Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Alita ?i vr?jitoarea Karika

de Carmen Vin?an

?inutul de Vest ad?postea în inima Muntelui Noroios, Castelul din Grot?. Pe aceste plaiuri bogate în vegeta?ie ?i izvoare, la marginea P?durii Spiridu?ilor-Creast?-Alb?, se afla o c?su?? modest? din piatr? în care locuiau ?apte fete: Alita, M?lina, Serena ?i Ramena, la vârsta m?riti?ului, iar C?lina, Luana ?i Violeta, la vârsta bobocilor înflori?i. P?rin?ii lor fuseser? nevoi?i s? plece pentru un timp din sat l?sând pe mâinile Alitei toat? gospod?ria ?i grija celorlalte surori. Pentru c? plecau la ?coal? de cum se iveau zorile ?i se întorceau abia dup? asfin?itul soarelui, Alita trudea singur? de diminea?? pân? seara, îns?, pe la miezul nop?ii disp?rea de acas? ?i se întorcea abia când se cr?pa de ziu?, cu pantofii plini de noroi. Surorile mai mari se mirau de acest lucru, îns? nu îndr?zneau s? o întrebe nimic pentru c? Alita se ocupa de toat? casa, ba mai mult, g?seau pe plit? tot felul de bun?t??uri ?i merinde pe care ele nu ?i le puteau permite.

Alita se deosebea de celelalte. Toate aveau p?rul ro?u ca focul ?i ochii ca t?ciunele, ea avea culoarea spicului ?i privirea smaraldului, era iute ca o sfârleaz?, blând? ca o c?prioar? ?i istea?? ca un delfin.

De?i trecuser? mai multe anotimpuri de când plecaser? p?rin?ii lor, într-o zi de amiaz? torid? de var? primir? o epistol? prin care le m?rturisea c? fuseser? angaja?i ca slugi la grajdurile unuia din boierii ?inutului de Sud ?i le promiseser? c? le vor trimite câ?iva galbeni.

Alita nu spuse nimic, îns? M?lina îi smulse scrisoarea din mân? ?i o mototoli cu furie, aruncând-o în foc.

-Dac? nu vor mai veni, nu-i nimic, Alita! ?terge-?i lacrimile alea odat?, te vei descurca tu! S? ne culc?m!, îi propuse aceasta cu viclenie ?tiind c? în urm? cu o sear? hot?râser? împreun? cu celelalte fete s? o urm?reasc? pe Alita în aceast? noapte.

-Poate c? fur? de la boieri!,o b?nui Ramena.

-Sau poate c? mai sluje?te la cineva!, îi lu? ap?rarea fetele mai mici.

-Voi s? v? ?ine?i gura, micu?elor!, strig? la ele, M?lina. Duce?i-v? la culcare pân? nu v? rup oasele!, le ameni?? ?i Ramena, pref?cându-se somnoroas?.

Dup? ce a?â?? focul în sob? ?i î?i puse un ?al pe umeri, Alita plec? de acas? pe drumul ce ducea la Grota Vulcanului Noroios. Atât le-a trebuit celorlalte; le închise în cas? pe cele mici ?i plecar? dup? ea. Luna str?lucea atât de intens încât orice umbr? mi?c?toare care se prelingea peste case, peste copaci ?i peste drum, le d?dea un frison de team?. Stelele luminau cerul, iar greierii aduceau serenade în gr?dinile cu flori parfumate, dar fetele nu auzeau acest concert nocturn, ci urm?reau curioase silueta Alitei. Fata mergea lini?tit? pe c?rarea deja b?t?torit? de pa?ii ei croindu-?i drum prin vegeta?ia s?lbatic? a p?durii ferindu-se uneori de crengile aplecate ale copacilor. Câte o cucuvea înfiora lini?tea nop?ii cu ?ip?tul ei ascu?it, îns? ea î?i continua drumul nestingherit?, pân? ce ajunse dup? un timp la gura Grotei Vulcanului Noroios, în seara aceasta luminat? mai mult de razele argintii ale lunii. Coborî povârni?ul lunecos în timp ce picioarele i se cufundar? pân? la glezne în noroi; înaint? cu grij? pe coridorul îngust în direc?ia vestului pân? ce ajunse în gr?dina castelului, lâng? tufele de liliac uscat regretând degradarea frumoasei statuete din inima fântânii arteziene ce reprezenta o femeie cu un prunc în bra?e, acum secat? ?i plin? de noroi. Oft? adânc, apoi se îndrept? c?tre locul cel mai înfior?tor al castelului, temni?a. Camerele întunecate îi d?deau fiori de spaim?. O singur? tor?? lumina înc?perea în care era înl?n?uit prin?ul.

Noapte de noapte, timp de trei ani, Grimes o a?tepta ner?bd?tor. Prezen?a ei în inima lui îi alina suferin?ele.

... Pe când Alita avea cinsprezece ani, Karika, st?pâna vr?jitoare a ?inutului Noroios o aduse pe meleagurile Lacului Verde, aflat la o mie de pa?i de Muntele Noroios. P?mântul din jurul acestuia era de mare trebuin?? pentru vr?jile ei malefice. Alita era slujinica vr?jitoarei dintotdeauna. Nu î?i cunoscuse p?rin?ii, dar nici Karika nu îi dest?inuise c? o furase din leag?n imediat dup? na?terea ei.

Drumul de la Casa Noroioas?, locuin?a vr?jitoarei, pân? la marginea Lacului Verde trecea prin ?inutul de Vest, aflat foarte aproape de Muntele Noroios. Castelul din Grot? fusese o ?int? râvnit? de mult timp pentru Karika. Castelul se bucura de o gr?din? maiestuoas?, un prilej de odihn? ?i destindere pentru vr?jitoare. De cum ajunser? acolo ?esuse imediat un plan pentru a pune mâna pe el ?i nici c? se putea g?si un moment mai potrivit când Grimes, prin?ul mo?tenitor tocmai se plimba c?lare pe aleile gr?dinii. La vederea celor dou?, calul se sperie ridicându-se în dou? picioare lovind-o pe hâd? cu copita. Karika se pr?bu?i la p?mânt ?i se f?cu neagr? la chip de sup?rare. Când s-a ridicat din iarb? se preg?ti s? pedepseasc? aceast? neru?inare, îns? Alita îi prinse mâna ridicat? ?i-l goni pe Grimes de acolo. Numai c? furia de neoprit a acesteia o f?cu s?-?i înfig? unghiile mari ?i ascu?ite în carnea fetei pân? ce se z?rir? firi?oare de sânge. Grimes nu suport? aceast? nedreptate. Scoase din teac? sabia de la brâu amenin?ând-o c? o va despica în buc??i obligând-o s? o elibereze din sclavia ei. Karika fusese nevoit? s? accepte dorin?a tân?rului prin?.

La scurt timp dup? f?g?duiala f?cut? vr?jitoarea î?i întoarse mânia asupra lui. Îi transform? pe p?rin?ii lui în stane de granit, arunc? o vraj? peste întregul ?inut inundând cu noroi castelul ?i toate împrejurimile, iar pe el îl închise în temni?a castelului. Pe Alita o alungase în ?inutul de Vest. Acolo petrecu câteva nop?i dormind sprijinit? de fântâna din fa?a casei unei familii care se îndur? pân? la urm? de ea ?i o primi slujnic? la ei.

Dar, Karika nu se opri aici. Se întoarse dup? un timp for?ând-o s? vin? la castel în fiecare noapte, fix la miezul nop?ii, pentru a-i îngiji r?nile prin?ului pricinuite de Vulturul Negru al Noroaielor; o pas?re uria??, cu ciocul ascu?it, slug? fidel? a vr?jitoarei, iar pe Grimes îl for?? s? consimt? c?s?toria cu Lainda, fiica cea mic? a Karik?i ?i încoronarea acesteia ca regin? a întregului ?inut, plan pe care ?i-l f?urise imediat cum îl z?rise pe prin?.

-Te a?teptam mai devreme, spuse Grimes când o v?zu în dreptul u?ilor temni?ei.

Blânde?ea din vorba lui îi aducea de fiecare dat? bucurie ?i-i sporea speran?a. Fata se a?ez? la picioarele lui. Îi cur??? r?nile cu o cârp? înmuiat? în ap? de izvor, apoi le unse cu o alifie. Câteva poeme înso?ite de un cânt de leag?n pe care îl înv??ase de la o vecin? ce-?i adormea pruncul ?i multe pove?ti auzite la b?trânii satului împrosp?tau aerul greu din temni?? legând ?i mai mult dragostea lor. Prin?ul uita de dureri, îns? dup? plecarea ei inima lui se topea de dor. Î?i dorea s?-i mângâie m?tasea p?rului, îns? vr?jitoarea cuno?tea sentimentele tân?rului ?i îi ?inea mâinile legate în lan?uri dezlegându-i-le dup? plecarea ei.

-Mâine s? nu mai vii aici!, spuse dintr-odat?, Grimes. R?mâi acas?, te rog!

Glasul lui deveni t?ios ca o sabie ascu?it?.

-Trebuie s? am grij? de M?ria Ta! Karika m? va...

-Aaa...te-a amenin?at tic?loasa aia hâd?...zise privind furios c?tre vulturul care î?i deschise ciocul agitat a?teptând ner?bd?tor s? guste din carnea prin?ului.

Un zgomot sec le atrase aten?ia. Alita tres?ri. Surorile o priveau din pragul u?ilor deschise rotindu-?i privirile la decorul din jurul lor. Peste podeaua de piatr? smocuri de paie murdare amestecate cu lan?uri ?i sânge umplea înc?perea. M?lina se scutur? de scârb?.

Alita se ridic? brusc în picioare. Vr?jitoarea le va pedepsi, dac? le va g?si aici!, gândi însp?iântat?.

-Trebuie s? pleca?i, imediat!,strig? venind lâng? fete.

-Acum ?tim unde e?ti în fiecare noapte!,r?spunse râzând, Ramena neluându-i vorbele în seam?.

-Voi nu ?ti?i ce se întâmpl? cu adev?rat. Kari...ka...

Abia pronun?? numele vr?jitoarei c? se ?i trezir? cu ea rânjindu-?i din?ii hido?i. În jurul ei plutea un fum ro?u înnec?cios. O strânse cu putere de bra?ul dezgolit aruncând-o la picioarele prin?ului.

-Bine a?i venit, dragele mele! spuse cu viclenie învârtindu-se în jurul Serenei care o privea uluit?. Alita a fost nechibzuit? c? v-a adus aici, nu-i a?a, dr?gu?o?

Î?i r?suci capul în direc?ia fetei.

Serena râse.

-Netoata asta? Este mut? ca un pe?te. Am urm?rit-o, se dest?inui ea, f?r? s? îi pese de vorbele zgip?uroaicei. El este motivul pentru care pleci de acas?!, continu? mergând câ?iva pa?i înainte privindu-l de sus pe prin?, ignorând-o pe Karika.

-Pleca?i!, zise cu glas stins, Alita.

Înainte de a sfâr?i vorbele, fetele se trezir? al?turi de Grimes prinse ?i ele în lan?uri la mâini ?i la picioare.

-Elibereaz?-le pe ele! M? ai pe mine!, se rug?, Alita. Voi face tot ce spui!

Se a?ez? în genunchi în fa?a Karik?i.

-Nu le vei face nimic, zgrip?uroaico!, se auzi vocea furioas? a prin?ului. Sunt de acord cu cererile tale! Acum, elibereaz?-le! strig?, el zb?tându-se în lan?uri.

-Bine. Pute?i pleca!, zise Karika ridicând o mân?.

Se trezir? împreun? la margine de drum, nu departe de casa lor.

-Nu poate face asta! Trebuie s? m? întorc!, zise, Alita descump?nit?. Grimes renun?ase?

-Ce proast? e?ti! spuse, Serena cu dispre? continuându-?i drumul fericit? c? sc?pase de pericol.

Cerul se întunec? dintr-odat? acoperit de aripile p?s?rilor negre care t?iau v?zduhul cu ciocurile lor ascu?ite înso?ind o calea?c? împodobit? cu trandafiri negri. Lainda scoase capul prin fereastr?. Un voal ro?u îi acoperea chipul.Trebuia s? se întoarc? la castel cât mai repede. Se ridic? ?i porni în fug? într-acolo.

Sala de Festivit??i aflat? al?turi de Sala Cavalerilor era în?esat? de vr?jitoarele împopo?onate cu rochii negre ?i panglici ?ip?toare ce-?i fluturau evantaiele pestri?e a?teptând începerea ceremoniei de nunt?. Un b?rbat cu joben negru a?tepta semnalul vr?jitoarei cu o carte deschis? între palmele late. P?s?rile se strânser? în fa?a ferestrelor. În spatele prin?ului se aflau p?rin?ii lui lega?i cu un lan? auriu în jurul gleznelor. Aceast? imagine o f?cu s? scoat? un sunet de uimire culegând câteva priviri r?ut?cioase ale vr?jitoarelor din jur.

-Vino!, spuse o feti?? tr?gând-o de poalele rochiei. Galia, Zâna Crengilor-de-Copaci vrea s? î?i vorbeasc?!

În curtea castelului alia?ii ei, Spiridu?ii Creast?-Alb? ?i Zânele o a?teptau. Galia o lu? de mân? ?i-i ?opti ceva la ureche, apoi Alita se întoarse în grab? în sal? despicând mul?imea cu coatele ei, pân? ce se opri lâng? vr?jitoarea Karika, chiar în fa?a lui Grimes ?i a Laindei. Prin?ul tres?ri când o v?zu, îns?, Alita se ridic? pe vârfuri ?i îl s?rut? lung. Karika ?tia c? gestul ei pecetluise leg?tura dintre cei doi ?i nu putea accepta asta. Trase pumnalul din teaca unui spiridu? aflat în spatele lui Grimes îndreptându-l înspre pântecele Alitei, dar fata fusese mai iute ?i o trase pe Lainda în fa?a ei. Într-o clip? se pr?bu?i la p?mânt. P?s?rile se repezir? cu furie asupra Alitei, Karika se aplec? peste Lainda, u?a se deschise cu zgomot. Spiridu?ii ?i zânele se n?pustir? asupra vr?jitoarelor. Zânele deschiser? sticlu?ele cu esen?e de flori r?spândind arome puternice înce?o?ând înc?perea în câteva clipe. Vr?jitoarele se înecar? cu parfumul florilor. Spiridu?ii le prinser? în plasele preg?tite legându-le sau închizându-le în cu?ti de bambus. Multe se ridicar? în v?zduh zburând prin ferestrele sparte. Peste podelele înro?ite de sânge, printre evantaiele rupte ?i fâ?iile rupte din hainele vr?jitoarelor spiridu?ii culeser? baghetele zgrip?uroaicelor dându-le foc. În vacarmul din jurul lor ?ipetele Alitei p?reau s? nu îl scape pe Grimes de amenin?area ciocului ascu?it al Vulturului Negru care se apropia cu fiecare b?taie de arip? de col?ul peretelui s?lii în care se afla acesta, într-o lupt? cu s?bii cu unul din alia?ii vr?jitoarei. Karika trase pumnalul din pântecele Laindei ?i se n?pusti c?tre Alita care alerga spre Grimes, îns? Vulturul o atinse cu o arip? ?i o trânti la p?mânt f?r? s? ?tie c? vr?jitoarea se împiedicase ?i c?zuse în lama pumnalului din mâna ei. Un fum negru cu miros în?ep?tor se ridic? din trupul întins pe podea. O lumin? puternic? pref?cu p?s?rile în fum, iar trupurile vr?jitoarelor
pocnir?.Totul se terminase.

În v?zduhul luminat de soare, florile î?i desf?cur? cupele, iarba r?s?ri cu iu?eal?, iar noroiul se scurse în p?mântul cur??at de o ploaie de var? acoperind întregul ?inut.

Grimes ?i Alita f?cur? o nunt? ca în pove?ti invitând atât ?inutul de Vest cât ?i pe cel de Est. Bineîn?eles c? nu lipsir? nici Serena, M?lina, Ramena, C?lina, Luana ?i Violeta, frumoasele domni?oare de onoare.

Carmen Vin?an (Camy Traitly) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro