Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (26)

de Daniela Luminita Teleoaca

Arde-arde. Nici nu ?tii pe unde s? te mai ascunzi. Pân? mai ieri tot g?seai. O camer? mic?. Aproximativ r?coroas?. Col?ul parfumat cu rece al unei batiste. Prospe?imea îmbin?rii inedite a 4 cuvinte monosemantice. Compresa aceea pus? de gândul lini?titor, nedetronat înc? absolut de angoas?... Chiar ploaia cu ?ur?uri, me?ter? în a stinge vulcanii pieptului astmatizat, împingând febra ?i delirul în mormanul ermetic, anihilându-le. Nu-i plac „aleile toropite”. Nici ei. Cui i-or pl?cea?! Dar a?a a fost s? fie: prima ?i ultima lor întâlnire. Neoficial?. Într-un august. În fl?c?ri. Unde mai pui c? era ?i 13... cândva într-un mileniu pierdut. ?i de bun? seam? ?i El ?i Ea trebuiau musai s? vin? la „acea întâlnire”. El, masculin ?i expeditiv, pentru a sc?pa o dat? pentru totdeauna de „obliga?ie”. Ea, feminin? ?i analitic?, obsedat? de certitudine ca de ceva absolut vital: în ce m?sur? imaginea f?urit? interior coincidea cu imaginea real?, obiectiv?? Semicon?tient?, angoasat?, Ea propusese: „Her?str?u”. El se sfiise. Politicos ?i în?elept, de cel pu?in 2 ori ?i jum?tate mai livresc decât ea, o corectase: „Gr?dina de var? Arthur Verona 13-15, libr?riile C?rture?ti!”. Ea cedase.

A tot ezitat: ce s?-?i pun??! Rochia din vâscoz? mulat? cu spate mov ?i fa?a cu peisaj tropical? Fusta ecosez cu tren? ?i voal? Sau rochia indian? care o f?cea atât de exotic?, aproape irezistibil?? ...blugii indigo ?i ia de la bunica,... asta ca s? se simt? cât mai în largul ei? A optat, în cele din urm?, pentru o combina?ie banal?, cât se poate de ?tears?:
a) fust? neagr? 2 cm deasupra genunchiului ?i
b) bluz? verde din pânz? topit? cu mâneci-clopot ?i model cro?etat pe margini.
Dormise suficient de mult cât s? fie Ea: 5 ore. Pu?in mai târziu, El avea s? exclame: „P?i,... a?i dormit destul! Eu n-am dormit nici m?car o or?!” Sonia îl privise straniu. [„Oare, de ce n-o fi dormit? Se gândise la ea? Î?i f?cuse procese de con?tiin???!”]. Se ap?rase: „Da, dar eu nu dormeam de... 3 nop?i!” Cel?lalt nici nu auzise. Pentru El important era detaliul celor „5 ore dormite”. Deja a?tepta consol?ri... Ei bine! A mâncat un ou fiert. A b?ut cafeaua cea de toate dimine?ile. A f?cut patul./ L-a desf?cut./ Apoi a f?cut patul./ Pe urm? l-a desf?cut.../ L-a l?sat o vreme a?a. Între timp, cuvertura avea s? cedeze, s? se a?eze cât de poate de uniform ?i de estetic. Iar Ea avea, desigur, s? se lini?teasc? doar privind armonia des?vâr?it? a constituirii întregului... Pân? la ora 13 mai erau 2 ore. Suficient de mult pentru o femeie – fie ea ?i imposibil de preten?ioas? – s? se aranjeze ca la carte. Imediat îns?, timpul o luase razna. Nu a avut alternativ?. A trebuit s?-i trimit? un sms. A tastat s în loc de p, r în loc de t, o în loc de l: „Se soare oa...?!” Delete! Într-un final: „Se poate la... 13,30...? Nu cred c? reu?esc s? ajung la 13 fix”. El o asigurase c? nu este absolut nicio problem?, ceea ce unii exprim? lapidar ?i cu sloi: „În regul?.”... ?i-a f?cut unghiile. Cu ro?u. Le-a ?ters. A încercat verde sidefat... Prea de tot... S-a gândit ce u?or ar fi anulat opera?ia cu un delete virtual... ?i-a mânjit degetele. A inspirat la greu aceton?. A v?zut. Privire ro?ie. În oglind? cuminte. Pe hol vernil. Printre din?i a sc?pat o semiînjur?tur?. S-a repezit la sticlu?a cu oj? alb?. Alb mat. Se a?az? mai greu pe unghii fa?? de cea sidefat?, dar era prima lor „întâlnire”... neoficial?... Din mesaje în?elesese – oricine ar fi în?eles asta! – cât de ner?bd?tor era! A?a c? orice efort nu putea fi decât binevenit, firesc. ?i-apoi î?i va pune sandale albe, geant? alb?, o spaim? ?i mai alb?... La 12, 45 degetele tasteaz? nervos un alt sms: „Îmi pare sincer r?u... Dac? nu este cu sup?rare, se poate s? mai decal?m pu?in, s? zicem la 14,... la... locul stabilit?” De partea cealalt?, r?spunsul sose?te. La fel de impersonal. De înghe?at: „Desigur-desigur.”... Vr?bii extenuate de canicul? î?i disput? locurile high cost în coroana m?slinului. Se aude o ambulan??. O pisic? traverseaz? un acoperi?. Panicat ?i isterizat, soarele scobe?te în perete adâncituri în care pe nesim?ite scapi ca-ntr-o gaur? neagr?. Simte un le?in n?ucitor. Apas? clan?a. Se treze?te destul de probabil într-o buc?t?rie. O fi schimbat cineva faian?a? Miroase a zah?r ars, a flori de sânzian? f?râmi?at?. Înghite o ranitidin?. Mestec? o linguri?? de orez. Crud. [Nu, se descurc?! Nuu, absolut nicio problem?!] Ceasul cuptorului electronic arat? ni?te cifre. Se uit? o dat?. De 2. De 3...: 13, 50!!! Alunec?. Tu?e?te. Nu, nu mai e timp de facut pleoape, gene etc., în niciun caz nu a?a cum î?i propusese! De coafur? nici vorb?! Iar p?rul e mai rebel ca oricând: st? vrai?te în toate direc?iile. Din oglind? îi r?spunde chip risipit: Nuu, nicio probl... Un alt sms: „Cel mai probabil, ajung la dou? ?i un sfert... Îmi pare r?u, a intervenit... ceva”. De data aceasta, r?spunsul se la?? a?teptat. 5 minute. Dar, în încordare maxim?, ?tie oricine, 5 minute reprezint? mai multe eternit??i: „Da, desigur!”.... Arunc? telefon ingrat în geant? alb?. Î?i d? drumul pe u?? în tortur? de canicul?. Se sufoc?. Î?i spune c?, da...daaa, o s? fie bine... La poart?, învârte cheia. În sens invers. Deodat? lacul miroase a balt? st?tut?. Trestia înjum?t??e?te respira?ia. Pesc?ru?i dezorienta?i. Doar plictisi?i... Din priviri, caut? un taxi: ni-mic-ni-mic! Iese în plin? strad?. O ia pe jos pân? la Maica Domnului. Mai sunt 10 minute... În lipsa aerului condi?ionat, taximetristul merge cu toate geamurile deschise. Curen?i saharici îi biciuiesc obrajii. Mâinile îi tremur?. Se pip?ie: nu, nu mai are picioare! [S? fi avut vreodat??!] Mecanic ?i absurd fo?ne?te un evantai gata s? fie spulberat. Nu îndr?zne?te s? se priveasc? în oglind?: nu risc? proste?te ca paralizia s? se instaleze complet. Î?i simte buzele uscate. Rujul s-a împr??tiat anapoda. Îl ?terge în câteva secunde cu mu?c?turi violente. Incontrolabile. ?oferul e troglodit. De fapt, are unele circumstan?e atenuante. Are, mai exact, num?r de Ilfov: nu cunoa?te „ca la carte” toate str?zile din Bucure?ti. Mai ales pe cele derulându-?i existen?a sub auspicii a?a de livre?ti... „Arthur Verona, .... spune?i?!” // „Da... – a fost tentat? s? r?spund? Sonia – este numele unui pictor n?scut la Br?ila într-o familie de origine dalmat?...” // „Num?ru’ 13-15?!” – adaug? repede cel?lalt. Sonia încuviin?eaz? din cap. În?elege cât de greu vin cuvintele câteodat?, de parc? ar trebui s? te exprimi într-o limb? pe care în veci n-ai vorbit-o... „Am ajuns! Aici este!” – aproape ?ip? domnul de la volan, de-a dreptul încântat de propria performan??. Sonia se l?l?ie. Ba de la c?ldur?. Ba de la altele... Emite enun?uri formale, justific?ri iluzorii. În sfâr?it, închide portofelul. Deschide portiera. Picioarele opun rezisten??. [Care picioare?!] ?i parc? s-ar întoarce. S?-i fac? semn celui de la Leone c?, de fapt, nu acolo trebuia s? ajung?, c?, da, tot din cauza caniculei a f?cut ni?te încurc?turi... Se mai întâmpl?... Doar n-o fi ea singura care... Trotuarul este îmbâcsit de praf. Co?uri arhipline. Trec?tori cu figuri tâmpe. Porumbei duhnind a ulei încins. Lume!!! Um?rul stâng suport? ap?sarea gen?ii alb-negre. Mâna dreapt? este sufocat? de transpira?ia încle?t?rii: o saco?? ticsit? cu reviste ap?rute sub egida Academiei: un fel de cadou pentru El. O ia la dreapta. Traverseaz? mucegaiul unui gang, simte sub tocuri, ca sub talpa goal?, hârtii mototolite, rumegu? ?i pietre... În sfâr?it, iat?-se în C?rture?ti! Mirosul tip?riturilor mult prea proaspete îi insufl? vibra?ii aseptice, înfrigurarea aceea pe care o resim?i în preajma sec?iilor de chirurgie, când Alea jacta est ?i chiar trebuie s? te resemnezi... Iat? ?i gr?dina de var?,... pseudor?corita gr?din? de var?: 42 de grade la r?coare!!! T?lpile i se afund?. Uneori, e nevoie de eforturi supraomene?ti ca s? faci pasul urm?tor, ca s? exi?ti la fa?a locului. Privirea unei chelneri?e cade mai mult sau mai pu?in accidental asupra ei. Îi prinde bine acest contact. Înseamn? c? înc? se vede, se simte, destul de probabil... exist?! Deocamdat?, nu-l z?re?te. Poate c?... S? coboare atunci ni?te trepte... Iaca, vreo 4 la num?r, ba nu,... 5! Poate la terasele de jos?! Nimic! / Nimeni (semi)cunoscut! Mai mult instinctual se îndreapt? c?tre un spate foarte alb... [Da’ ce-ave?i azi cu albul?!] Un profil aproximativ... Un domn vorbind la telefon... Cu un pahar de... ceva cu... pai în fa??... Vorbe?te mai mult decât relaxat (sau poate c? asta este doar impresia iluzorie a unei Doamne sub imperiul c?ldurii?!)..., exist? acolo total independent..., un str?in care nu pare deloc a a?tepta pe cineva, poate doar finalul convorbirii, preferabil coinciden?a acestui final cu ultima pic?tur? a paharului cu pricina. Sonia se apropie! Situa?ia devine stânjenitoare! Cel?lalt pare a fi pierdut complet no?iunea timpului: habar nu are dumnealui de ce se g?se?te aici la peste 40 de grade! A ajuns mai mult decât aproape! De El! Nu i se înf??i?eaz?! Opteaz? s?-l abordeze prin... intermediul... sp?tarului scaunului! A?a c?... cioc?ne de 2 ori în acesta ca-ntr-o u??. Cel?lalt nu d? minimul semn c? s-ar hot?rî s? ias? din starea respectiv?: continu? convorbirea telefonic?, impasibil, ca ?i cum. Sonia traverseaz? o alt? ve?nicie. Dup? aproximativ 40 de secunde, cel?lalt o prime?te. F?r? ca m?car s? se ridice de pe scaun, roste?te un abia perceptibil „La mul?i ani!”. Îi înmâneaz? un mic pachet: Andrei Ple?u, Parabolele lui Iisus. Adev?rul ca poveste, Humanitas, 2012... Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 2012... „Sper c? nu ave?i deja cartea?!” – continu? El interogativ-exclamativ ?i, pentru c? Sonia întârzie cu r?spunsul, cel?lalt se gr?be?te cu disponibilitatea: „... dac? da, atunci a? putea s? merg la C?rture?ti s?... o schimb!” // „Nu, nu am cartea” – opteaz? în sfâr?it ?i Sonia pentru un enun? negativ – „...îns? îi cunosc, cel pu?in par?ial, con?inutul! Am citit la bibliotec?!” // „... atunci...” – se g?se?te El în încurc?tur? // „–... nu, este în regul?” – îi împrumut? ea terminologia –, v? mul?umesc pentru dar!” Degetele i se alungesc deodat? într-un tremur necamuflabil: „Iat?, primi?i ?i din partea mea câteva mostre ale muncii noastre... S? v? las ?i saco?a?” // „Aaaa, mul?umesc ?i eu foarte mult... Nu, nu... sunt cu ma?ina!” Este aproape 15. Dincolo de Ei, oameni cât se poate de normali, împ?rt??ind firesc, aproape intim, impresii, gânduri, afecte. ?i Ei! Doi mari str?ini, pe care cineva – nu se ?tie din ce motive – îi somase cândva, în trecutul nu prea îndep?rtat, s? împ?rt??easc? sentimentul acela special de „déjŕ-vu”. ?i Ei chiar o luaser? în serios. Acum totul p?rea o glum? neinspirat?: trompe-l’oeil-ul î?i dovedea implacabil suprema?ia. Au 2 ore „de petrecut împreun?”, dar ce ar putea face 2 str?ini într-o asemenea ve?nicie? El m?car are un pahar cu pai în fa??, Ea... Ca prin minune, apare chelneri?a. Aceea care o fixase în urm? cu câteva minute. Aduce meniul... El – în calitate de [în?elege Sonia] client mai vechi al gr?dinii-local – îi sugereaz? c? un anume tip de pache?ele ar fi foarte gustoase... A?adar, pache?ele, hummus ar?besc, suc de rodii ?i ghea??, iat? gustarea mai mult decât adecvat? pentru o asemenea împrejurare! Vorbesc pu?in, aproape deloc. [Dar la mas? nu se vorbe?te! Soniaa, unde-?i sunt bunele, mai exact elementarele maniere?!] ?i ast?zi – când rememoreaz? „fantastica întâlnire” – singura „chestie” de care î?i aminte?te propriu-zis este „discu?ia” despre... calit??i ?i defecte, nimic altceva. De fapt, fusese ideea ei [destul de stupid?, ce-i drept, dar în lips? de...]: „Spune?i-mi trei calit??i de ale mele [Da?i câteva exemple, v? rog, m?car 3 s? fie!] ?i trei defecte [Da, da?i câteva exemple, m?car...!], a?a cum a?i reu?it s? m? cunoa?te?i din interac?iunile sms-iste..., m? rog,... poate ?i din c?r?ile mele!” El cooperase. Cel pu?in se str?duise. Vorbise în prim? instan?? despre un soi de inteligen?? seduc?toare [„Daaa,... chiar crede?i asta?!”], mai apoi despre un sim? al umorului peste medie ?i – mai la sfâr?it – despre o sensibilitate aparte. Epitetul f?cuse desigur trecerea spre categoria cealalt?, a defectelor, „... pentru c? – a încercat El s? par? delicat – sunte?i mult prea sensibil?”. Cu alte cuvinte, sensibilitatea Soniei avea ceva maladiv în ea, ceva bovaric, dep??ea adic? anumite limite, dincolo de care, calitatea se transforma în opusul ei. A?a trebuie s? fi fost! Nu aprofundase nici celelalte 2 defecte, pe care El fie le trecuse în mod voit sub t?cere, fie... Chelneri?a a?az? farfuriile pe mas?. ?i tacâmurile. 2 pahare din care un început de poveste ar vrea s? r?zbat?. Ar vrea. Are blugi decolora?i ?i fa?a mult prea ro?ie. Mult prea lucioas?. O prive?te pl?cut pe Sonia. Sonia îi trece cu vederea excedentele. Foarte firesc, El începe s? m?nânce. Sonia se eschiveaz?. Mimeaz? verificarea unui mesaj telefonic. Apoi, imediat, dorin?a de reluare a discu?iei suspendate cu doar câteva minute înainte. Cele dou? calit??i – inteligen?? [f?r? seduc?toare!] ?i sensibilitate [f?r? aparte!] – sunt reafirmate, de data aceasta cu privire la persoana interlocutorului. Acesta tresare când Sonia adaug? f?r? nicio re?inere ?i cuvântul pragmatism. O fi vreo „calitate” care ofenseaz?? Când o fi f?cut pragmatismul cas? bun? cu idealismul?! Sonia dezambiguizeaz?: „Mi-a? fi dorit ?i eu s? fiu prag-ma-ti-c?, dar, din p?cate nu prea-mi iese!” El o prive?te neîncrez?tor. ?i Sonia l-a privit neîncrez?tor când curând – la una dintre emisiunile lui – având invita?i unu’ ?i unu’, a f?cut nici mai mult, nici mai pu?in, apologia pragmatismului. S?-l fi convins Ea atunci sau Domnul a reac?ionat în virtutea contextului imediat?! .... El ?i-a terminat deja por?iile. Sonia nu s-a atins înc? de nimic. Ba da! De sucul de rodii. Ca s-o încurajeze, Domnul se repede la unul dintre pache?elele ei, pe care îl devoreaz? pur ?i simplu. Sonia mimeaz? c? ea ?i ea unul. În realitate, altcineva îi simte gustul, îl înghite, îl diger?................. „Sunte?i si dvs..... c?s?torit?!” Heeeiii!! ?i Sonia s-a felicitat c? nu a pus aceast? întrebare în momentul în care cel?lalt se ocupa cu mestecatul, mai exact cu actul degluti?iei. „.... îîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîmmmmmmmmmmmmmmda!” – r?spunse sugrumat Domnul... „Dar nici dvs. nu purta?i verighet?!” – deveni impertinent de indiscret? Sonia. Cel?lalt inspir? somat: „Când o port, când nu!” R?spunsul a intrigat-o teribil pe Sonia. Poate pentru c? interlocutorul ei era un om destul de religios. În acest context, s? tratezi cu atâta superficialitate indiciul sacru al c?s?toriei, era de neconceput! Desigur din perspectiva sensibilit??ii aparte a Soniei! „Noi nu suntem c?s?tori?i religios – disocie Sonia „tipurile de situa?ii”, aparent identice –, a?a a fost s? fie, au fost alte priorit??i ?i... ?i se oprise: de ce s? dea vina pe destin?! Hai c? nu-i deloc plauzibil! Omul este m?sura tuturor lucrurilor! A?a c?... „Nu mânca?i chiar nimic?!” Sonia face o sfor?are uria??; minte doar pe jum?tate: „Când este a?a de cald, nu prea pot mânca”. ?i El o crezuse. Sau nu. La masa cu parfum canicular din rodii timpul se franjura. El tot tastase mesaje, cerându-?i scuze pentru acest comportament. Iar Sonia! Sonia citise de zeci de ori ?i cât se poate de mecanic cuprinsul Adev?rului ca parabol?. Sfâr?itul s-a instituit la fel de anost, ba înc? umilitor. Domnul s-a ridicat înaintea Ei de la mas?. Nuu! Nu pentru a îndeplini vreun ritual al gentile?ei masculine, ci, pur ?i simplu, pentru c? – în sfâr?it! – sosise momentul plec?rii. ?i a luat-o înainte. Ea ?i-a în?bu?it un ?ip?t ro?u. Un strig?t nu-?tiu-de-care. În fine! De-ale sensibilit??ii aparte! Unul în stânga, Ea în dreapta! „Îîîîî... îmi pare r?u... îmi pare foarte r?u... sunt cu ma?ina ?i....” // „Nicio problem?!” – îi reîmprumutase ea terminologia. S-au pupat formal pe obraji. Amândoi s-au închinat în gând c?, în sfâr?it, sc?paser?!!! El a urcat în ma?ina lui, care va fi fost aceea. Sonia n-a privit înapoi. A luat un taxi. Unul cu aer condi?ionat ?i cu Lambada. La Flor?rie ?i-a cump?rat un buchet infinit de flori. De la Domino, o rochie cu preten?ii. ?i, gata!! A fost liber?! Uff, bine c? trecu!


***

Mai târziu, a v?zut prin sticl? o verighet? foarte str?lucitoare ?i destul de lat? acoperind un inelar stâng. Desigur era una dintre acele zile în care Domnul o punea. Nu i-a mai v?zut-o apoi luni în ?ir, pân? de curând când, din acela?i loc, o anume str?lucire arunca provoc?ri telespectatorului, asta în pofida caznelor Domnului de a-?i camufla inelarul. Numai c? verigheta aceea se schimbase al naibii de r?u: era de o discre?ie cel pu?in suspect? ?i parc? nici a?a de galben? nu mai era. Cu certitudine, era o alta. Dar Domnul p?rea fericit, chiar foarte fericit. F?cea ochii surprinz?tor de mari, mult prea mari. ?i Sonia a sim?it a?a o boare de întristare,... una de dezam?gire. Prompt l-a binecuvântat într-un binemeritat trecut: Treac? de la mine! Totu?i, cândva, i-ar fi spus: „Domnule, crede?i-m? pe cuvânt dac? nu a? fi femeie, cât de curând v-a? provoca! La duel! Domnule, chiar ?i a?a.... Domnule, în?elege?i dvs.??!!”

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro