proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o duminic?, înainte de slujba de vecernie, ca niciodat? parc?, soarele îmbr?case cu mult? d?rnicie ?i cu minunate raze de aur ceresc frumoasele turle ale m?n?stirii „Sfântul Andrei” de pe vârful colinei înconjurat? de o mare p?dure de tei. Privit? de jos, întreaga m?n?stire p?rea o mic? fort?rea?? care decora cu str?lucirea ei toat? colina f?când-o s? semene cu o mic? gur? de rai prin imaginea stranie a turlelor ei luminoase. Cucii ?i turturelele concertau dulce prin desi?urile din jur, în timp ce rândunelele ?i porumbeii zigzagau prin aer, rotindu-se spectaculos deasupra chiliilor cufundate în lini?te ?i în umbre tainice, cu ceardacurile lor primitoare unde locuiau cei doisprezece c?lug?ri ai acestei frumoase m?n?stiri. Ea era vizitat? anual de sute de cre?tini veni?i de pretutindeni, care soseau acolo atât pentru frumuse?ea arhitectonic? a bisericii, cât, mai ales, pentru a primi binecuvânt?rile b?trânului preot c?lug?r Onufrie, stare?ul acelei m?n?stiri, vestit prin puterile rug?ciunilor sale de a vindeca pe cei bolnavi ?i de a le induce o real? lini?te sufleteasc? multor dezn?d?jdui?i ai sor?ii care îl c?utau cu încredere de-a lungul anilor. Înainte ?i dup? terminarea slujbelor, zilnic veneau la el din toat? ?ara destui credincio?i s? se spovedeasc?, s? se împ?rt??easc? sau s? primeasc? binecuvânt?ri, iar marele avantaj de care se bucurau to?i vizitatorii era acela c? niciodat? b?trânul preot c?lug?r nu cerea cuiva bani ?i chiar îi refuza pe aceia care insistau s?-i ofere. „Dac? vrei neap?rat s? aju?i cu bani sfânta m?n?stire, spunea b?trânul Onufrie, atunci pune-i la cutia milelor, atât cât te las? inima, iar dac? nu-i ai, nici eu nu m? sup?r ?i nici bunul Dumnezeu, fiindc? Preasfântul ne îndestuleaz? pe fiecare gratis, ?tiind cel mai bine nevoile inimilor noastre... V? spun c? eu nu slujesc aici pentru bani, c?ci îmi ajung ceea ce primesc ca stare? al acestei sfinte m?n?stiri ?i de aceea dau slav? Domnului, c? sunt înc? s?n?tos ?i c? nu-mi trebuie nimic altceva decât mântuirea ve?nic? d?ruit? de El”. A?a rostise sfin?ia sa într-una din ultimele lui predici ?i nimeni nu se îndoia c? spune un simplu adev?r ce s-ar putea verifica oricând, deoarece to?i aflaser? c? acest b?trân Onufrie devenise cunoscut atât prin frumuse?ea lui fizic?, de eremit înalt ?i impun?tor, ce amintea din marii sfin?i din icoane, cu b?rbi albe mari ?i dese, cu chipuri radioase, dar mai cu seam? se f?cuse cunoscut prin glasul lui blând, sf?tos ?i cuceritor, prin respectul ce-l afi?a fa?? de toat? lumea. De?i p?rea al tuturor, de fapt, el nu avea pe nimeni altcineva decât pe Dumnezeu ?i pe cei doisprezece c?lug?ri din jurul lui, pe care îi p?storea cu tot devotamentul în parohia m?n?stirii, iar ace?tia îl ascultau ?i-l iubeau ca pe un tat?. ?i tot ca un tat? devenea, din prima clip?, îndr?git de to?i ce au avut curiozitatea s?-l cunoasc?, deci de to?i vizitatorii care veneau curio?i s?-l vad?, s?-l aud? ?i s?-l admire predicând, fiecare dorind s? fie binecuvântat de sfin?ia sa. Dac? înainte putea s? dea binecuvânt?ri zilnice, discutând cu to?i, în ultimii ani el a decis ca spovedaniile ?i împ?rt??aniile s? aib? loc numai în zilele de miercuri ?i vineri. Atunci mul?imi de enoria?i a?teptau s? le vin? rândul s? discute personal cu preacinstitul preot c?lug?r Onufrie.
Înainte de vecernia din seara aceea, c?lug?rul de serviciu înconjura biserica b?tând toaca cu precizie ?i în ritm crescendo-sacadat. El se oprea din când în când f?când plec?ciuni ?i ?inând în mân? ciocanul de lemn cu care, sigur de m?estria lui, lovea în scândura lung? de lemn bine uscat. Cioc?niturile alternau când slabe când puternice ?i scoteau ni?te pl?cute rezonan?e sonore, ce se auzeau repetate de valuri de ecouri... Curând, dup? toac?, toat? valea bisericii s-a umplut de m?re?ia sunetelor armonioase ale celor trei clopote care p?reau c? dialogheaz? între ele cu cerul. Toate aceste vibra?ii metalice în?l??toare aveau darul s?-?i destind? sufletul umplându-l de fiorii sfin?eniei. Tr?iai cu certitudine un sentiment cald ?i nou, rareori cunoscut înainte, iar asta parc? te preg?tea s? asi?ti la miracole tainice ce le descopereai înl?untrul bisericii parfumat? de mirosul de smirn? ?i t?m?ie atât de lini?titor... La vecernie, patru c?lug?ri de la stran?, dup? ce au citit cu tonalit??i cantabile din Psaltire, au psalmodiat pe patru voci cu inflexiuni melodice aproape gregoriene, r?spunzând slujbei ?inute de p?rintele paroh care, în ciuda vârstei lui înaintate, înc? mai avea ceva din vocea aceea frumoas? a fostului solist principal al corului seminarului teologic, de pe vremea studen?iei.
De data aceasta îns?, la serviciul religios nu erau decât vreo treizeci de persoane, majoritatea femei, ?i vreo câ?iva turi?ti str?ini care au f?cut ?i câteva fotografii. To?i au p?r?sit, rând pe rând, biserica, ie?ind cu pa?i lini?ti?i, ultima fiind o b?trân? cu o broboad? neagr? pe cap. Deodat?, parc? r?zgândindu-se, b?bu?a se opri ?i nu se mai gr?bea s? ias? ci, sprijinindu-se într-un baston ?inut în mâna stâng?, se întoarse încet spre altar. Cu dreapta se închina pios ?i s?ruta pe rând toate icoanele, f?când cruci mari ?i îngenunchind cu m?t?nii la icoanele împ?r?te?ti de la u?ile mari ale catapeteasmei. Acolo s-a rugat ea cel mai mult. Când a încercat s? se ridice, din fa?a icoanei Mântuitorului, deodat? b?trâna s-a dezechilibrat ?i a c?zut lat? pe covorul din fa?a iconostaselor, exact în momentul în care p?rintele Onufrie ie?ea pe u?a din dreapta. Acesta, v?zând-o pe biata femeie lungit? la p?mânt, s-a îndreptat gr?bit spre ea ?i, cu mi?c?ri încete, s-a aplecat cu grij? ?i a ajutat-o pe b?trân? s? se ridice.
- V?leu, m?icu??, te-ai lovit r?u? o întreb? c?lug?rul.
- S?ru' mâna, p?rinte. Nu prea r?u, fiindc? v?z c? nu m? doare.
- Te-a ferit bunul Dumnezeu ?i Maica Preacurat? c?rei i te-ai închinat... Dar de unde e?ti?
- De departe, p?rinte Onufrie. Tomnai din Muntenia...
- Oo, da, da... A?a e. Cam departe. ?i cum ai ajuns mata aici? Cine te-a adus?
- Ni?te vecini ai mei, cu ma?ina lor, p?rinte. Au fost ?i ei acilea, la vecernie, dar au ie?it adineauri ?i m? a?teapt? afar?. Uita?i-i la u??, c? ies în curte... Este o familie care a mai fost la sfin?ia voastr? ?i, de data asta, i-am rugat s? m? ia acum ?i pe mine cu ei. c? tare voiam s? m? spovedi?i.
- P?i, haide c? te ajut s? ajungi la dumnealor, fiindc? azi e duminic? ?i eu spovedesc lumea numai miercurea ?i vinerea..
- Vai de mine; asta înseamn? c? am str?b?tut atâta drum de geaba? Of, c? tare r?u îmi pare, dar v-a? ruga frumos s? v? îndura?i de mine, c? la cei 78 de ani ai mei, alt? dat? nici c-o s? mai pot veni. N-a?i putea oare acum? Fiindc? cei de afar? m? a?teapt? ?i vreau ca la urm? s? v? pl?tesc osteneala... Poate v? îndura?i de mine. Ce zice?i?...
- Dac?-i vorba de pl??i, nu prea ai nimerit bine, fiindc? eu niciodat? nu am putut s? iau niciun ban de la nimeni ?i va trebui s? te refuz. Haide c? te conduc pân? la u??...
- Nu, nu, p?rinte. L?sa?i... ?i a?a nu aveam bani, c? sunt tare s?rac?, dar v-am adus vreo dou?zeci de ou? proaspete ?i o s? vi le dea vecinii mei.
- Lini?te?te-te, soro; nu-mi trebuie nimic, dar iaca, cu dumneata, pot face acum ?i o mic? excep?ie, c? am mai f?cut. A?teapt?-m? un pic, te rog, lâng? stran?, c? m? întorc mintena? în altar s?-mi iau Sfânta carte ?i epitrahilul - ?i revin îndat?...
Chiar a?a a ?i f?cut. P?rintele Onufrie, vestitul preot-c?lug?r, s-a întors îmbr?cat preo?e?te cu o cruce în mân?, ?i-a pus ochelarii ?i s-a apropiat de femeia care revenise cam în dreptul icoanei, unde c?zuse. îngenunchind din nou. P?rintele a venit lâng? ea, ?i-a deschis cartea, i-a pus patrafirul pe cap, i-a citit din carte, binecuvântând-o cu ni?te cruci deasupra capului peste patrafir, dup? care ?i-a început spovedania cu ni?te întreb?ri specifice actului de m?rturisire ortodox, la care femeia r?spunde pe scurt spunând de câteva ori cu „da” ?i de mai multe ori cu „nu”:
- E?ti botezat? ortodox, fiica mea?
- Da.
- Mergi deseori la biseric??
- Da.
- Iube?ti legea ortodox??
- Da.
- Cuno?ti Biblia?
- Da... Adic? nu o cunosc personal, c?ci nu am avut niciodat? în cas? aceast? carte, dar ?tiu din ea ce ne-a spus taica popa la biseric?, unde am putut vedea câteva pagini din ea ?i nu-mi dau seama dac? p?rintele ne-o fi spus chiar tot ce-i scris acolo...
- Nu cred c? a putut s? v? spun? tot, c?ci nu e treab? simpl? pentru orice preot. Dar dumneata poste?ti?
- Da, totdeauna - miercurea ?i vinerea?
- Ai furat?
- Nu, p?rinte.
- Ai ucis?
- Nu, Doamne fere?te !
- E?ti c?s?torit??
- Nu, dar am fost; so?ul mi-a murit. Sunt v?duv?...
- Ai preacurvit?
- Nu, niciodat? !
- Ai blestemat vreodat??
- Da, p?rinte, recunosc, da. Am blestemat.
- Cum a?a ?
- A?a cred c? a trebuit... De mic? ?i pân? acum, am blestemat de multe ori, nu numai o dat?, ci de zeci de ori. Am blestemat chiar în fa?a icoanelor ?i, uneori, cu crucea în mân? ori, cu ur? ?i cu lacrimi în ochi... Dumnezeu s? m? ierte... Recunosc.
- Începi s? m? însp?imân?i ! Cum s? faci asta? Nu se poate!
- Ba s-a putut ?i v? m?rturisesc c? nu-mi pare r?u, fiindc? am sim?it c? Dumnezeu m? în?elege ?i-mi d? dreptate... Trebuia s?...
- O, tat?! ???t, taci, taci ! Opre?te-te!... Ai gre?it mult ! ?sta este un mare p?cat... Tare mare p?cat, c? ?i blestemul este un p?cat grav, venind de la duhul cel r?u... Iar Dumnezeu afl? c? nu permite a?a ceva, mai ales c? spui c? ai repetat r?ul acesta cu ur?, chiar de mai multe ori. Nu se poate face a?a ceva... Dar cam pe câ?i oameni crezi c? ai blestemat cu atâta ur?, pe mul?i?
- Nu pe mul?i, p?rinte. Nu pe mul?i... Doar pe unul singur, care mi-a nenorocit întreaga via??, chiar dac? asta s-a întâmplat tare de demult, înc? de pe vremea când eream tân?r?. Dar ce zic eu tân?r? - c? asta s-a întâmplat chiar de pe timpul când eream o biat? copili?? nevinovat?, o feti?? de vreo 7-8 ani. ?i de atunci cineva mi-a f?cut un mare r?u care mi-a distrus via?a, lini?tea ?i s?n?tatea, ?i de aceea n-am putut s?-l uit ?i s?-l iert niciodat?...
- Mda, r?spunse p?rinte Onufrie gânditor. Îmi pare r?u. A? putea s? te în?eleg într-un fel, dar oare ai uitat totu?i c? în Rug?ciunea domneasc? „Tat?l nostru”, Mântuitorul ne-a zis: „?i ne iart? nou? gre?elile noastre, precum ?i noi iert?m gre?i?ilor no?tri”? Ai uitat asta? To?i gre?im, fiica mea, ?i de aceea to?i trebuie s? devenim iert?tori ?i blânzi precum Mântuitorul nostru Iisus Hristos, c?ci dac? noi nu iert?m niciodat?, atunci nici bunul Mântuitor, la dreapta Lui judecat?, nu ne va ierta pre noi. El este drept, m?icu?o, nu-i a?a? Vezi, asta-i problema... A?adar, mare r?u ai f?cut, fiica mea! ?i ce blesteme vei fi rostit?
- Cum s? v? spui? Vede?i? Sunt mul?i, mul?i ani de atunci, precum v-am zis... Iar eu eream o copili?? care nu mersesem la biseric? decât de pu?ine ori ?i îmi amintesc c?, din cauza r?ului ce am p??it, mai mult am plâns decât am vorbit, iar vorbele acelea ale mele, unele spuse doar în gând, nici nu ?tiam bine dac? ce ziceam eu ereau chiar blesteme adev?rate sau doar dorin?ele mele de r?zbunare ?i de a mi se face dreptate, c?ci nici nu ?tiam prea multe despre Dumnezeu, a?a c? Lui îi spusesem cam a?a: Doamne, f?-l, Doamne, s? sufere cum suf?r eu; ?i f?-l, Doamne, s? plâng? cum plâng ?i eu; ?i omoar?-l, Doamne, iar dac? nu-l omori, atunci ia-l la Tine ?i bate-l cum m-a b?tut ?i el pe mine sau f?-l bun ca mine, nu r?u cum v?d c? este.... Cam a?a ?tiam eu s? blestem..
- Stai, stai, stai... Opre?te-te oleac?, m?icu??, c?ci m? obligi s? fac ceva eforturi ca s? te în?eleg mai clar ?i s? te cred... Bine, pân? aici am priceput ?i eu c? ai o amintire urât? care te apas? ?i acum, fiindc? îmi pomene?ti de un mare r?u pe care l-ai p??it din frageda copil?rie f?r? s? precizezi la cine te referi... Deci, ca s? n-o mai lungim: cine era, de fapt, persoana care zici c? te-a b?tut ?i te-a chinuit atâta? ?i de ce nu ai reclamat crima asta p?rin?ilor dumitale? M-ai f?cut s? devin un pic cam sceptic ?i destul de confuz c?ci, la un moment dat, chiar îmi vine s? te întreb: oare nu cumva min?i sau nu cumva ai avut atunci a?a.... ni?te momente infantile fanteziste care, de?i false, te-au convins, dup? o vreme, c? ar fi fost reale? Psihologii spun c? se mai întâmpl? - ?i nu chiar atât de rar... De ce nu te-ai plâns de asta cuiva care s? te scape? De ce nu ai spus asta, bun?oar?, mamei tale, tat?lui t?u?
- Nu mint, p?rinte. ?i nu am avut nicio impresie fals?, ci am tr?it o copil?rie ?i o via?? cu adev?rat nefericit?. În plus, nici nu a? fi avut cui s? m? plâng... Tata murise; nici nu l-am cunoscut vreodat?. Cât despre mama... vai de ea!
- Ei, dac? zici c?-i a?a, atunci te rog s?-mi poveste?ti mai pe îndelete aceste am?r?ciuni din via?a dumitale, c?ci poate ne-ar fi de folos s? ?tim necazurile prin care ai trecut. Uite, mai amân pu?in ce aveam de f?cut în seara asta ?i te ascult cu r?bdare...
- Bine, prea cuvioase p?rinte. V? mul?umesc ?i am s? v? spun, mai pe scurt, unele m?run?i?uri din via?a am?rât? prin care am trecut, chiar dac? nu v? sunt toate spusele mele de folos sau interesante.
Stând în genunchi, sub patrafir, într-o pozi?ie mai odihnitoare, cu palmele lipite de covor, b?bu?a îl l?s? pe cuviosul Onufrie s?-i asculte via?a. La început, se opri din când în când ?i tu?ea uneori s?-?i dreag? glasul. Se temea c? preotul nu o aude bine sau c? dânsul nu este prea interesat de ce în?ir? ea acolo. De aceea, vorbi un pic mai tare. Într-adev?r, dac? din primele cuvinte ale pacientei lui, confesorul avusese impresia c? ascult? un ?ir de întâmpl?ri oarecum banale, cu cât b?trâna ad?uga mai multe detalii biografice. cu atât relat?rile ei i se p?reau mai interesante ?i de aceea o asculta din ce în ce mai atent...
Iat? ce aflase p?rinte duhovnic din gura celei care i se spovedea:
Dup? ce îi murise tat?l, pe care nici nu-l cunoscuse vreodat?, mama feti?ei, o femeie frumu?ic?, s-a rec?s?torit cu un b?rbat moroc?nos ?i foarte preten?ios, care nu prea o iubea deloc pe feti?a so?iei lui ?i de aceea respectivul nu ?tia ce s? mai fac? spre a sc?pa cât mai curând de ea. Mai mult decât atât: el i-a spus so?iei sale c? dac? nu d? mai repede fata cuiva s? o înfieze, atunci va divor?a. Totu?i, nimeni nu s-a gr?bit s? o ia de suflet pe fiica lui adoptiv? ?i întreba în dreapta ?i-n stânga s? g?seasc? vreun binef?c?tor. Într-o zi a g?sit o solu?ie ?i a venit vesel acas? spunând c? a vorbit cu o familie foarte bogat? unde lucrase el înainte ca slug? prin curtea lor, o treab? bine pl?tit?, iar acum familia aceea chiar avea nevoie de o feti?? serioas? care s? le spele vasele ?i rufele ?i s? le deretice prin cas? iar uneori prin curte. Zis ?i f?cut. Ca atare, a luat feti?a ducând-o la ace?ti oameni înst?ri?i ?i destul de cumsecade care, primitori din fire fiind, cum au v?zut-o cât de frumoas?, de curat? ?i harnic? este, au angajat-o imediat, i-au pus la dispozi?ie o camer? special? ?i un program de lucru nu prea înc?rcat. Acolo copila mânca bine (ea înv??ase s? ?i g?teasc?), fusese îmbr?cat? frumos ?i o înscrisese ?i la o ?coal? din apropiere, unde se remarcase printre cei mai buni elevi. Dar, îndat? ce se întorcea de la ?coal?, trebuia s? se apuce imediat de lucru. Cum-necum, mica servitoare devenise fericit?, f?când fa?? cu bine tuturor solicit?rilor, iar st?pânii ei o apreciau din ce în ce mai mult, în special st?pâna casei care era o mare doamn?, blând? ?i de o frumuse?e rar?. Dânsa avea mare încredere în noua angajat? constatând ?i cât de cinstit? este. De aceea chiar începuse s? o iubeasc? cu adev?rat ?i singura mare r?splat? ce i-a oferit-o a fost gestul c? uneori o lua cu dânsa la biseric? unde totu?i nu se duceau decât din când în cînd, fiindc? familia aceea nu era prea bisericoas?.
Amândoi so?ii erau func?ionari bine pl?ti?i, deoarece doamna lucra la o banc?, iar so?ul ei era notar la prim?ria local?. Cei doi aveau ?i un b?iat de vreo 16-17 ani, elev de liceu într-un ora? vecin, unde st?tea la internatul ?colii. Într-una din vacan?ele de var?, când proprietarii erau la serviciu, b?iatul, r?mas singur cu feti?a acas?, imediat dup? ce p?rin?ii au plecat la slujba lor, el a intrat în camera servitoarei, a t?b?rât pe ea ?i a violat-o cu s?lb?ticie. Feti?a l-a respins, s-a opus cu îndârjire, dar el a b?tut-o ?i neputându-se ap?ra, a profitat de ea, amenin?ând-o c? dac? îl pâr??te p?rin?ilor, o va omorî. Asta s-a întâmplat zile de-a rândul , în toate vacan?ele, iar p?rin?ii tân?rului nu ?tiau ?i nici m?car nu b?nuiau nimic. A?a au trecut câ?iva ani, încasând deseori b?t?i la orice încercare, pân? când, într-o bun? zi, fata ?i-a luat inima-n din?i ?i l-a pârât pe agresor mamei lui care, cu triste?e, i-a în?eles necazurile slujitoarei sale. Când dânsa împlinise paisprezece ani, st?pâna casei i-a adus fetei pe un fl?c?u chipe? de la ?ar?, acesta fiind fiul unor rude mai îndep?rtate care c?utau o fat? bun?; ?i s-a c?s?torit cu ea. Numai c? nici acesta nu s-a dovedit un om de omenie, c?ci îi pl?cea s? stea mai mult prin cârciumi. De la el, prima mare b?taie a c?p?tat-o imediat dup? nunt?, când a descoperit c? mireasa nu fusese fecioar?, apoi b?t?ile s-au repetat luni în ?ir, pân? ce jandarmii i-au adus vestea c? so?ul ei a fost ucis la o cârcium? într-o alterca?ie cu al?i be?ivi cu?itari. Cu so?ul alcoolic a avut o feti?? care a murit la câteva zile dup? na?tere, c?ci se n?scuse cu ni?te malforma?ii congenitale grave. Atunci ea a decis s? r?mân? toat? via?a singur? ?i a?a au trecut peste ea valuri de ani, tr?ind din munca de simpl? sp?l?toreas?.
Totdeauna aceast? victim? nevinovat? a considerat c? fiin?a care i-a distrus viitorul a fost acel b?iat r?ut?cios care a violat-o ?i a ?inut-o deseori în b?t?i, terorizând-o ca s?-?i satisfac? poftele cu ea. Numai de la el a pornit tot r?ul ?i tot ghinionul întregii sale vie?i. De aceea, doar pe el l-a blestemat tot timpul. Ceilal?i indivizi r?i nu meritau aten?ie. Dar nici acea familie nobil? la care a slujit înainte nu a r?mas prea mult? vreme ferit? de necazuri, deoarece mama b?iatului agresiv a devenit ?i ea v?duv?, c?ci so?ul dânsei a disp?rut într-un subit atac de inim?, iar so?ia lui, femeie frumoas? fiind, a fost mai târziu cerut? în c?s?torie de un foarte cumsecade ?i în?elept preot v?duv care nu avea copii.
La spovedania ei, b?trâna i-a relatat preotului duhovnic toate aceste am?nunte, cu simplitate, fiindc? alte detalii nici nu prea mai ?tia, iar p?rintele Onufrie, în cele din urm?, o asculta cu aten?ie, chiar parc? cu o prea exagerat? aten?ie... Dup? ani ?i ani de zile, fosta servitoare nu mai aflase deloc ce altceva se mai întâmplase cu acel tân?r - ?i nici nu ar fi avut cum ?i de unde s? afle, deoarece ?i ea ?i familia preotului î?i schimbaser? de câteva ori domiciliile prin ?ar?.
De pild?, b?trâna nu avea de unde s? ?tie c? preotul rec?s?torit cu mama b?iatului s-a preocupat în modul cel mai serios de fiul adoptiv r?mas orfan, descoperind c? el era totu?i extrem de inteligent, c? era pasionat de filosofie ?i deosebit de ambi?ios s? devin? cineva în via??. De aceea, prin metode educative deosebit de iscusite ?i prin exemplul lui personal, preotul l-a orientat cu succes pe tân?rul adoptat de dânsul pe o cale cre?tin? solid? ?i luminoas?, reu?ind s?-l schimbe radical, mai ales dup? ce a observat c? b?iatul se maturiza repede ?i avansa spiritualice?te cu vizibil succes de la o zi la alta.
- Marioara? A întrebat-o deodat? b?trânul preot c?lug?r Onufrie pe b?tr?na ce-?i dep?nase ?irul amintirilor ce-l l?sase cu ochii în lacrimi.
- Da, cuvioase p?rinte. ?tiu c? ave?i puterea s? cunoa?te?i dinainte numele oamenilor ?i tot ce este în sufletul lor.
- Marioara Dorogan?
- Eu sunt, sfin?ia ta. Chiar eu...
P?rintele a închis cartea cu mâinile tremurânde, ?i-a scos ochelarii s?-i ?tearg? de lacrimi, a f?cut trei cruci peste anteriul de pe capul femeii ?i cu voce stins? a rostit dup? tipicul ortodox:
- Te binecuvântez în Numele Tat?lui, al Fiului ?i al Sfântului Duh ! Iertate î?i sunt p?catele, sora mea minunat?. Amin ! Haide, ridic?-te... ?i a ajutat-o s? se ridice privind-o în ochi, dup? care a continuat: Î?i amintesc ce-mi spusese?i mai înainte, când mi-ai zis c? în blestemele tale contra tân?rului acela r?u îi ceruse?i lui Dumnezeu a?a: „Bate-l, Doamne, cum m-a b?tut ?i el pe mine ?i schimb?-l, Doamne, ?i f?-l bun ca mine...” Cam a?a spuneai c? prin vorbe din astea te-ai r?zbunat pe el... Dar afl? c? Dumnezeu te-a auzit ?i a lucrat cum numai El ?tie s? lucreze în via?a ?i la inimile oamenilor. Privesc acum în urma mea ?i m? minunez, c?ci nici eu, nici tu nu mai suntem ce am fost. De aceea, dac? Dumnezeu te-a iertat pe tine, Îl rog acuma în fa?a ta s? m?... S? m? ierte ?i pe mine, c?ci... trebuie s?-?i spun... C?ci, de fapt, eu sunt acela care... ?i te rog s? m? ier?i ?i tu, fiindc? eu am fost acela care...
La aceste cuvinte b?trânul s-a oprit ?i a izbucnit în hohote de plâns...
- Mircea?... Mircea Ionescu? - a întrebat deodat? b?tr?na, f?când ochii mari ?i acoperindu-?i gura cu ambele palme. Chiat tu? O, Doamne ! Nu se poate! Nu-mi vine s? crez... O, Doamne Dumnezeule! Ce minune! ?i ce schimbare! Ce schimbare minunat?! Cum s-a putut asta?!...
- Iart?-m?, micu?? Marioara! Eu sunt... Eu am fost tân?rul acela tic?los ?i nemernic care mi-am b?tut mult timp joc de tine ?i te-am chinuit... Cât te-am batjocorit ! Dar eu am fost... Eu am fost tic?losul ?i nemernicul f?r? minte ?i f?r? bun?cuviin??... Toat? via?a s? ?tii îns? c? m-a mustrat cugetul de r?ul ce ?i l-am f?cut... N-am avut deloc lini?te... Nu am avut. I-am cerut P?rintelui Ceresc iertare, dar totdeauna mi-am regretat marele p?cat fa?? de tine ?i totdeauna ?i-am cerut în rug?ciunile mele ?i în gând iertare, de?i nu ?tiam dac? mai existai sau nu. A? fi dat orice s? ?tiu dac? mai tr?ie?ti. ?i a? mai putea chiar s?-?i spun c? în dorin?a de a-mi repara acel p?cat, acea crim?, din ce în ce mai mult sim?eam îndemnul s? m? retrag în pustnicie ?i s? o repar printr-o via?? de monah... ?i iat? am f?cut-o, iar Creatorul m-a ajutat, în sfâr?it, acum s? te descop?r ?i pe tine s?-?i cer în mod nemijlocit iertare. Venirea ta aici eu zic nu a fost întâmpl?toare. Ea a fost o minune, un r?spuns la rug?ciunile mele. De aceea, te rog acum din tot cugetul s? m? ier?i, s? m? ier?i! ?i s? mai ?tii c? f?r? acel preot minunat care mi-a ar?tat calea spre lumin?, nu cred c? a? fi devenit ceea ce sunt. ?i preotului aceluia, trecut demult la Domnul trebuie s?-i mul?umesc, dar lui nu am de ce s?-i cer iertare. Acum iat? c? am nevoie în primul rând de iertarea ta. De ea am nevoie ?i din nou te rog s? m? ier?i, micu?? Marioara!
- Te iert, p?rinte Onufrie... Sigur c? te iert, Mircea. Fiindc? eu zic c?... Fiindc? eu v?d c? e?ti... C? e?ti acum un alt om, o fiin?? omeneasc? mare, superioar? mie. ?i sunt convins? c? e?ti altul, cu adev?rat. C? e?ti un om sfin?it, un om al lui Dumnezeu!
- Da, Marioara. Mircea nu mai exist?. Sunt un alt om, pentru c? Dumnezeu m-a ren?scut ?i m-a transformat, m?icu?? Marioara. Pe to?i El îi poate transforma dac? ei ar vrea...
- Doamne, ce minune mare! Ce minune! Ce om mare ai ajuns ! S?-i mul?umim cerului, rosti b?trâna f?cându-?i cruce - ?i-l îmbr??i?? pe b?trânul preot c?lug?r. Amândoi aveau lacrimi în ochi. Iart?-ne, Doamne, pe amândoi, mai zise b?trâna, ?inându-l de bra?.
- M?icu?? Marioara, sor? Marioara. A? mai avea o mic? rug?minte. A?teapt?-m? pu?in s? duc Psaltirea în altar ?i s?-?i aduc de acolo ceva... Preotul a intrat ?i s-a întors cu o cutie m?ricic? în bra?e pe care i-o înmân? b?trânei spunându-i: ?ine cutia asta de la mine ?i de la sfânta m?n?stire, c?ci eu nu mai am nevoie de ea. Mie nu îmi mai trebuie, ?i am s? te rog s? nu o deschizi deloc pân? ajungi acas? ?i s? nu la?i pe nimeni s? o deschid?. Îmi promi?i?
- Da, promit. Nu o deschid decât acas?. ?i î?i mul?umesc, p?rinte Mir... p?rinte Onufrie...
De fapt, preotul Onufrie îi oferise vechii lui cuno?tin?e cutia în care p?stra acolo o mare sum? de bani, bani mul?i cu care b?trâna ?i-ar fi putut cump?ra o cas? mare, o cas? splendid?. O lu? f?r? s? b?nuiasc? ce este în ea, iar preotul o îmbr??i?? cu bra?ele lui largi.
Chiar atunci cei trei tovar??i de drum ai b?trânei au intrat în biseric? ?i v?zându-i pe cei doi îmbr??i?a?i, s-au apropiat de ei ?i cu mult? nedumerire au îngenunchiat pentru câteva clipe la picioarele lor, apoi s-au ridicat cu fe?e zîmbitoare în timp ce unul din ei ?i-a dat cu p?rerea:
- N-am ?tiut c? sunte?i rude. Coana Marioara nu ne-a spus asta. A vrut s? ne fac? o surpriz?.
- Suntem fra?i ! i-a r?spuns b?trâna cu voce înl?crimat?. Da, el este fratele meu!...


Glen Ellyn, 31 ianuarie 2019