? vreme nu avusese impresii favorabile asupra locurilor pe care le supraveghea din ghereta garnizoanei, dar, în aceast? zi minunat?, toate i se deschiseser? inimii ?i începu s? ierte vechile impresii înnegurate. Clipele de bucurie ale momentului erau mult mai importante, venind ca o r?splat? mult a?teptat? pentru zilele mohorâte, ap?s?toare, monotone.
Dac? pân? acum avusese sentimente contradictorii asupra localnicilor tr?itori la poalele colinei, care i se p?reau vie?i omene?ti atât de neînsemnate, atât de f?r? un scop nobil, ca ni?te banale preocup?ri domestice ?i netrebnice, acum îi iertase, v?zând cât de voio?i ie?iser? cu to?ii din case, gr?bindu-se s? ajung? în livezi ?i vii, s? culeag? de zor roadele muncii lor. Scoseser? din case ?i magazii toate uneltele ?i vasele pe care le aveau în umilele lor gospod?rii, plecând cu ele pe câmpul însorit, s? culeag? tot ce le-a d?ruit Cel de Sus în timpul verii. P?reau bucuro?i, ferici?i chiar, de atâta har din cer, ?i lucrau fredonând cântece voioase. Pe unele din aceste cântece Antony parc? le recuno?tea vag.
Zarva aceasta prin gr?dini ?i podgorii se vedea nu numai în împrejurimile caz?rmii, ci ?i pe multe alte coline îndep?rtate; peste tot se vedeau localnici cu haine albind ie?i?i la munca câmpului. Prin urmare, î?i zicea Antony, acesta trebuie s? fie rostul cel mare al vie?ii, s? se bucure oamenii pe deplin de simplele, îns? generoase daruri ale p?mântului ?i cerului.
Chiar nu departe de cazarm?, mai în vale, dar pe acela?i versant al colinei, era a?ezat? o gospod?rie de ??rani, care, de bun? seam?, era locuit? de unii din cei mai neao?i italieni. Asta se vedea dup? limbajul folosit, sonor ?i ciorov?itor, aruncându-?i unii altora fraze scurte, întret?iate, ei fiind mereu în mi?care, cu treburi prin gospod?rie. Ie?iser? ?i în ziua aceea la munc? în podgoria lor, destul de întins?. Pesemne, venise vremea strângerii recoltei de struguri, care cerea mult? sârguin?? pentru t?ierea ciorchinelor, stoarcerea lor ?i umplerea butoaielor cu must. Se vedea pe chipul acestor italieni c? erau veseli, chiar ferici?i, pentru roadele viei. Sporov?iau veseli, munceau cu h?rnicie ?i cântau întruna fel de fel de cântece numai de ei în?elese.
Se gândi, ca-ntr-o doar?, c? poate ?i lui i-ar fi pl?cut s? munceasc? într-o gospod?rie ca a localnicilor din acest sat din preajma Genovei. Acesta fusese, doar a?a, un gând fugar, nestatornic, c?ci dac? se gândea mai bine, î?i d?dea seama c? el dorea cu totul ?i cu totul altceva pentru sine, mult mai mult decât o via?? lini?tit?, îns? limitat?, închis? într-un s?tuc ca cel din Liguria.
Ziua luminoas? care-i adusese atâta lini?te lu? sfâr?it, c?ci venise schimbul spre ghereta lui, iar el fusese eliberat din post ?i trimis la cazarm?, pentru odihn? ?i îndeplinirea altor activit??i de rutin? de acolo.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro