proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

La cap?tul aleii se f?cea r?coare, în umbra unei cripte lini?tea se desf?cea ca o arip? moart? de fluture. El trage aer în piept, împreun? cu imaginile cu care s-a obi?nuit, pe care privirea lui le-a b?lo?it ?i de aceea plutesc în clarobscur, nu le pot vedea. Î?i aduce aminte; dar asta se întâmpl? greu, ca un mecanism fastidios cu bile ?i greut??i din vreun desen de demult. Iar imaginile care ajung în prim plan nu r?mân mult timp acolo, se a?eaz? la loc în adâncurile mâloase din care le-a stârnit un curent subacvatic venit din gândurile lui. Nu ?tiu de ce z?bovesc dar dintre to?i el pare cel mai apropiat de mine, are chiar gândul de a scrie, îi lipse?te doar nervul. M? gândesc c?, poate, l-a? putea ajuta.
Ca un orb care-?i rafineaz? celelalte sim?uri am început s? simt gândurile oamenilor, sunt ca un sorb de care m? las purtat, în lips? de altceva mai bun. Îmi place s?-l privesc într-o balt? înghe?at?. Nu este chiar privit, este ca într-un vis în care recuno?ti lucruri. Mereu a fost un b?iat bun ?i acum îi înghea?? mânile cu o tav? cu coliv?. Merge înaintea cortegiului, al?turi de preot ?i de b?iatul cu crucea, indiferent la sfaturile fetelor care zic c? ar fi de r?u augur. Îi simt amintirile ca o ap? murdar? în vreme ce preotul bodog?ne ceva c? de, groparul are ce înv??a de la el. În vreme ce groparul scap? o înjur?tur? fiind gata s? alunece cu crucea pe ghea??, preotul a ajuns cumva de la vehiculul electric care transport? co?ciugul la hoverboard, apoi la antimaterie ?i bozonul lui Higgs. Dar iat? c? au ajuns la destina?ie ?i printre psalmodierile preotului care a schimbat registrul cât ai clipi, încep s? rostogoleasc? bulg?ri de p?mânt. Doar bulg?rii îi v?d pentru c? b?iatul acesta pe care îl cheam? ?i Vlad nu vrea s? se uite. Ca ?i cum s-ar sim?i vinovat. Ce s? zic, cunosc sentimentul. De?i în ultima vreme, adic? ... acum ?i aici, oriunde ar fi asta, m? simt u?or ?i u?urat, ca ?i cum a? fi pl?tit pentru toate. ?i preotul îi d? înainte cu loc cu verdea?? ?i eu m? scurg împreun? cu amintirile lui.
Ap? ?i întuneric. Mai departe de atât nu pot urm?ri. Un fel de pe?ter?, o t?cere ap?s?toare, un perete acoperit cu semne în c?rbune. Cred c? este unul din visele lui recente. Cred c? pune ceva la cale, am sim?it asta de de bun început, m? cam pricep. A?a am început ?i eu cu ierburile, f?r? s?-mi fac iluzii ziceam eu, ca ?i cum a? fi murit. Nu aveam idee pe vremea aia ce înseamn? s? nu mai sim?i nimic, s? te ag??i de scânteile ?i lic?ririle din min?ile celor vii. Mi-am dat seama mai greu a cui era înmormântarea dar mi-a dat de gândit toat? adun?tura aceea. Probabil dirigul îi adunase cu arcanul sau poate, în asemenea momente, se sim?eau datori, sau poate ... Am observat c? fiecare avea propria lui cutiu?? muzical? care se declan?a când venea vorba de mine, propria lui versiune. La fel de interesante ca un insectar dac? m? întreba?i pe mine. Eu care ascult gândurile altora nu pot s? nu m? gândesc c? cineva sau ceva m? ascult?. Altfel de ce a? fi aici ? Acum am ocazia ?i timpul s? scriu, pe apa confuz? a gândurilor, deja c?zute în uitare, câteva lucruri, propriile mele ... melodii.
Privirea lui în retrovizoare îmi aminte?te de privirea mea ?i de poleiul acela nefericit. Prive?te inevitabilul. Pungu?a care-l a?teapt? acas?, mica lui excursie în necunoscut. Excursia poate s? devin? mare, o mare ... Nu sunt aici ca s?-l judec. Privirile mele în retrovizoare în timp ce ma?ina din spate mi-a dat brânciul peste chei, în apa îngh?at? erau adâncite în ochii aceia care au vut s? vad? prea mult, erau adâncite în acele orbite, în care orbitau nop?i ?i zile de joac? cu focul. Pân? m-am ars ...