Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Tour Eiffel a sc?pat ca prin minune

de Sorin Stoica

De aceast? dat? c?l?toresc în ultimul rând de scaune ale avionului. Stau la geam. La culoar st? un tip crispat, la sacou ?i blugi, iar între noi nu st? nimeni. E bine, îmi pot relaxa picioarele. Tipul la sacou ?i blugi, de?i la fel de înalt ca mine, nu vrea s? ?i le relaxeze. Am spus, e crispat, încordat. Zborul decurge placid. O stewardes? cu pistrui e unica tres?rire de peisaj pe aici. O cheam? Marlene, îi scrie pe ecuson. Aceste frumuse?i ar trebui obligate s?-?i pun? pe ecuson ?i num?rul de telefon. M? ia cu visare. Sunt trezit brusc de o mi?care a tipului de al?turi. S-a ridicat s? mearg? la toalet?. Cred c? are probleme cu rinichiul drept, îl tot vedeam c? ?i-l pip?ie. Cu coada ochiului v?d c? i-a c?zut ceva pe scaun. Oh, my God, e un pistol. Atunci în?eleg tot, crispatul e poli?ist Interpol plasat de Uniunea European? pe acest zbor considerat de risc, citisem despre a?a ceva dar nu am crezut. Inima mi-o ia la fug?. Apuc arma. E un Colt M1911, îl ?tiu din filmele cu Starsky ?i Hutch din anii '90. E greu, mai mult ca sigur are înauntru toate cele 9 gloan?e. Deci crispatul î?i verifica arma, nu rinichiul, probabil e prima lui misiune de zbor ?i are emo?ii. Bag Coltul la curea, sub hanorac, în fa??, ?i m? ridic. Visul meu de a juca rol de Dumnezeu devine realitate. Fac un calcul simplu ?i realizez c? zbur?m deasupra Parisului, superb, voi "deranja" Tour Eiffel (cel mai enervant monument) cu acest Boeing 737 in picaj. Iar fac un calcul: am un glon? pentru stewardesa care probabil se va opune intr?rii mele peste pilo?i (sper s? nu fie Marlene), un glon? pentru eventualul erou care va încerca s? m? dezarmeze, un glon? sau dou? pentru încuietoarea u?ii cabinei de zbor, unul pentru copilot, altul pentru comandant iar restul nu ?tiu, v?d eu. P??esc spre partea din fa?? a avionului. Nu m? întâmpin? nimeni. Am pulsul 210, cred. Mai am cinci metri
pân? la cabin?. In dreapta u?ii cabinei se vede o umbr?, e Marlene care preg?te?te servirea pasagerilor cu snacksuri ?i r?coritoare. Tresare, am surprins-o. Se întoarce c?tre mine. Ce frumoas? e de aproape! M? pierd. Tour Eiffel poate s? mai a?tepte catastrofa, acum am altceva mai bun de f?cut, de exemplu s? m? întorc la locul meu, s? pun pistolul pe locul poli?istului ca ?i cum habar n-a? fi avut de el ?i s? m? gândesc la o stratagem? de a face rost de num?rul de telefon al stewardesei cu pistrui Marlene. In fond e o eroin?, a împiedicat un act terorist aerian deasupra capitalei Fran?ei. Iar eroii trebuiesc r?sf??a?i, nu-i a?a?

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro