Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Carla

de Constantin Iliescu

Despre doamna G. pot spune c? este o femeie de afaceri de succes ?i o persoan? foarte ocupat?. Ori de câte ori trebuia s? ne întâlnim s? discut?m despre solu?ia proiectului ei de locuin?? ap?reau ca din senin motive de amânare. M? suna, între dou? avioane, s? m? întrebe ce am mai f?cut, dar eu nu aveam cum s? progresez cu proiectul dac? nu aveam anterior m?car o singur? discu?ie asupra solu?iei. Trecusem lucrarea în folderul ”în a?teptare” ?i îmi vedeam de alte treburi, urmând principiul conform c?ruia: ”cine are nevoie de mine, m? g?se?te!”.

M-a g?sit cu telefonul, tot a?a, pe fug?. Mi-a spus c? pleac? urgent în China ?i c? la întoarcere vom sta de vorb?. La sfâr?itul conversa?iei m-a întrebat:
- Ce vrei s?-?i aduc din China?
- O chinezoaic?. Am glumit eu.
- Nu, pe bune, ce vrei?
- Nimic. Vreau doar s? rezolv?m cu proiectul.
- Las? proiectul. Bine! Am s? v?d eu ce! Ceva care s?-?i plac?.
- Nu trebuie s? v? deranja?i!
- O lunet?? Ce zici, ?i-ar place o lunet??

Închide f?r? s? mai apuc s? spun ceva. De atunci au trecut doi ani. S?pt?mâna trecut? mi-a telefonat scuzându-se c? a picat treaba cu proiectul, pentru c? ?i-a cump?rat o cas? relativ nou?, care necesita unele mici îmbun?t??iri, mai ales livingul. Vrea s? ne întâlnim s?-mi dau cu p?rerea. În timpul conversa?iei am auzit l?tr?turile unui câine întrerupte de strig?tele ei amenin??toare: ”Taci! Carla”, ”Carla, taci!”

Deci, Carla, tr?ie?te. Carla este un soi de bichon, animalul ei de companie. M? bucur c? nu a omorât-o a?a cum a promis când încercam s? f?ceam dragoste în garsoniera ei de la Favorit.
Carla era agitat? la culme. Se urca peste trupurile noastre, zgâriindu-ne ?i mu?cându-ne. ?i acum am urmele ghiarelor ei pe coapse ?i pe fese. De fapt numai dragoste nu a fost aia. Carla, de obicei, st?tea cuminte sub m?su?a televizorului, dar atunci a devenit furioas?. Urca pe pat ?i cobora agitat?, l?trând cât putea de tare, încercând s? ne sfâ?ie pe amândoi. Avea o criz? de devotament, crezând c? î?i ap?ra st?pâna. Întâlnirea a fost un fiasco total. Ne-am îmbr?cat oarecum enerva?i, dar ?i amuza?i din cauza Carlei, pe care doamna G. a promis c? o omoar?.

Dau curs invita?iei de a-i vedea noua locuin??. Intru cu ma?ina pe str?du?a indicat? ?i observ c? în dreptul casei cu num?rul 5 poarta mare este deschis?. Pu?in retras? în spate, doamna G., îmi face semn s? intru cu ma?ina pe aleea interioar?.
- Intr? în curte. ?tii cum e cu vecinii ??tia...e mai bine a?a.
Doamna G., este pu?in mai plinu??. Cobor din ma?in?. Ne s?rut?m. Mi se pare c? s?rutul ei întârzie pe buzele mele.
- S? intr?m!
- Dar Carla? Ce face Carla? Am auzit-o l?trând...
- Carla e cuminte acum.
Doamna G. m? prive?te cu subîn?eles ?i m? invit? s? stau pe un fotoliu.
- M? duc s?-?i fac o cafea.
Dispare în buc?t?rie. Privesc roat? livingul ?i încerc s? în?eleg cam la ce modific?ri s-ar preta. Pe un ?emineu de marmur?, printre alte obiecte este ?i o lunet? din alam?. Presupun c? este luneta promis?. Observ c? are o îndoitur? la mijloc ?i lentila spart?. Doamna G. vine cu cafeaua. În urma ei Carla p??e?te cu timiditate. Are un ochi lips?.
- Ce a p??it? Ce are la ochi?
- ?tii, obiceiul ei cu l?tratul în cele mai nepotrivite momente. Ultima dat? nu m-am mai putut ab?ine ?i am aruncat în ea cu ce mi-a c?zut în mân?.
- Am în?eles. Era tot un moment nepotrivit, ca acela al nostru?
- Cam a?a ceva.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro