Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

compatrio?ii mei, europenii

de Goea Maria Daniela

în urm? cu câ?iva ani, a trebuit s? fac un drum rapid ?i neprev?zut la milano. urma s? iau avionul, s? ajung acolo, s? rezolv ?i s? m? întorc. mi-am cump?rat bilet dus-întors, am ajuns, am rezolvat, dar un aspect acut legat de s?n?tate a f?cut imposibil? întoarcerea tot cu avionul, astfel încât am fost nevoit? s? apelez la tren, preferatul meu. a? merge cu trenul pân? la cap?tul lumii ?i înapoi, de trei ori la rând, a?a de mult îmi place acest mijloc de transport confortabil, sigur, romantic ?i anacronic cic?, dar numai pentru oamenii f?r? inim? sau f?r? imagina?ie, consider eu, c?ci ce poate fi mai pl?cut decât s? savurezi o cafelu??, un pateu, un pahar de ceva, ascultând melodia preferat? ?i admirând priveli?tile uluitor de frumoase care se succed cu repeziciune: câmpiile, stepele, mun?ii, livezile, p?durile, v?cu?ele ?i oi?ele care pasc lini?tite, câini?orii care latr? ?i salut? c?l?torii dând veseli din coad?, pisicu?ele l?f?indu-se la soare pe acoperi?uri, r??u?tele cu boboci în?ira?i de-a lungul gardurilor, oamenii robotind prin cur?i sau copiii f?când ferici?i cu mâna pasagerilor? gândurile î?i zboar? libere ?i în tihn?, ai timpul ?i dispozi?ia s? î?i aminte?ti, s? te înduio?ezi, s? l?crimezi, s? ier?i, s? reevaluezi sau, dimpotriv?, s? faci proiec?ii de viitor, s? imaginezi, s? planifici, s? visezi.

m? îndrept a?adar cu încredere c?tre frumoasa ?i impozanta gar? din milano, monument arhitectural ?i istoric, bine între?inut?, curat? ?i dotat? cu toate facilit??ile moderne: scar? rulant?, automate pentru bilete, alimente ?i opera?iuni bancare. nu b?nuiesc, în acele momente, c? sunt în pragul unei c?l?torii epice, de care îmi voi aminti adeseori, peste ani, cu pl?cere ?i nostalgie, dar ?i cu un zâmbet dulce-amar în col?ul gurii ?i al inimii. contextul, atmosfera, întâmpl?rile, dar mai ales oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul acelor aproape dou? zile petrecute pe calea ferat? au alc?tuit scheletul unei construc?ii-simbol a ceea ce înseamn?, pentru mine ?i la momentul actual, paradigma european?. de câte ori aud discu?ii savante despre acest subiect, documentate ?tiin?ific cu date ?i cifre sofisticate, surâd discret ?i m? reîntorc cu gândul la voiajul meu frumos ?i inedit care, pe parcursul a câtorva zeci de ore ?i cinci ??ri traversate (incluzând aici ?i românia) mi-a dezv?luit despre b?trânul nostru continet (e drept, numai despre o parte a lui) mai mult decât orice tratat de specialitate. ?i asta pentru c? po?i în?elege multe despre o na?iune urm?rindu-i pe exponen?ii ei - adic? cet??enii clasei de mijloc - în ac?iuni ?i gesturi obi?nuite, m?runte, de zi cu zi, care le relev? în mod surprinz?tor de exact substratul ancestral intrinsec, caracteristicile generale psiho-comportamentale modelate de secolele de istorie, cultur? ?i civiliza?ie ale fiec?rei semin?ii. urm?re?te omul de rând în parametrii lui de via?? obi?nui?i ?i vei avea o idee suficient de bine conturat? despre poporul din mijlocul c?ruia provine.

m? aflu deci în perimetrul g?rii din milano, acolo unde începe periplul meu european. nu prea z?resc italieni get-beget. e drept, este august ?i ora?ul pare abandonat de c?tre locuitorii s?i în bra?ele caniculei toropitoare. în schimb, turi?tii cu rucsacurile în spate sunt numero?i ?i de toate na?ionalit??ile: predomin? asiaticii m?run?ei ?i iu?i care vorbesc r?stit în orice împrejurare. cet??enii din zona arab? ?i african? sunt ?i ei peste tot: vânz?tori la chio?curile de r?coritoare, ghizi ad-hoc pe lâng? ma?in?riile de eliberat bilete de c?l?torie, simpli trec?tori care se ofer? s?-mi fac? poze, v?zându-m? cum m? chinui s? ob?in un selfie reu?it în fa?a g?rii. dup? fizionomie, statur? ?i cuno?tin?ele mele de istorie, deduc c? provin din somalia sau etiopia, foste colonii italiene. fiind o persoan? cu pielea alb? chiar ?i dup? standardele noastre, dar?mite dup? cele africane, le atrag în mod natural aten?ia acestor oameni ciocolatii, dar îmi amintesc brusc zvonurile despre albino?i sacrifica?i în ritualuri voodoo, a?a c? nu m? întind mult la discu?ii ?i intru în gar?. m? a?ez pe o banchet? s? beau un suc ?i s? admir porumbeii vioi care se plimb? ?an?o?i printre sutele de picioare care trec gr?bite. imediat sunt abordat? de o bunicu?? cu înf??i?are blajin?, care îmi m?rturise?te cu fa?a luminat? de fericire c? se întoarce acas?. în sicilia. cât pe ce s? m? înec cu sucul din sticl?, pentru c? sicilia e ultima destina?ie pe care a? alege-o vreodat?, din ni?te motive evidente pentru mine ?i total ascunse în?elegerii celor n?scu?i acolo. g?sesc un pretext ?i m? fac nev?zut?, uitându-m? peste um?r o bun? bucat? de vreme. intru într-un butic de suveniruri ?i aleg un glob de sticl? cu domul din milano acoperit de o ploaie de pic??ele albe. de?i are un pre? piperat, îl cump?r ?i abia apoi, având un presentiment sumbru, citesc eticheta: fabricat în prc. înghit în sec ?i-mi spun în gând "ha, nici voi n-a?i sc?pat...", amintindu-mi de tradi?ionalele m?r?i?oare române?ti inscrip?ionate identic.

m? a?ez la o coad? impresionant?, pentru bilet: omule?i cu ochii oblici îmbr?ca?i fistichiu, mulatri frumo?i cu copii în bra?e sau în c?rucioare, africani înal?i ?i lini?ti?i, arabi cu privire melancolic?, câte un european palid ?i stingher. ajung la ghi?eu unde mi se explic?, într-o englez? onorabil?, c? voi fi nevoit? s? schimb trenul la viena ?i budapesta, de unde va trebui s? cump?r alte bilete, pentru fiecare etap? a c?l?toriei. pentru cursa milano-viena mi se indic? un anume automat. constat c? a fost luat în custodie de un b?iat arab, care îmi explic? afabil ce ?i cum. indica?iile lui îmi sunt de un real folos, pentru c? nu e chiar a?a de simplu, cum pare la prima vedere, s? completezi corect ?i rapid toate câmpurile solicitate de respectivul aparat pentru eliberarea tichetului. încheiem împreun? opera?iunea cu succes, îl r?spl?tesc pe ghidul meu de ocazie cu o moned?, dup? care m? îndrept c?tre tren. se las? seara ?i mai apuc s? fac câteva fotografii reu?ite cu lumina crepuscular? irizând feeric peronul.

în sfâr?it, m? a?ez confortabil pe locul meu, într-o cu?et? de patru persoane. curând apar ?i colegele mele de voiaj: dou? studente din fran?a, copile de nici dou?zeci de ani - o fran?uzoaic? tipic?, cu p?r ro?u ?i pistrui, ?i o negres? cârlion?at? tuns? scurt. fete la locul lor, ambele plinu?e, îmbr?cate mai mult decât modest, pe lâng? care eu - cu hainele mele din titanul bucure?tean - par o culme a elegan?ei. studiaz? ?tiin?ele administrative ?i politice, am uitat în care ora?, dar nu în paris. sunt în vacan??, merg pân? la viena, de acolo - vor vedea. vorbesc în ?oapt? ?i chicotesc, atente s? nu deranjeze. dou? tinere cumin?i, interiorizate ?i s?r?cu?e. este a doua mare revela?ie a acestei c?l?torii, dup? structura babilonian? a publicului milanez ?i letargia estival? în care somnoleaz? marele ora?: faptul c? m? prezint mai bine decât dou? june fran?uzoaice, am un aer mai... european, culmea! nu m? în?elege?i gre?it, nu sunt nici pe departe o fashionist?, dar m? situez clar peste nivelul acestor fete simpatice, nu neap?rat prin vestimenta?ie, dar ?i prin aspectul general, conduit?, bagaj de cuno?tin?e, capacitate de verbalizare. pe lâng? mine, ele par dou? provinciale ?terse. acest lucru m? descump?ne?te, pentru c? eu iubesc fran?a ?i aveam alte a?tept?ri legate de nativii acestei mari na?iuni. tinerele au bun-sim?, se comport? civilizat, f?r? striden?ele sau derapajele constatatate la al?ii, dar au o aparen?? de pr?fuit ?i desuet, total nea?teptat?, cel pu?in pentru mine. reu?esc s? le uimesc de-a binelea, prin franceza pe care o vorbesc cursiv ?i cu mult? pl?cere. m? întreab? dac? am înv??at-o la ?coal? ?i le r?spund c? da, ?i în plus, de la iubitul meu tat?, care cunoa?te franceza la perfec?ie ?i îl ador? pe hugo. tinerele sunt impresionate ?i oarecum intimidate de aceast? suporter? devotat? a francofoniei pe care au descoperit-o în persoana unei pasagere românce dintr-un tren italian. ajungem cu bine la viena, unde ne desp?r?im în termeni c?lduro?i. le urez cele cuvenite, cu cea mai mare sinceritate.

nu am mult timp la dispozi?ie, a?a c? m? precipit spre un punct de informare, unde troneaz? o durdulie oxigenat?, în costum tirolez. vorbe?te afectat, dar entuziasmul i se domole?te când m? adresez în englez?: privirea ?i glasul ei îmi dau de în?eles c? sunt trecut? automat la categoria "neagreat" sau "non-arian". "mea culpa" îmi zic în gând, "de când mi-am promis s? înv?? germana..." îmi indic? prin gesturi - pentru c? nu se coboar? la nivelul exprim?rii în englez?, sau nu o cunoa?te - unde este casa de bilete. coad? ?i aici. când spun "bucure?ti", în mod surprinz?tor, func?ionara pare c? se bucur? ?i m? serve?te rapid. cu biletul în buzunar, dau o rait? prin gar? ?i împrejurimi. prima observa?ie: totul arat? impecabil, ordonat, ergonomic ?i func?ional. a doua observa?ie: to?i pasagerii au rucsacuri uria?e cu echipamente de schi. pare c? am nimerit la un miting al montaniarzilor îmbr?ca?i în combinezoane negre ?i bocanci. cu bluzi?a mea în nuan?e pastelate ?i pantalonii de culoare crem, sem?n cu un pui de egret? r?t?cit într-un stol de corbi. câteva priviri curioase m? scruteaz? interogativ. gute leute, a?a se îmbrac? bucure?tenii în luna august, de ce m? face?i s? m? simt ca un personaj de carnaval? intru în supermarketul g?rii, s?-mi cump?r câte ceva de ron??it. la cas?, în fa?a mea, un tinerel sp?l?cit cu ochelari, în costum de schi, bineîn?eles, î?i cump?r?... o banan?. prime?te rest câ?iva b?nu?i microscopici, dintre care unul cade pe jos. se apleac? ?i îl caut? febril, lovindu-m? cu harna?amentul din spinare. se ridic? victorios cu moneda în palm?, ro?u de efort, de jen?, sau ambele. î?i cere scuze, pe care le accept, desigur, mai mult speriat? decât deranjat? de acest episod bizar. intru într-o agen?ie bancar? din apropiere, cu inten?ia de a cump?ra euro contra lei. nu m? servesc, justificând destul de abscons refuzul de a primi lei, dar m? direc?ioneaz? c?tre o cas? de schimb din interiorul g?rii, unde rezolv problema.

în fine, iat?-m? din nou în tren, tot într-o cu?et? de patru locuri. de aceast? dat? am ca vecini de c?l?torie o mam? din slovacia, de vreo patruzeci ?i ceva de ani, înso?it? de fiul ei, de vreo dou?zeci. ea - prototipul femeii simple de la ?ar?, îmbr?cat? în pantaloni, tricou ?i un soi de ?lapi. are fa?a ?i bra?ele arse de soare, palmele b?t?torite, vorbe?te tare, zâmbe?te des ?i... transpir?. lucreaz? la un anticariat din italia, recondi?ioneaz? obiecte vechi. interesant. în ?ara natal? locuiesc într-un sat, a?a cum bine am dedus, unde au ceva p?mânt pe care îl lucreaz?. spune c? f?r? jobul acesta din italia nu s-ar descurca, traiul e scump ?i greu la ei, iar ?omajul a atins cote alarmante. b?iatul - înalt, cur??el ?i foarte lini?tit - este înc? elev. vorbe?te engleza bine, spre deosebire de mam?, care nu ?tie o boab?. fiul îi traduce, aproape cu pedanterie, fiecare cuvânt pe care eu îl spun, iar ea îi soarbe vorbele de pe buze, privindu-l cu nedisimulat? dragoste ?i mândrie. e evident c? tân?rul reprezint? totul pentru aceast? femeie modest? ?i muncit?. e atât de obosit?, încât, la un moment dat, î?i d? jos cipicii din picioare ?i le întinde pe bancheta din fa?? - a?a cum mai vezi doar prin personalul ciulni?a-bragadiru - preg?tindu-se s? a?ipeasc?. îi respect odihna ?i tac ?i eu, de?i mi-ar pl?cea s? mai aflu de la b?iat câte ceva despre slovacia, o ?ar? cu multe contraste ?i trecut destul de zbuciumat. despre românia, ei nu ?tiu decât c? e "o ?ar? mare". le-am povestit c? avem mun?i ?i litoral ?i au fost foarte mira?i, nu credeau c? se mai poate face plaj? ?i în alt loc decât în italia... mama se treze?te ?i, imediat ce intr?m în slovacia, coboar? amândoi, t?cu?i ?i resemna?i, într-o gar? anonim?. nu înainte de a primi din partea mea încuraj?ri ?i asigur?ri c? totul va fi bine... constat cu pl?cere c? în acest voiaj îndeplinesc cumva rolul omului care aduce ploaia, dac? pot spune a?a.

r?mân singur? în cu?et? ?i îmi continui în lini?te drumul pân? la budapesta. cobor ?i descop?r impresionat? o gar?-monument, ca ?i cea din milano, poate chiar ?i mai impun?toare. m? întâmpin? ?i itemuri familiare: înv?lm??eal?, etnici cu p?l?rii negre ?i fuste cre?e, cur??enie cam anemic?, pere?i scoroji?i, cotloane întunecoase... m? împiedic ?i sunt gata s? cad, urm?rind cu privirea ni?te bie?i fazani împ?ia?i, suspenda?i de plafonul g?rii, spre amuzamentul unui grup de rockeri adolescen?i care trec zgomoto?i pe lâng? mine. g?sesc cu greu casa de bilete, amplasat? sibilinic într-un col? obscur. ?i mai greu g?sesc peronul de unde pleac? trenul meu. îl prind la musta??, dup? ce un bodyguard cu suflet mare îmi deseneaz? pe o hârtiu?? traseul pe care trebuie s?-l urmez, atât de întortocheate sunt c?ile... g?rii din budapesta.

aferim, am urcat în trenul care m? va duce la bucure?ti! lume mult?, g?l?gie pe m?sur?. nimeresc în vagon cu un celebru manelist, pe care c?l?torii îl recunosc imediat ?i îl înconjoar? cu interes. to?i vorbesc în acela?i timp, mult ?i tare. eu sunt la cap?tul unei c?l?torii lungi ?i obositoare, e noapte ?i vreau s? m? odihnesc. m?car câteva ceasuri. îmi p?r?sesc locul ?i m? strecor, într-o cvasi-clandestinitate asumat?, într-un alt vagon, cufundat în întuneric ?i într-o lini?te binecuvântat?. m? instalez comod pe o banchet?, îmi pun o e?arf? pe cap - protec?ie împotriva luminii ?i a curentului - ?i m? cufund într-un somn adânc. dup? un timp m? trezesc, din instinct. care se dovede?te a fi corect. în stânga mea z?resc o siluet? cam... gola??. este un tân?r brunet, îmbr?cat numai cu pantaloni ?i încins cu un fel de brâu în culorile alb, ro?u ?i verde. st? întins cât e de lung pe banchet?, într-o pozi?ie, hai s?-i spunem îndr?znea??, ca s? fim elegan?i. pare c? doarme, dar se ?i mi?c?, face ni?te gesturi, s? le numim tot îndr?zne?e, ca s? fim ?i de data asta elegan?i. m? uit cu coada ochiului spre plasa de bagaje: are o geant? de voiaj neagr? cu ab?ibilduri... italiene?ti. în urm?toarele ore m? transform într-un martor mut ?i involuntar al efuziunilor de extrac?ie erotic? ale acestui june r?t?citor. nu îmi permit s?-mi mai schimb din nou locul, de teama controlorului vigilent, care apare la intervale regulate, ?i care m-ar putea exila înapoi în vagonul manelistic. a?a c? r?mân în vecin?tatea iub?re?ului peninsular, întrebându-m? retoric de ce impiegatul nu îi domole?te avântul acestui personaj înfierbântat, cu atât mai mult cu cât, cu dou? banchete mai în spate, c?l?tore?te ?i o m?icu?? catolic?, îmbr?cat? în ve?minte specifice. dar poate am r?mas eu în urm? în ceea ce prive?te moravurile contemporane, mai ?tii?

se crap? de ziu? ?i, în aceast? forma?ie complet? ?i eterogen?, intr?m în gara de nord. c?l?torii s-au dezmor?it dup? somnul de noapte ?i se în?ir? cumin?i pe culoar, cu bagajele în mâini. m?icu?a se aranjeaz? cu gesturi calme, preg?tindu-se ?i ea de coborâre. italianul cel focos sare în picioare, î?i ia valiza din plas? ?i în câteva clipe e pe peron, nu înainte de a-mi arunca o privire scurt?, care ar putea însemna orice... oare unde se duce? în ceea ce m? prive?te, am ajuns practic acas?... visez la o baie cald?, un mic-dejun cumsecade ?i o cafea cu spum? din bel?ug.
apoi inten?ionez s? scriu fie o dizerta?ie serioas? despre viitorul europei unite, fie un eseu sentimental despre c?l?toria pe care tocmai am încheiat-o.
r?mâne de v?zut pentru care variant? voi opta...

Goea Maria Daniela (MariaDanielaG) | Scriitori Români

motto: "Fo?ne?te lanul, mângâiat de vânt,/?i-n soarele amiezii se r?sfa??;/Miros de pâine suie în v?zduh/Din bobul sacru, d?t?tor de via??." Ion D. Goia, Var?

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro