Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Din cazurile detectivului Hogeac

de Florin Alexandru


Mi-aduc aminte c? anul trecut, pe vremea asta, m-am trezit la birou cu o doamn? superb?, la vreo 27 de ani, proasp?t c?s?torit?, care s-a plâns c? so?ul ei o în?al?, b?nuial? ce a luat amploare de la lipsa cu orele de acas?.
Am primit numaidecât provocarea de a-l deconspira pe nemernic, mai ales c? m-am întrebat cum de po?i s?-i faci a?a ceva unei frumuse?i întruchipate, cu care te-ai mai ?i cununat recent. Ca s?-mi fac o prim? impresie, i-am cerut s?-mi spun? dac? au avut parte de amor împreun?.
-E cam timid în fa?a mea, a r?spuns ea, pu?in stingher?. Se pare c? nu are curajul s? se apropie de mine.
Bun. A doua zi am a?teptat doar momentul potrivit, Când am primit telefon de la tip?, care mi-a dat adresa, m-am urcat în ma?in? ?i am ajuns la o vil? monumental?, ce se învârtea dup? soare. „Ei, treaba e c? tipul are avere, nu glum?”, am judecat eu. „De aceea ?ine tipa cu din?ii de el.”
M-am postat în apropiere ?i am a?teptat. Dup? cinci minute, am primit un mesaj: „a ie?it!”. Când l-am v?zut am r?mas... nu, n-am cuvinte s?-mi descriu reac?ia. ?i cum naiba s? fie altfel, când afli c? b?rbatul tinerei avea nu mai pu?in de... 75-80 de ani.
Mo?ul, c? nu pot s?-i spun altfel, a apucat-o spre b-dul L?pu?neanu, apoi spre b-dul Tomis ?i, spre surprinderea mea, s-a întors brusc pe c?lcâie, urmând calea spre casa sa. Când am fost ferm convins c? vrea s? ajung? acas?, am tulit-o înaintea lui ?i am intrat în cas?, unde tân?ra so?ie m-a ascuns dup? o draperie colorat?.
-Ai uitat ceva, dragule? l-a întrebat ea, alintându-se.
Dar mo?ul, nici una, nici dou?, a împins-o în pat cu fermitate ?i a strigat, în timp ce se despuia:
-De mult a?tept momentul ?sta!
Ea, speriat?, nu ?tia cum s?-l împiedice s? se urce în pat.
-Ce, mi te împotrive?ti? a urlat el.
Nemaiavând sor?i de izbând?, nevasta a cedat ?i mi s-a derulat, în cea?? ce-i drept, un act de dragoste s?lbatic?, de peste un sfert de or?.
La final, mo?ul s-a ridicat satisf?cut, s-a îmbr?cat ?i a ie?it din cas?, nu înainte de a striga din u??:
-Ne vedem mai pe sear?, iubita mea!
Am ie?it de dup? draperie, f?r? s? ?tiu ce s? spun.
-Habar nu am ce l-a apucat, zice doamna, ru?inat?.
-Sta?i lini?tit?, de dup? draperie nu se observ? mare lucru.
?i am continuat înc? vreo 10 minute s? ne d?m cu p?rerea, când, deodat?, se aude u?a de la intrare. Fug repede la postul meu, de unde tr?iesc un deja-vu. Mo?ul, folosind acelea?i cuvinte, ?i anume „De mult a?tept momentul ?sta!”, repet? sceneta de iubire cu so?ia sa. Dup? terminare, pleac? ?i strig? din u?? din nou:
-Ne vedem mai pe sear?, iubita mea!
Nu-mi venea s? cred ?i prin mintea mea se perindau fel de fel de idei. ?i nici c? am izbutit s? încropesc una, c? scena s-a repetat pentru a treia oar?.
Când mo?ul a ie?it iar??i, am ie?it ?i eu de dup? draperie ?i am spus nervos:
-Mai mult ca sigur c? sunt la Camera Ascuns?, nu?
-A, nu, cum... nu-i adev?rat, v? jur.
Tipa p?rea foarte natural?, ceea ce m-a intrigat la culme. Am p?r?sit casa iritat r?u ?i am luat urma b?trânului, cu care m-am întâlnit dup? nici trei minute de mers. L-am abordat direct, decis s? rezolv cacialmaua asta.
-Bun? ziua! Sunt detectivul Florance Bebe Hogeac ?i vreau s? st?m de vorb?.
-Detectiv!? Dar ce, s-a întâmplat ceva?
-A? vrea, pentru început, s?-mi spune?i f?r? s? m? min?i?i, unde merge?i acum.
Mo?ul a surâs, a clatinat din cap ?i a ?optit:
-Am o nevast? de 30 de ani, domnule detectiv.
-?i o suspecta?i c? v? în?al??
-A, da de unde! De când m-am însurat cu ea, nu am f?cut niciodat? dragoste. ?ti?i... nu prea ?tiu cum s? o abordez. Totu?i, cred c? o s? merg cu tupeu ?i o s?i-i strig: De mult a?tept momentul ?sta! O s-o arunc în pat ?i... la treab?, ha, ha, ha!
Atunci mi-a c?zut, în sfâr?it, fisa. I-am aprobat planul ca fiind unul genial, dup? care, cu ochii pe ceas, am realizat c? am dreptate. La doar o jum?tate de or?, mo?ul a ajuns în locul în care ne-am întâlnit. I-am ie?it în fa?? ?i l-am abordat:
-Ei, cum a fost?
M-a privit cu o fa?? care tr?da totul, apoi mi-a r?spuns:
-Ce-ai domne, m? cuno?ti de undeva?
M-am scuzat ca ?i cum ar fi fost o gre?eal? din partea mea ?i m-am îndreptat c?tre casa lui, unde so?ia sa ar?ta r?v??it? tare, dar cu o satisfac?ie major? pe chip. I-am spus:
-Doamn?, un asemenea b?rbat nu trebuie pierdut sub nicio form?. Dac? pentru el, Alzheimer-ul o fi sau nu o barier? în via??, pentru dumneavoastr? nu poate reprezenta decât un avantaj magnific. Profita?i cât mai pute?i.
Mi-am încasat onorariul ?i am plecat mul?umit de sum?, de rânjetul femeii, de boala mo?ului. Toate au un rost.

Florin Alexandru (Colombo) | Scriitori Români

motto: Via?a unui detectiv e... cum vrea el!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro