proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

F?r? îndoial?, are ?i iarna farmecul ei! ?i înc? ce farmec! Chiar dac? nu ninge! Mai ales dac? ninge! Iar mersul în ?ir aproape indian de pe Edgar Quinet în Pitar Mo?, la Facultatea de limbi ?i literaturi str?ine, unde se desf??oar? câteodat? cursurile de francez?, englez? ?i rus?, este de-a dreptul fascinant! Chiar dac? aluneci! Nu e?ti singur! Lumea prive?te curioas? la acel exotic personaj colectiv: cine ?tie de unde va fi venind, cine ?tie unde va fi mergând?! Dar ce conteaz? nedumeririle lumii?! Iat?-i aici, vii ?i adev?ra?i, înv?lui?i în a?teptarea Cr?ciunului! N?rile fream?t?: gerul aduce parfum arhetipal, spectacolul magnific al interac?iunii cu primordialul! În grupa 10, seria a II-a suntem de to?i ?i de toate, ?i francofoni /-fili, ?i rusofoni / -fili, ?i anglofoni / -fili, cu o reprezentare, totu?i, superioar? a primei categorii. În astfel de zile, drumul nostru este unul comun, din Edgar Quinet pân? în Pitar Mo?. Acolo ne separ?m. Ne întâlnim îns?, accidental sau nu, pe hol, în scurtele pauze.

P?rul castaniu-închis îi cade ondulat pe umeri. Granatul ?alului completeaz? perfect chipul îmbujorat. O po?et? minuscul? atârn? pe um?rul stâng. Mapa maronie, în non?alan?a mâinii drepte. Pardesiul 80% lân? grena.

Are 20 de ani doar! [Hei, Sonia, te-ai decis, în cele din urm?, cam ce-cum-cine e?ti?!].

?ir indian-?ir indian, dar musai trebuie s? mearg? în tandem cu cineva pentru a evita o eventual? c?z?tur?! Mircea este pe aproape. Î?i introduce mâna stâng? în buzunarul hainei ?i-i ofer? bra?ul. Toat? lumea e vesel?. Pentru c? e z?pad?. Pentru c? au anun?at c? spre sear? va începe din nou s? ning?! Pentru c? vine-vine Cr?ciunul! Pune urechea aici: uite a?a vine, în tropotul neastâmp?rat al inimii! ?i miroase a portocale. A cetin? cânt?toare. Pe retine defileaz? pomi împodobi?i ?i ho-ho-iesc Mo?i Cr?ciuni joviali, plini de surprize. Focul trosne?te în c?minuri! Vineee vacan?a! ?i, totu?i, ceva se întâmpl?! ?i… alt-ce-va! Dac? prive?ti dintr-un anume unghi, observi c? unitatea grupului nu este tocmai perfect?. Se pare c? nu pentru to?i vine Cr?ciunul sau, în orice caz, vine pu?in altfel! Iar gerul… gerul este un inamic redutabil al obrajilor ?i-a?a sensibiliza?i la maximum!

El o smuce?te. Ea nu opune nicio rezisten??. Un corp docil este un corp docil. Parcurg a?a câteva zeci de metri. Dac? te ui?i superficial, atunci, este o singur? persoan?, una parc? sup?rat? pe ea îns??i: merge cu înver?unare ?i, cu aceea?i înver?unare, se poticne?te. La o a doua privire, un eu firav emite unde electromagnetice ca un strig?t de ajutor. ?ip?tul surd se îneac? în propria emisie, sub greutatea celuilalt trup. Înver?unatul nu mai este nici paravan, nici Atlas, nici Sisif, ci doar un om. Unul foarte gr?bit. S? pun? punct o dat? pentru totdeauna, s? desfac? ?uruburile timpului stagnat, s? o ia în sfâr?it pe c?rarea lui, c?rarea ale?ilor sor?ii! Ochii acoperitei implor? în?elegere. Î?i cenzureaz? orice reac?ie mai evident?. Altfel, spectacolul josniciei s-ar dezl?n?ui, foarte probabil, nestingherit în tot derizoriul s?u. ?i apoi ce-ar spune colegii?! Face sfor??ri uria?e s? mimeze firescul. La urma urmei, nu este chiar o tragedie ca un b?rbat s? fie autoritar cu partenera sa. Aceast? atitudine poate fi chiar semnul unei pasiuni aparte ?i atunci ea, partenera, ar trebui chiar s? se simt? m?gulit?, pân? la a se reîndr?gosti sine die de el ?i a-i jura supunere necondi?ionat? to the end, fie acesta ?i un sfâr?it care nu va (inter)veni vreodat?. Numai c? ?i ea – chiar ?i ea, cea de acum – ?tie prea bine, la bra?ul unui b?rbat, la bra?ul „b?rbatului t?u” se cuvine s? te sim?i protejat?, echilibrat?, fericit?, or, ea nu simte nimic din toate acestea. Cum ar putea împ?rt??i o osândit? astfel de st?ri de gra?ie?! Picioarele încep s? i se împleticeasc?. Simte cum î?i pierde echilibrul. O senza?ie de vertij ?i lumea e Pustiul în care îngerii au omis s? fac? de veghe. Cerul se r?stoarn?. P?s?ri împotmolite în gând de om. O mam? rea cu glas schimonosit stigmatizându-?i fiica. Privilegiatul o prive?te inchizitorial: ea este purt?toarea-de-Vin?! R&V arunc? priviri dispre?uitoare ca pe grenade. Îi strânge diabolic bra?ul. Ea încearc? un zâmbet for?at. Între timp, fluturele a crescut ?i a renun?at de mult s? mai stea cuminte; se tot zvârcole?te încoace ?i-ncolo; rujul strident ajunge pe pleoape, tu?ul îngroap? o treime din obraji. O masc?, o masc?, o masc?! O împinge cât colo. De data aceasta, Cristina cade. La propriu. O siluet? feminin? butuc?noas? se repede. Blajin. Matern. O ajut? s? se ridice. Îi scutur? z?pada. Îi aranjeaz? p?rul. Ochii împietresc pe fa?a osânditei. Speriat?, scoate un pachet de ?erve?ele. Începe s? ?tearg?… s? ?tearg?... s? ?tearg?…, doar-doar va g?si chipul celei cu care este coleg? ?i prieten? de mai bine de 2 ani… Înc? unul… ?erve?ele umede… Straturi-straturi obraznice obtureaz? identitatea. Cristina plânge. Plânge în hohote. Nu se mai ascunde. De nimeni. Cel?lalt e deja h?t departe.


***

– Ai fost coleg? cu DanaT?! A murit. A murit în Italia pe un pat de spital când încercau s?-i fac? un transplant de m?duv?!

ZDRANG! A?a se fac, desigur, cunoscute toate ?tirile. Persoana din spatele ei, un fel de Masc?, îi furnizase – cel pu?in la prima vedere, cinic – o informa?ie, strict o informa?ie. Iar informa?iile se transmit impersonal, sintetic, f?când economie maxim? la cuvinte, la sentimente. Din acest unghi, nu fusese cinic?, ci cât se poate de normal?, de… adecvat?… contextual. Percep?ia eronat? de cinism era doar a Soniei, care avea programe ample de extindere a afect(iv)ului ?i dincolo de grani?ele strict personale ale acestuia…
– … a… mu… rit?! Cum… adic?… a murit? A murit… pur ?i simplu… ?i… gata?!
Masca încheiase îns? de mult dialogul.
Nu, nu avea cum s? fie adev?rat! Desigur, era o confuzie regretabil?, o gaf? monstruoas?. Se impunea imperios ca cealalt? s?-?i cear? scuzele de rigoare, s? promit? c?, alt?dat?, va fi mult mai atent? în vehicularea cuvintelor… Da, desigur, Sonia ?tia, ca de altfel to?i colegii din grupa X, c? DanaT plecase în Italia cu un an ?i jum?tate în urm?. Plecase împreun? cu p?rin?ii, având anumite facilit??i de lucru. Acolo î?i continua ea îns??i studiile în domeniu filologic ?i, talentat? cum era, pe lâng? facultate, publica ?i la o revist?… Când a vrut s? alerge dup? Masc?, Simona a ?inut-o din scurt:
– Sonia, nu te agita, nu are... nu mai are rost…: colega noastr?, DanaT, e deja moart? de 4 luni! Uite, p?rin?ii ei fac un mic parastas sâmb?ta viitoare, vino ?i tu… dac? po?i!
– … dar, bine,… nu avea decât 23 de ani…
– … urma s? împlineasc?, vrei s? spui – a corectat-o Simona.
– … dar, bine,... asta înseamn? c? tu ?tiai…
– Da, ?tiam, dar efectiv nu am putut vorbi despre…
– Într-un fel ?i eu am ?tiut…


„A? vrea, a? vrea, Sonia, dar tare muuult a? mai vrea s? mi se întâmple ceva deosebit!” – i se confesase DanaT cândva, în anul II de facultate. Sonia re?inuse oarecum mecanic enun?ul. Pentru ea, o romantic? incurabil?, ‘ceva deosebit’ nu putea fi decât Iubirea. Dar, bine, atunci Andi ce rol juca? El nu era „ceva deosebit”?! Totu?i, poate c? nu a?a de... deosebit. Tocmai de aceea s? fi avut Sonia în mod constant impresia c?, de?i cei doi erau de mai mul?i ani împreun?, DanaT nu putea fi decât virgin??! Li-te-ra-tu-r?! Nu are nicio leg?tur? Iubirea cu virginitatea, nici virginitatea cu Iubirea, în orice caz nu în felul acela în care, naiv, o concepuse Sonia... Când descoperi subit c? ai leucemie galopant? ?i doar 22 de ani, nu mai este o tain? pentru nimeni c? „ceva deosebit”, „ceva ie?it din comun” nu poate evoca decât (SPERAN?A ÎNTR-)O VINDECARE MIRACULOAS?!!

*

„Lupusul este o tulburare continu? a sistemului imunitar. Celulele sistemului imunitar atac? propriile ?esuturi sanatoase, ducând la inflama?ie ?i la leziuni tisulare. Termenul lupus provine din latina medieval?, referirea la lup având leg?tur? cu rapiditatea cu care leziunea se extinde dincolo de partea ini?ial afectat?, la fel cum lupul î?i m?nânc? repede prada. printre simptomele generale se num?r?: erup?ia în fluture (vespertillo) de la nivelul fe?ei, obrajii ?i nasul ro?ii, aspect inflamat al fe?ei, oboseal? permanent? de durat?, stare general? de r?u, sc?dere în greutate, febr?, dureri articulare la nivelul degetelor, probleme cu rinichii, migrene, depresie, crize convulsive. De?i nu exist? un tratament exact, exist? anumite solu?ii care pot minimiza daunele....”

– citise Sonia pu?in mai târziu într-un tratat de medicin?, dornic? s? afle misterele lepidopterei care-i invadase celeilalte fa?a, intimitatea, via?a... Oare, R&V cuno?tea toate aceste detalii sau nu avusese timp / dispozi?ie s? aprofundeze?!