Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Omul cu ?obolan

de Manolescu Gorun

De la fereastra etajului doi se vede perfect spa?iul verde acum f?r? iarb? din fa?a intr?rii e toamn? plou?. Pe str?du?a dintre blocuri se aproprie un cer?etor m?t?h?los ?chiop?tând pu?in îmbr?cat într-o pelerin? groas? impermeabil? uzat? cu gluga tras? pe ochi într-o mân? cu o pung? de plastic atârn? punga de ceva relativ greu care se afl? în ea în cealalt? mân? cu o lopat? mic? tip militar cu mâner rabatabil pentru s?pat ?an?uri. S-a oprit pe spa?iul din fa?a blocului. A pus punga jos. A început s? sape. E o groap? care se contureaz? de vreun metru pe cincizeci. Ofteaz?. Las? s?patul. Se odihne?te, ?i-a tras gluga de pe cap. Pe fa?a care nu i se vede prea bine îi ?iruie ploaia asta moc?neasc? de toamn?. Reia lucrul. Groapa e gata. Se a?eaz? pu?in mai încolo. Ofteaz? din nou. ?i-a aprins o ?igar? din care trage cu obid?. A aruncat mucul ?i iat?-l în fa?a gropii. Scoate din punga de plastic un pachet învelit în cârp?. D? cârpa la o parte. Acum ?ine în mân? ceva ca o pisic?. Nu, este altceva. O coad? sub?ire f?r? p?r îi atârn?. Îl întoarce cu burta în jos. E un ?obolan. Îl pune cu grij? jos al?turi de groap? îl prive?te îl mângâie cu afec?iune pe blan? îl învele?te la loc cârpa o potrive?te bine s? nu-i fie frig îl pune în groap? se îndreapt? pleac? repede câ?iva pa?i mai încolo ?i vomit?, vomit? ?i vomit?. S-a lini?tit. Se ?terge cu mâneca pelerinii la gur?. Revine ?i astup? cu grij? groapa. R?mâne lini?tit câteva secunde cu ochii nici unde. Se uit? apoi în sus. Ploaia a stat. Pe fa?a schimonosit? îi curg lacrimi. Pleac? cum a venit. ?chiop?tând u?or.
*
Cel care a privit de la etajul doi, cel care scrie acest text, a fost, fire?te, extrem de intrigat. A doua zi a pornit s? caute cer?etorul în diverse ad?posturi întrebând de omul cu ?obolanul. Unii au râs al?ii ?i-au zis c? ?sta e mai nebun decât ei ?i a?a mai departe pân? când a dat de ce-i trebuia. Cineva de acolo i-a spus c? l-a v?zut pe omul respectiv de mai multe ori noaptea cum dormea înf??urat în ?oale cu burta în sus dezgolit? între buric ?i plex la jum?tatea distan?ei tronând ?obolanul care-i veghea somnul. Îi veghea somnul pentru c? de dou? ori a încercat s? se aproprie ?obolanul nu l-a l?sat chiar a încercat s?-l mu?te. Altul a povestit cum tot într-o noapte i-a auzit conversând se distingeau ni?te chi??ituri ritmate uneori modulate unele mai înalte altele mai joase ?i grave. În fine altul…dar asta nu se poare reproduce este imposibil de formulat în mod coerent î?i aduce numai aminte poate de ceva analog cum ar fi de Iosef K despre care Kafka în Metamorfoza spune c? s-ar fi trezit într-o diminea?? vierme sau de fluturele care s-a visat om ?i fluturele invers de un scriitor chinez al c?rui nume l-am uitat sau de Carlos Castaneda. Cu al s?u punct de asamblare. Care, la oameni, s-ar afla exact în punctul în care ?obolanul veghea somnul cer?etorului. Punct de asamblare care dac? este deplasat extrem de pu?in în diverse direc?ii te poate transforma în coiot, pum?, cerb ?i a?a mai departe ?i de ce nu în ?obolan. Dar cea mai interesant? pare a fi relatarea a ceva care mi s-a întâmplat mie cel care relatez acest text. Ne mai întâlnisem de nenum?rate ori doar o singur? dat? dintr-o întâmplare cu totul ?i cu totul remarcabil? ne-am recunoscut ne-am urât ?i iubit cu o ur? ?i o dragoste de nedescris. Aceast? întâmplare ar fi trebuit neap?rat p?strat? din nefericire amintirea ei p?le?te pe-ncetul o paloare din ce în ce mai însp?imânt?toare precum u?a unei case p?r?site din totdeauna b?tut? în cuie…

Manolescu Gorun (Sextus Empiricus) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro