Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oral ?i scris 8

de nonciu dragos

Banii cei mai mul?i proveneau din vânz?ri, abia când am ie?it într-o dup? amiaz? cu trupa s? vindem, am observat totul, se puteau câ?tiga într-o singur? zi cât munceai în ?ar? pe o lun? cu un salariu mare. Toate astea m? d?dur? peste cap, într-o singur? sear? f?cusem 500 de pound f?r? s? clipesc ?i banii erau to?i ai mei, parc? nici nu mai vroiam s? m? gândesc la munca de birou. Urm?toarea zi m-am sculat de la ora 4 înfiin?ându-m? în atelier, asamblând ?i punând programe f?r? s? clipesc. La ora 5, domnul Fangos, m? vizit?.
- Nu ave?i somn, domnule Fangos.
- ?tiam c? nu trebuia s? te scot la vânzare, acest tip de munc? este ca un drog nenorocit.
- Vreau s? ajut, doar atât.
- Asta s? i-o spui altcuiva, C?posule!
- Nu ?tiam c? to?i banii câ?tiga?i, se împart la sfâr?itul zilei.
- Dup? ce se scad cheltuielile curente, doar faci ?i munca de birou.
- A?a este, doar c? eu eram obi?nuit s? fiu pl?tit la s?pt?mân?...
- Aici totul este pe fa??, îns? sunt zile când nu iei nimic.
- V? cred, îns? valorile consemnate de mine, îmi spun altceva.
- Da, mont?m ceva mai mult, dar cea mai mult? marf?...
- Deocamdat?, doar vreau s? încerc, domnule Fangos.
- Nu m? mai domnii atâta, a fost doar un noroc c? ai putut face atâ?ia bani.
- V? cred, eu vreau s? mai încerc o zi întreag? singur s? vedem atunci suma... ?i...
- Propun s?-?i termini studiile, ai timp s? faci ?i bani.
- Da, ?coala este important?, numai c? acum sunt pe val.
- C?posule, te rog r?mâi la nivelul biroului, sunt bani frumo?i, ?i-apoi nu este chiar atât de riscant.
- Recunosc, abia acum am v?zut cât de bine este s? ai al?turi o goril? ca domnul...
- Înc? nu i-ai dat un nume!
- Nu, a fost haios când a vrut s? m? strâng? de gât un chinez, zicând c? marf? ca aceea fac numai ei ?i nu se cade s? fie vândut? în Londra.
- Da, mai sunt ?i oameni care nu în?eleg mersul, faptul c? produsul nu este decât o juc?rie, o machet? a originalului dac? vrei, asta trebuie s? le spunem tot timpul celor care cump?r? s? nu-i dezam?gim niciodat?, pentru c? urm?toarea genera?ie de produse ar putea fi încercat? tot de ei.
- Da, unii chiar sunt recunosc?tori c? pot atinge astfel de copii ale produselor.
- ?i-am l?sat de lucru la birou, te rog înva?? pentru examene, vei avea timp s?...
- A? vrea s?-mi da?i doar o zi s? încerc, dup? aceea voi veni la locul meu.
- Ast?zi termin? dosarul, mâine dac? nu o s? ai nimic de f?cut, de?i n-am s? mi-o iert niciodat?, o s? ie?i la vânzare.
- Da, vroiam s? v? întreb, domnule Fngos, munca aceasta de asamblare, de punere în func?iune ?i altele, cum se pl?te?te?
- Nu se pl?te?te, face parte din produc?ie, pl?tesc doar pe timpul iernii asamblare ?i asta din banii mei, atunci când nu am vânz?ri.
- Am în?eles bine, de am venit aici s? fac marf?!
- Da, numai c?, având în vedere c? te pricepi s? pui în func?iune anumite produse, ceea ce pu?ini o fac, m? gândesc s?-?i dau ceva pentru aceast? etap?.
- P?i, pl?tea?i ?i înainte, nu a? vrea s? stric rostul.
- Recunosc c? cele mai multe le f?ceam tot cu un copil ca tine, care s-a pr?p?dit într-un accident banal.
- ?i-l pl?tea?i... pentru...
- Da spre ru?inea mea, nici eu nu pot pune în func?iune unele produse, am l?zi întregi în magazie asamblate de familie, atunci când este vremea urât?, pe care nu am putut s? le format?m, nu au pornit efectiv, iar cel care o f?cea...
- Nu mai este. Cât pl?ti?i pentru programat?
- Destui bani, aproape cât câ?tigi pe strad?, dac? munce?ti o zi întreag?, ?i este de treab?.
- P?i înseamn? c?...
- Ai de lucru tinere, te rog r?mâi în cas? o perioad?, m?car pân? termini ?coala.
- M? duc s? termin dosarul.
- A?a s? faci, poate m? ascul?i, nu mai vreau s? am...
- Cum a murit... b?iatul?
- O s?-?i spun, când o s? fi preg?tit.
- A p??it-o chiar a?a de r?u?
- Foarte r?u C?posule, ai grij? s? n-o iei pe panta aceea, este îngrozitoare, nimic nu este mai r?u decât s? fi calic.
- Am în?eles, sper s? nu v? dezam?gesc, domnule Fangos.
- Fi un copil bun ?i du-te la birou.
- A?i avut un birou ?i pentru b?iatul...
- Da, este ?i acum biroul, numai c? în alt ora?.
- Func?ioneaz? acel loc?
- Da, numai c? nu produce ca acesta, acolo stau oamenii care au intrat în rutin?, merg pur ?i simplu mai departe.
- Ave?i un b?iat care s?...
- Este unul, nu atât de bun ca tine, trebuie s? fac controale regulate, dar merge.
- La fel de...
- Nu, a terminat liceul, pu?in mai copt ca tine, dar are alte preocup?ri acuma.
- Este chiar atât de complicat?
- Da, întotdeauna dorim mai mult, în loc s? ne perfec?ion?m mai mult.
- Ave?i dreptate, domnule.
- Auzi C?posule, este a doua oar? când te întreb, sunt chiar atât de r?u? Nu ai reu?it s?-mi spui niciodat? pe nume, distan?a aceasta m? omoar?, practic...
- Auzi?i, apelativul acesta este un defect de-al nostru, vroiam s? v? întreb ce este de fapt cu fata domnului John?
- De ce? Nu în?eleg!
- ?tiu c? m-a?i scos în ora?, la vânzare, ca s? uit...
- Domnul nostru este un pic cam guraliv!
- Nu prea cred, nu ?tiu dac? a?i observat, dar am golit barul din birou, pentru a afla c? a?i cump?rat mo?ia domnului John.
- Acum vin de acolo, sticlele sunt la locul lor, nu pentru c? te-a? controla pe tine, am eu mu?terii mei.
- Înseamn? c? am f?cut o gaf?, cred c? gorila noastr? a f?cut alimentarea de rigoare.
- Atât îi trebuia s? aflu c? îmi gole?te barul t?u, el are acces la casa din fa??, poate s?-?i toarne ?i-n cap, când este liber.
- ?i când este liber?
- Ha, ha, ha! Niciodat?... noaptea poate face... ce-l tr?sne?te, dar diminea?a s? fie frech.
- Înseamn? c? m? place, dac? a b?ut cu mine.
- Da, nu ?tiu... am în?eles c? nu este pe invers!
- Ha, ha, ha! Toat? lumea zice c?...
- Nu! Deocamdat? nu am trecut hotarul b?iete, cred c? nici el.
- Tot nu mi-a?i spus...
- Mo?ia era de vânzare, eu sunt prieten vechi al domnului John, avem ceva timp în spate...
- Cum a?a?
- Ei, am lucrat împreun? pe vremuri, dumnealui este cadru militar sau a fost, acum este un fel de pensionar, în trecut lucram împreun? într-o unitate militar? din Australia.
- P?i nu spunea?i c? sunte?i arab?
- Ba... da! Numai c? pa?ii m-au dus c?tre acest tip de munc? pe vremuri, nu am rezistat prea mult.
- Ei, doar nu m? gândeam c? a?i ie?it la pensie, domnul John, are o vârst?! ?i Stuart?
- Stuart, o s? ni se al?ture cât de curând, nu pot ?ine pe cineva s?-mi lustruiasc? b?ncu?a de la lac.
- Dar... se v-a pierde.
- Tot ce se poate strica poate fi depozitat.
- ?i asta este adev?rat, p?s?rile am în?eles c? se hr?nesc absolut natural din apa de acolo.
- ?tiu. În ceea ce prive?te pe Stuart, o s?-l folosim o vreme pentru asamblat, având în vedere ce a dichisit el acolo, atâtea cr?cu?e.
- ?i mo?ia, cine tunde iarba?
- Noi!
- Care noi? Domnule Fangos, suntem deja...
- Da, C?posule! De exemplu când dorim s? ie?im din tabloul acesta de capital? o vreme, mergem împreun? ?i t?iem iarba.
- Ave?i dreptate, tot nu mi-a?i spus nimic...
- Cred c? o s?-l pedepsesc urât r?u pe domnul nostru... chiar nu ?tiu nimic de fata domnului John.
- S-au mutat, ?ti?i ceva?
- Din câte ?tiu, nu. Urma s?-mi trimit? cheile ?i altele prin Stuart, la hotel, tot atunci îl voi anun?a de noul lui loc de munc?, dac? îl dore?te bineîn?eles.
- Este urgent dosarul?
- Nu, de fapt vroiam s?-?i fac ceva pentru a mai t?ia din elenul t?u tineresc.
- De câ?i bani este?
- De 100 de pound.
- Am în?eles, pot s?-mi iau liber ast?zi.
- Chiar ai nevoie de ceva recreare, a? vrea s? te gânde?ti mai mult la viitorul t?u.
- ?i asta, a? vrea s? vorbesc cu domnul John.
- Ce ?i-a f?cut omul acesta, nu pot s? în?eleg în ruptul capului!
- M-a iubit ca pe copilul lui, domnule Fangos.
- Nu m? mai domni atâta, vrei s? te duc? domnul, acum c? v-a?i împrietenit.
- Nu ?tiu... a? vrea s? o iau ?i pe Kioto.
- Foarte bine, atunci merge?i cu to?ii.
- Nu cred c?... Kioto... are o experien??...
- Da, bine atunci, uite ni?te bani de buzunar, sunt în afara serviciului.
- Mul?umesc, domnule.
Drumul c?tre Gar? m? obosi pu?in, cu toate c? puteam afla din prima sta?ie informa?ii despre autobuzele ce mergeau c?tre domnul John. Imediat ce am v?zut urm?toarea curs? mi-am dat seama c? am timp berechet s?-mi iau prietena ?i s? ne îndrept?m c?tre mo?ie.
Kioto, dormea deja pe um?rul meu, iar eu m? uitam pe fereastra autobuzului t?cut. Nu puteam accepta ca cineva de care m-am apropiat atât de mult s? piard? într-un timp atât de scurt aproape tot, de?i mo?ia nu aducea decât cheltuieli, dac? stau s? m? gândesc mai bine, iar cel?lalt hotel al s?u necesita ceva repara?ii, v?zând la ce nivel a lucrat, m? gândeam c? era ceva de cheltuit, u?or, u?or, ra?iunea mea devenea mai optimist?, gândind just noile transform?ri ?i ocolind de fapt problema expus? fa?? de noi, fiica lui. Mintea mea zbura în toate direc?iile, parc? eram mai optimist gândind c? poate ar putea s? m? ia în noile sale interven?ii pentru extinderea hotelului, dar imediat totul a devenit sumbru, gândind c? tocmai a renun?at la cel mai bun om al lui, Stuart.
Mersul pe jos pân? la mo?ie m? mai învior?, Kioto str?lucea în locul acela verde, ne-am delectat cu tot felul de poieni?e ?i ghirlande frumos îngrijite. Domnul John, era pe b?ncu?a din lemn de lâng? lac ?i hr?nea ni?te r??u?te, p?rând degajat, rupt de tot ce era în jurul s?u.
- Nu cred c? este foarte indicat s? le înv??a?i cu hran? artificial?, domnule John.
- Ha, ha, ha! Ce faci C?posule, uite-o ?i pe Kioto, nu-mi vine s? cred, lua?i loc lâng? mine, copii.
- Mul?umim, domnule John! Ast?zi ne-am luat ceva liber de la serviciu ?i ne-am gândit c? ar fi bine s? v? vizit?m.
- Bine a?i f?cut copii, dar cum de te-a l?sat Fangos, s? chiule?ti.
- Îi este fric?.
- De ce, doar îi faci munca de birou foarte bine, din ce am în?eles de la el.
- Da, numai c? ieri am ie?it la vânzare, am luat o gr?mad? de bani în nici 2 ore.
- Nemernicul, i-am spus s? te ?in? departe de acea lume!
- M-a scos pentru c? am aflat de vânzarea mo?iei, domnule. Nu se mai putea în?elege cu mine, adrenalina m-a revigorat oricum.
- C?posule, nu este o munc? pentru tine, mul?i au murit...
- Muncind...
- Nu, pentru c? l?comia le-a schimbat via?a.
- Tot nu în?eleg, cum face Fangos, banii?
- Cu procent pe produsul primar, astfel nimeni nu observ? ?i-l v?d un sfânt, mai ales c? are un talent deosebit la vânzare, stând cot la cot, cu angaja?ii ?i la urm? împarte totul, dup? vânzarea ultimului produs din acea zi. Acum ai în?eles!
- Da, în orice caz este fantastic, nu am ?tiut c? se pot face atâ?ia bani.
- Da, numai c? tu po?i face bani din birou ?i format?ri. Este mult mai comod a?a, pentru ?coal? mai ales.
- Am în?eles. S? ?ti?i c? sunt profund marcat c? a?i vândut, de?i pe drum încoace am socotit totul ?i probabil c? ?i eu a? fi ac?ionat la fel.
- Vremurile s-au schimbat C?posule, nu mai suntem chiar atât de nobili, pe cât ne vede lumea.
- N-a? putea spune...
- Te în?eli C?posule. Cum te în?elegi cu Kioto, v?d c? se în?elege foarte bine cu veveri?ele mele.
- Da, l?sa?i-o acolo, uneori prea se face c? le ?tie pe toate. Auzi?i, ce fel de arab este domnul Fangos?
- Unul care ?i-a dat de lucru...
- Nu ?tiu, dup? comportament seam?n? cu o ras? de ?igani de pe la noi.
- Este posibil...
- Ce anume? Este ?i era foarte greu pentru un român, fie el ?i ?igan, s? ajung? în Australia, mai ales în armat?.
- V?d c? nu ai stat degeaba!
- Mie îmi spune?i! Cât alcool am b?gat în gorila dumnealui!
- S? ?ti c? se ajungea în Australia, chiar ?i din România, dar unii se încadrau în armat?, pentru unele avantaje, era foarte greu s? iei cet??enie la acea vreme, chiar ?i acum este.
- Am în?eles, deci dumnealui este...
- Te las pe tine s? cau?i rasa C?posule, slav? Domnului sunt destule.
- Am în?eles, dar gorila dumnealui, f?r? nume?
- S? ?ti c? în America, erau astfel de gorile, chiar ?i aici în Anglia, erau g?rzi de corp c?rora nu li se spuneau decât, domnule.
- Dar, de unde vine?
- Nu ?tiu, dar sigur este ceva apropiat lui Fangos.
- Adic?...
- Eu nu am spus nimic în plus C?posule, singur o s? gânde?ti ce dore?ti.
- Am în?eles asta din prima zi în care am r?mas aici. Vroiam s? întreb ce mai face Katy, fata dumneavoastr?, data trecut? era?i foarte absorbit de vânzare, încât nu am putut discuta?
- Sunt sigur c? nu ai putut afla nimic de la...
- Da, nici de la domnul, cu tot alcoolul pe care l-am b?gat în el, nici de la domnul Fangos.
- Totu?i ai aflat ceva, c? am vândut, iar nemernicul de Fangos, te-a scos la vânzare pe chestia asta.
- Sunte?i atât de închis, domnule John.
- Sunt englez, b?iete.
- Da, numai c? eu m-am ata?at de mult...
- ?i eu, numai c? nu vroiam s? iei parte la problemele mele de familie.
- Sunt chiar atât de grave, domnule?
- În mare le-am rezolvat, numai c? acum voi fi nevoit s? muncesc din greu.
- Nu în?eleg.
- Fata mea Katy, a intrat într-un cerc nu prea s?n?tos, noi am intervenit destul de energic, dar nu s-a putut face nimic, acum s-a trezit, numai c? pentru faptele sale a trebuit s? scoatem mul?i bani din buzunar, avoca?ii sunt foarte scumpi, la fel ?i amenzile pe aici.
- Eu m? gândeam la ceva medical, ce îmi spune?i dumneavoastr? m? uime?te pur ?i simplu, dumneavoastr? sunte?i atât de bun, domnule... nu merita?i un astfel de tratament.
- Familia, o s? vezi ?i tu, de fapt p?rin?ii t?i simt ceva pe spinarea lor, este un co?mar uneori.
- Da, cred c? ave?i dreptate. Acum v-a?i lini?tit, cât de cât? S? ?ti?i c? nu voi spune nim?nui.
- Mai sunt vreo câ?iva pa?i de f?cut ?i încheiem. Cred c? î?i dai seama de ce i-am spus lui Fangos, s? nu te bage la vânzare.
- Da, acum foarte bine. Îmi pare foarte r?u pentru tot ce trage?i, doamna Mary, cum se descurc? cu toate acestea.
- Mult mai bine decât m? a?tept?m, munce?te la micul hotel care ne-a mai r?mas. O s?-mi lipseasc? ra?ele acestea.
- Sunt sigur c? o s? g?si?i ceva apropiat, în vreun parc din apropiere.
- Da, ai dreptate, numai c? aici nu m? filmeaz? nimeni.
- Ha, ha, ha! Foarte bun?!
- De ce râde?i, vreau ?i eu!
- De nimic, Kioto! De ra?ele acestea nes?tule.
- Veveri?ele sunt mai haioase.
- A?a este.
- R?mâne?i la mas??
- Nu a? vrea s? deranj?m, oricum... în ultimul timp nu prea am mâncat.
- Eu m?nânc la restaurantul meu, dac? tot muncesc acolo.
- Foarte bine Kioto, o s? te rog s? ai grij? de C?posu, în locul meu, în curând distan?ele dintre noi, se vor m?rii ?i mai mult.
- Oricum, domnule John, m? sup?r? în fiecare zi, pentru c? nu dore?te s? renun?e la Fangos, care nu este pentru el.
- Poate, cu pu?in? re?inere, o s? reziste.
- Nu cred c? este omul, în curând o s? auzi?i altceva despre el, o s? vede?i.
- Vom vedea.
- Sunt un pic mai c?pos recunosc, nu degeaba mi-au pus numele acesta colegii mei, dar banii aceia...
- Vede?i! Ce v-am spus?!
- Poate o s? m? mai vizita?i, o s?-mi trimit adresa complet? la Fangos, atunci vom vedea ce este de f?cut.
- Da, negre?it! O s? vin cu Stuart, sper c? o s? i se fac? ?i lui dor.
- A?a s? face?i. Auzi, dac? Stuart, intr? la lucru, s? ai grij? de el o perioad?.
- Sun ?i acolo spa?ii verzi, pentru timpul liber bineîn?eles.
- Am în?eles, dar las? c? o s? mai veni?i pe aici s? îngriji?i, sunt sigur c? voi doi ve?i fi nelipsi?i.
- Domnule John, v? sunt recunosc?tor pentru tot ce a?i f?cut pentru mine, mai ales c? mi-a?i înlesnit adaptarea aici.
- Vorbe?ti de parc? plec în alt? parte C?posule.
- A, nu! Nici nu m-m gândit, doar c? o s? ne fie mai greu s? venim dac? ve?i fi departe.
- Deci nu mânca?i nimic?
- Nu, eu sunt atât de... r?v??it de toate... c? nici n-a? putea mesteca.
- Da Kioto, pe ea nu o întreb?m?
- Nu domnule John, de altfel ne-am uitat pe mers, se apropie ultimul autobuz, iar dup? aceea o s? trebuiasc? s? ne ?i caza?i.
- Am ?i uitat Kioto, programul este foarte strict, trebuie s? ajungem la sta?ie!
- Numai bine C?posule, Kioto! Ave?i grij? de voi copii, nu m? dezam?gi?i.
- La revedere! Domnule John, ve?i fi mul?umit de noi, o s? vede?i.

nonciu dragos (mihai andrei) | Scriitori Români

motto: creeaz? ?i vei fi adulat

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro