Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ineditul existen?ei

de Ana Urma

Marin Sorescu
(1936 – 1996)


„Întîmplare
Cu mine se petrece ceva.
O via?? de om?

Marin Sorescu, poet, dramaturg, prozator, eseist, cronicar ?i traduc?tor, unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, debuteaz? la vârsta de 28 de ani (1964) cu volumul de parodie „Singur printre poe?i?, publicând în timpul vie?ii un num?r de dou?zeci?itrei de volume. Printre cele mai cunoscute titluri, amintim: „Tu?i?i? (1970), „Suflete, bun la toate? (1972), trilogia „Setea muntelui de sare? („Iona?, „Paracliserul?, „Matca? - 1974), cele 4 volume din ciclul intitulat „La lilieci? (1975, 1977, 1980, 1988) dar ?i romanele: „Trei din?i din fa??? (1977) ?i „Viziunea vizuinii? (1982), literatur? pentru copii: „Unde fugim de acas?? (proz?, 1967), „Cirip-ciorap? (versuri, 1993), critic? literar? „U?or cu pianul pe sc?ri? (1985). Sunt numai câteva din mul?imea de titluri care i-au adus în repetate râduri premii din partea Academiei Române ?i a Uniunii Scriitorilor din România dar ?i numeroase premii interna?ionale. Opera sa cuprinzând ?asezeci de titluri a fost tradus? în peste dou?zeci de ??ri. Marin Sorescu, membru titular al Academiei Române, unul dintre cei mai activi scriitori români, a ocupat de-a lungul vie?ii întreaga gam? de func?ii în strâns? leg?tur? cu formarea sa ca scriitor, de la redactor, la redactor-?ef de revist? literar?, director de editur? ?i pân? la func?ia de ministru al culturii. Dup? apari?ia volumului „Poeme” (1965), marele critic George C?linescu a scris în revista Contemporanul: „Este entuziast ?i beat de univers, copilaros, sensibil ?i plin de gînduri pîna la marginea spaimei de ineditul existen?ei, romantic în accep?ia larg? a cuvîntului?.

Mândru de originile sale, înzestrat cu o inteligen?? critic? de necontestat desprinde din trecut cuvinte, sintagme ?i le monteaz? fascinant ?i optimist într-un ludic tinzând spre oralitate, pres?rat cu idei ?i filozofii de via??. Vom observa în versurile sale o gravitate afi?at? cu gra?ie, o gravitate din care nu lipse?te floarea cochet?riei cuvântului într-un joc al în?elepciunii ?i exuberan?ei re?inute, în parafraze cu o delicat? tent? spre livresc ?i modern. Poetul se reinventeaz? pe sine în poezie ca într-un joc simplu, natural: „Am z?rit lumin? pe p?mânt, / ?i m-am n?scut ?i eu / S? v?d ce mai face?i?. Reg?sim în poezia lui Marin Sorescu teme, atitudini comune dar ?i o tandre?e absurd? (ca în picturile lui Chagall): „Am legat copacii la ochi / Cu-o basma verde / ?i le-am spus s? m? g?seasc??.

Dornic de experimentare, pasionat ?i tenace se va apropia de artele plastice, reu?ind în pictur? ca ?i în poezie, mare parte dintre tablourile sale fiind ast?zi în custodia Muzeului de Art? din Craiova.

Marin Sorescu, un poet sensibil în c?utarea noului nu va r?mâne indiferent fa?? de poezia de inspira?ie nipon?, haiku. Astfel c? în anul 1990 apare cu poezie, în antologia „Umbra libelulei”, iar în anul 1991 este cooptat în colegiul de redac?ie al revistei „Haiku”, fondat? de profesorul Florin Vasiliu. În paginile revistei public? al?turi de poe?ii de genera?ie: Nichita St?nescu, Adrian P?unescu, Gheorghe Tomozei, Radu Cârneci, Grigore Vieru etc.

Se spune despre imaginea literar? c? pune cuvintele în mi?care, angajându-ne într-o gândire tainic?, departe de murmur fiecare în parte fiind confiden?ii unor m?rturisiri proprii autorului. Depinde de fiecare cum recept?m mesajul, cum facem leg?tura între cuvânt ?i semnifica?ie, lectura provocându-ne spre acel onirism în care retr?im reveria scrisului. În func?ie de tr?iri, afinit??i, vom „gusta” diferit sau aproape la fel din acelea?i cuvinte.

De la Marin Sorescu ne-au r?mas poeme senryu, explicite, ironice, vesele dar nu este cazul poemului de fa??. Laconic, ambiguu, excesiv de eliptic este con?inutul poemului în discu?ie. Este un poem de stare, auster, o situa?ie cred nemaipomenit? care l-a f?cut pe poet s? ne lase o bijuterie ascuns? într-o carapace de cuvinte. Un ?ip?t în surdin? despre care ?tia c? va avea ecou peste ani. Însu?i poetul este prezent în formularea: „Cu mine se petrece ceva?. Nu este o întrebare, nici o nedumerire, este o constatare. Ne d? de în?eles „ceva?, ca ?i cum i s-ar fi dezv?luit tainele, o împ?care cu sine ?i omisiunea voit? a unei m?rturisiri pe jum?tate, ca o aten?ionare ...?i ?ie ?i se poate întâmpla. Acel „ceva? ar putea fi pus pe seama binecunoscutelor întreb?ri existen?iale: de unde vin? cine sunt? încotro m? îndrept?!!! ...cu cât vrei s? afli cu atât te adânce?ti în c?ut?ri. F?r? implicarea cititorului versul ar r?mâne f?r? ecou. ?i, ca replic? la acel „ceva? vine r?spunsul sec, precipitat ?i simplu în sintagma (exersat? ?i de noi la propriu ?i la figurat) în versul de final: „O via?? de om?. E mult, e pu?in, este destul o via?? de om?!!! Se spune c? un haiku împrumut? sau poart? amprenta tr?s?turilor de caracter ale autorului aflat în postura de observator. A? asemui poemul în discu?ie cu binecunoscutul: „nop?i f?r? greieri / ceva i se întâmpl? / universului?, apar?inând scriitorului ?erban Codrin.

De?i greu analizabile, prin poemele sale Marin Sorescu ni se încredin?eaz?, ni se dest?inuie sincer ?i vesel. Uneori cu candoarea unui copil, alteori aluziv, distant ?i meditativ, reu?ind s? creeze acea complicitate favorabil? comunic?rii autor-cititor. În volumele ap?rute postum: „Puntea? (1997), „Scrinteala vremii? (1997), „Versuri inedite? (1999), de cele mai multe ori în spatele cuvintelor simple desprinse din limbajul de fiecare zi, vom descoperi personajul dramatic ?i fragil dar victorios în lupta cu împrejur?rile, transformându-?i discret ?i tandru suferin?a, în poezie (vezi ultima poezie „Scara la cer?).

În 1981, într-un interviu publicat în revista România literar?, la întrebarea: „Care a fost faptul sau întâmplarea extraordinar? pe care a?i tr?it-o pân? acum??, Marin Sorescu r?spundea în stilu-i caracteristic: „Faptul de a te fi n?scut este o întâmplare extraordinar?. Eu nu-mi revin din aceast? întâmplare nici acum”. (Ana Urma, Vaslui, 21.01.2019).

Bibliografie:
http://poetii-nostri.ro/marin-sorescu-autor-44/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu







Ana Urma (AnaUrma) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro