proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

(acesta este un fragment dintr-u proiect ceva mai amplu, a c?rei ac?iune se desf??oar? în 1810)

Atunci Marga deschise gura, iar ochii ei sprijineau podeaua ca nu cumva s? se întoarc? ?i s? o pr?v?leasc?, pe ea ?i pe Antioh:
- V-am f?g?duit azi noapte, înainte s? plec de la evghenicoasa voastr? adunare la care nu aveam cum s? r?mân, c? am s? v? spun ce cred eu despre muieri ?i libov, dup? ce au vorbit atâtea fe?e pline de în?elepciune, fe?e ginga?e ?i luminate, cum sunte?i voi ?i dumnealor masalagiii, b?rba?i cu prax? mult? ?i dox? pe m?sur?. Nu ?tiu cum s? v? istorisesc ce am în minte, ?i mai ales vou?, aici ?i acum. Înc? ?i mai mult lui Antioh, pe care nu pot s?-l suf?r (iar ochii ei alunecar? pentru o clip? sub podea, c?utând lumea de dincolo cu eroii ei, legiu?i ?i nelegiu?i), dar am f?g?duit cu nechibzuin??, iar acum trebuie s? isp??esc.
A?a vorbea Marga, iar lui Antioh i se f?cea c? vinul î?i ?inea r?suflarea, înfulecându-i fiecare cuvânt, c? vinul încetase s? fumege în cup? ?i t?cea ?i el ascultând-o, privind cum gândurile ei spumegau ?i fierbeau ?i se preschimbau apoi în vocea aceea m?t?soas? ?i unduioas? care îi ridica lui to?i mor?ii la via??, tot la fel cum vinul i se scula de pe mas? ?i îi ajungea, încet, la gur?, a?a cum vorbele Marg?i se scurgeau printre buze ?i ajungeau la el, ne?tirbite, taleri de aur rostogoli?i pe mas?, niciunul calp.
- Nu cu mul?i ani în urm?, la noi la mo?ie, la Creasta, oamenii au descoperit în p?dure o creatur? sp?imoas? foarte care i-a sp?imântat pe to?i, rumâni ?i ?igani deopotriv?. Era, spuneau cei care au v?zut-o, un soi de om care nu sem?na a om (iar Antioh crezu pentru o clip? c? ochii ei s-au sprijinit de ai lui), avea p?r peste tot ?i de-abia i se vedeau luminile ochilor, ?i doar a?a ai fi putut ?ti c? jivina aceea avea ceva omenesc în ea (?i iar??i privirile Marg?i se proptir? în du?umele, ca nu cumva s? se clatine împreun? cu min?ile lui Antioh, tulburat peste m?sur? de preschimbarea pre? de o clipit? a glasului ei în ?oapt?), c? ?oale nu purta pe el, ?i nici de ru?ine nu p?rea s? ?tie, c? i se vedeau toate cele care nu trebuie s? se vad?. Era ?i se ar?tase a?a cum îl f?cuse maic?-sa, de avusese vreo una, c? a?a vorbeau oamenii, c? era lucr?tur? diavoleasc? cum fusese el alc?tuit. Ajunseser? s? se sperie mai ales cei care nu-l z?riser? niciodat?, parc? ?i mai mult decât cei de-l v?zuser?, ?i nu mai îndr?znea nimeni nu numai s? mearg? în p?dure s? caute g?teje ?i alte cele, da’ nici la câmp nu se mai duceau, de l?sau ?arinile nemuncite. Femeile ca femeile, da’ b?rba?ii erau parc? apuca?i de streche, bolânzi?i de fric?. Acu’ nu zic nu, poate c? or fi fost unele care s? îl fi c?utat înadins, a?a se zicea la clac?, îns? eu nu cred s? fi fost cu putin?? a?a ceva. B?rbatu-meu zicea c? s?-l plumbuiasc?, s? scape de el, dar tata s-a împotrivit, zicând c? o fi ?i el un suflet pierdut de Dumnezeu ?i c?-i p?cat s?-l împu?te. ?i dac-o fi, zicea el, vreun rob sc?pat de la vreun boier de vaz?, ?i dup? aia te iau la întreb?ri la agie, ?i te afum? cu capul în jos? C? hâr c? mâr, c? o fi c? o p??i, ceva trebuia f?cut, c? nici m?car v?danele nu se mai încumetau s? ias? din sat. ?i când porcarul care l-a v?zut întâia? dat? a istorisit din nou întâmplarea, s-a aflat dup? ce l-a descusut tata, c? porcarul nu fusese singur în ziua aia. Nu cu porcii se dusese el la p?dure, ci cu una dintre ?ig?nci, a?a o poam? c? nu o putuser? m?rita (buzele Marg?i f?cur? un soi de omicron iar Antioh trebui s? î?i ascund? fa?a dup? un pocal cu vin). Iar când jivina a v?zut muierea i-au sticlit ochii ca la moroi ?i a dat s? se repead? la ei, a?a a zis porcarul. Nu i-a prins c? au fugit care încotro ?i s-au pierdut pe dup? uluci ?i au început s? latre z?vozii de s-a speriat fiara pân? la urm? ?i s-a pierdut dup? copaci, ?i atunci tata s-a gândit mai bine ?i zis c? a g?sit el o cale. A plecat la târg a doua zi ?i s-a întors cu o pod?reas? de s? fac? mama apoplexie iar b?rbatu-meu se uita la el ca lovit de dambla. Nu am apucat s? o v?d pe muiere, da’ ?tiu c? o chema Smaranda ?i înc? într-un fel, cum e ?i Angelica voastr? aia de înghite s?bii, un nume de cârcium? de î?i umple sufletul de scârb? (glasul ei se cutremur? atunci, în vreme ce Branko pufni în râs). Au g?tit-o pre? de câteva ceasuri, ba înc? l-au chemat ?i pe pop? s?-i cânte, c? dac? totu?i e lucru dr?cesc s? nu p??easc? fata ceva, da' eu zic c? ?i dracul ar fi dat de dracu' cu una ca ea, ?i mai degrab? lui ar fi trebuit s? îi cânte popa decât ei. I-au dat o arvun? gras? ?i au dus-o la marginea satului. Au petrecut-o cu privirea pân? ce s-a pierdut în p?dure iar ce s-a întâmplat acolo nimeni nu ?tie. Tata a luat cu el câ?iva robi cu topoare ?i furci ?i ce-au mai g?sit ?i au ie?it s? o caute înainte s? se lase noaptea, dar s-au întors degrab? – ?i f?r? ea. ?ase zile ?i ?apte nop?i i s-au auzit când gemetele când urletele, f?cea ca o lupoaic? pe care o g?siser? to?i dracii, ?i oricine povestea asta puteai s? vezi cum îi sclipeau ochii ?i unii se hlizeau ca porcii, a?a cum v?d c? se hlize?te ?i Antioh acum, iar al?ii, mai ales muierile, aveau obrajii împurpura?i. Ce s? v? mai zic, c? ?ti?i voi mai bine decât mine cum va fi fost, c? voi sunte?i ni?te oameni f?r? c?p?tâi, iar eu îs femeie m?ritat?, de unde s? ?tiu eu? ?i chiar de-a? ?ti, tot nu v-a? spune c? prea v? rânji?i. Atât v? mai zic – c? dup? ce s-a plinit vremea asta, ?apte nop?i ?i ?ase zile, s? fie pe la prânz când cei r?ma?i în sat (c? era zi de corvoad? atunci) au v?zut-o ie?ind din p?dure, cu ar?tarea dup? ea. Nu mai era despuiat cum îl f?cuse m?-sa, ci se acoperise cu ni?te ?tergare de-ale ei, ?i privea în jurul lui cu fric? ?i cu mirare, de nu se mai însp?imânta nimeni. Unde înainte era fioros ca un moroi de te însp?mo?a s? te bage în boli de s? spui ?i la mor?i, acu’ se blegise ca un mielu?el ?i umbla sfios pe dup? fustele ei, de ziceai c? era o vac? cu vi?elul ei cu tot, a?a umblau amândoi prin sat pân? ce au ajuns la noi acas? ?i s-a ar?tat c? fiara în?elegea române?te ba chiar ?tia s? îndruge ?i dou? trei cuvinte. L-au dus la biseric? ?i i l-au dat popii pân? ce s-o înv??a s? gr?iasc? pre limba oamenilor ?i dup? aia or vedea ce or mai face cu el, ?i-o mai fi ?i acum tot acolo, ?i l-au botezat Iancu Dumitrache, dup? numele popii, nu ?sta de-aici care nici m?car nu-i pop?, ci ?la din sat. Pe Smaranda a omenit-o tata cu restul de parale ?i i-a mai dat înc? ?i altele decât se în?eleseser?, s? î?i cumpere alt? catrin?? ?i ?oale noi c? sfâ?iase ?la totul de pe ea, asta am uitat s? v? spun (?i iar??i lui Antioh i se ar?t? c? ochii ei se izbiser? de podele pentru ca apoi s? lunece pe lâng? el, undeva în spatele lui) ?i Dumnezeu ?tie ce îi mai f?cuse cât s-au împreunat ei acolo ca fiarele. Eu atât am avut s? v? zic despre muieri ?i libov, ?i zic c? fiind voi oameni cu min?i sub?iri ?i ascu?ite, nu ave?i nevoie s? v? t?lm?cesc io titulu?ul istoriei. Acu’ m-a? duce în?untru...
- Dar de atunci ?i pân? acum, nu l-ai v?zut niciodat?? a întrebat Antioh, îns? ea nu i-a r?spuns, întorcând capul aiurea, ?i dând s? se ridice de pe scaun, a?a încât Branko fu nevoit s? o întrebe el acela?i lucru.
- L-am v?zut, cum s? nu-l v?d, dar îi tunseser? barba ?i îi potriviser? pleata, acum ar?ta a om nu a lup, ?i nu mai avea nimic sp?imos…
- … pesemne c? îi sorbise Smaranda toat? vlaga, mai ceva decât Angelica, zise râzând Iancu, iar atunci Marga se ridic? ?i d?du buzna afar?.

[...]
22.02.2019
Bucure?ti