Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Din cazurile detectivului Hogeac

de Florin Alexandru

Iat? c? nici nu a început bine anul 2019 ?i deja am o prim? vizit? la birou. Nu este vorba de vreun prieten care s?-mi cear? bani, drept pentru care m? gândesc la un angajament nou-nou?.
Persoana care mi-a b?tut la u?? ?i s-a recomandat a fi doamna Corina Lascu, este o femeie cam pe la 50 de ani, blond?, destul de în?ltu?? pentru mine, nici prea gras?, nici prea slab?, dar cu ni?te ochi alba?tri, lucitori, înc?rca?i de lacrimi de emo?ie. Nu, nu din cauza întâlnirii cu mine, fi?i siguri, ci datorit? împrejur?rilor care au mânat-o spre biroul meu. Pe degetul inelar al mâinii stângi, se vedea, în?epenit, un inel de argint.
-Domnule Hogeac, spune ea cu o voce stins?, a?ezându-se pe un scaun, nu ?tiu cum s? v? spun...
-Nu trebuie s? v? inhiba?i, o încurajez eu, da?i frâu liber cuvintelor.
-V? mul?umesc... Deci, ieri, Licu?? al meu, a?a cum l-am obi?nuit, a ie?it afar? dup?-amiaz? pe la 16:00, pentru a se recrea ?i el pu?in, ca s? ia aer curat, s? fac? pu?in? mi?care, c? ?ti?i dumneavoastr?, s? stai toat? ziua în cas? ?i s? nu faci nimic… Mai ales cu s?rb?torile astea!
R?mân blocat. Asta da femeie!
-N-a z?bovit niciodat? mult, reia doamna plângerea, cam o jum?tate de or?, apoi revenea în cas?. Eu îl vedeam de la balcon ?i îi deschideam bucuroas? u?a. Îl strângeam în bra?e, îi spuneam cuvinte de dezmierdare, îi preg?team masa, apoi, pân? la ora de culcare, ne a?ezam amândoi în fa?a televizorului ?i comentam reclamele din pauzele filmelor.
“Nu se poate!” zic eu în gând. “Femeia asta merit? o statuie. Nu cred c? exist? dou? la fel în toat? ?ara. Fantastic!”
-Dar, de ieri, totul s-a schimbat.
-În ce sens? întreb eu, b?nuind c? am de-a face cu o escapad?, ceea ce îmi ridic? tensiunea. Cu o asemenea femeie lâng? tine s?-?i mai ard? de imbecilit??i?
-Licu?? nu s-a mai întors dup? o jum?tate de or?, ci dup? vreo trei ore. ?i…
Doamna Lascu nu se mai poate ab?ine ?i izbucne?te în plâns. O las s? î?i exteriorizeze oful.
-?i… ?i ar?ta jalnic! Jalnic! Ud tot, murdar, r?v??it ?i… ?i… zgâriat, domnule Hogeac. Zgâriat ?i sângerând. L-am oblojit, plângând, ce s? fac?
-?i ce-a spus despre situa?ie? ?uier eu prinde din?i, revoltat, ?i uluit, totodat?.
-Ce poate el s? spun?, bietul de el? Nimic. Nimic, domnule Hogeac. Dar, mai r?u este c? s-a cuib?rit într-un col? al canapelei din sufragerie ?i nu mi-a acordat nicio aten?ie nici pân? acum. Nici la mas? nu a venit. A?a c?, nemaiputând suporta, m-am gr?bit s? v? contactez de urgen??.
F?r? a sta prea mult pe gânduri, înv?luit de dorin?a de a m? r?zbuna pe un a?a specimen, spun:
-Doamn? Lascu, unde locui?i?
-Dincolo de bulevardul Tomis, tot pe strada Farului, la primul bloc pe stânga.
-Bun, v? propun urm?toarele: Dac? acest Licu?? dore?te s? ias? ?i în aceast? sear? la o plimbare, l?sa?i-l. Eu, de la ora 15:45 voi fi deja în zon?. Tot ce ave?i dumneavoastr? de f?cut, este s? ie?i?i la balcon ?i s?-mi da?i de ?tire printr-un gest c? Licu?? coboar?.
Ne desp?r?im, cu promisiunea mea ferm? c? voi rezolva cazul chiar mai repede decât se a?teapt?. Acestei doamne trebuie s? i se fac? dreptate numaidecât.
Ora 15:45. Mi-am g?sit un loc excelent unde s? parchez, cu mai pu?in de zece metri înaintea sc?rii blocului din care trebuie s? apar? nemernicul de Licu??. Cobor din ma?in? ?i a?tept. Pe la f?r? un minut, doamna Lascu iese la balcon ?i îmi face un semn discret, semn c? Licu?? a luat-o pe sc?ri în jos. U?a sc?rii se deschide ?i apare un pu?ti de vreo cinci ani. Nu, ?sta nu poate fi Licu??. Imediat dup? el iese un mo?neag, abia târându-?i bocancii ?i care e la un pas de a se împiedica de un motan în alb ?i negru, care i se strecoar? printre picioare ?i baston. Mo?ul se dezechilibreaz? pu?in, dar î?i p?streaz?, totu?i, echilibrul, îns? nu se poate ab?ine s? nu scoat? pe gur? o blasfemie:
-S? fac ceva în coada ta, Licu??! Uite-al dracului motan, s? m? d?râme ?i nu alta!
Eu abia m? pot opri din râs, dar, deodat?, simt un fier încins în creier. Cum a zis mo?neagul?
Ies din ascunz?toare ?i-l observ pe motan îndreptându-se spre trecerea de pietoni din apropiere. Mi se urc? sângele-n cap. Bulevardul Tomis este una dintre cele mai circulate artere din ora? ?i m? gândesc la ce este mai r?u. Numai poster s? nu-l v?d pe Licu??! Doamn? Lascu, nu puteai s?-mi spui de la-nceput despre cine-i vorba?
În fine, motanul alb-negru nu-i prost. Nu se repede s? traverseze ?i a?teapt?, probabil, un om oarecare. Iar acela sunt eu, care ajunge lâng? dumnealui. Pornesc traversarea, iar motanul m? urmeaz?. O gagic? îmi trimite bezele de la volanul unei ma?ini, dar în?eleg perfect c? totul se trage de la must?ciosul patruped. De partea cealalt? m? opresc ?i m? fac c? admir peisajul, dând un avans de câ?iva metri ?intei mele.
Licu?? trece de câteva case de pe strada Farului ?i se opre?te lâng? gardul geamiei. Apoi, dintr-un salt, hopa, aterizeaz? în curte. E clar. Dup? cum ?tiu, curtea aceea e ticsit? cu pisici. Li se spune pisicile turce?ti. Ajung ?i eu în câteva secunde ?i v?d cu ochii mei ceea ce b?nuiesc. Licu?? e îndr?gostit lulea, iar aleasa este o pisic? galben?. Î?i freac? must??ile de ale ei, o atinge cu capul, cu corpul, cu coada ?i tremur? din toate încheieturile.
Nu dureaz? mult scena de dragoste, c? ?i apare un alt motan, de un gri-petrol str?lucitor, cu inten?ii de r?zbunare. Se pun la înaintare nelipsitele miorl?ieli, blana zburlit?, ghearele scoase ?i, spre surprinderea mea, lupta ia na?tere mult mai repede decât scontasem eu. T?v?liri, mu?c?turi, zgârâieturi, b?taie ca–n filmele de pe timpul lui Ceau?escu!
Deodat?, ambii motani ?â?nesc spre u?a casei din curtea geamiei, de unde ie?ise un nene turc, slab cât un par de vie, având în mâna dreapt? un b?? s?n?tos. Prea încet pentru mi?c?rile motanilor, nenea, care zâtâie ?i înjur? când pe turce?te, când pe române?te, rateaz? fiecare lovitur?, cu toate c? motanii încep a doua rund? de sc?rm?neal? chiar printre picioarele lui. Ba, mai mult, f?r? s? ia în calcul pericolul, î?i altoie?te singurel un b?? peste glezna stânga, ceea ce îl face s? se înnegreasc? de furie ?i s? sporeasc? noianul de vorbe grele. În scurt timp recurge la artileria grea, ?i anume o g?leat? de ap? adus? din cas?, pe care o azvârle în plin peste motanii turba?i, punând cap?t brusc alterca?iei, f?r? a se desemna niciun înving?tor.
Prind momentul ?i intervin, înainte ca nenea s? mai produc? ?i o alt? pagub? lui Licu??. Mai întâi, intrând pe poart?, îl strig pe motan, care, auzindu-?i numele, sare direct în bra?ele mele, tremurând ?i cuib?rindu-se cât mai strâns, cu toate c? nu m? cunoa?te. Cred, îns?, c? în acel moment, pentru el nu mai conta cine îl ?inea la piept.
Îl salut pe nenea turc, ca un om civilizat, dar m? trezesc cu o serie de amenin??ri ?i alte invective de necrezut. Îl temperez cu un semn din mân? ?i îi explic cum s-a ajuns pân? aici. Dup? ce m? ascult?, ?i pare c? a în?eles, se încrunt? la mine ?i zice r?stit:
-?i ce treab? avut motan al t?u cu pisic al meu? C? numai g?l?gie face!
-Nu cu pisicu matale a avut el treab? ini?ial, ci cu pisica aia galben?.
-P?i asta ziceam ?i eu. Motan al t?u, s?rit gardu ?i dat la pisic al meu.
-Cum, bre, dat la pisicul matale? S-a dat la pisica aia galben? fiindc? o place. Cu pisicul s-a înc?ierat
-B?i! Nu în?elegi nimic? ?tiu c? dat la aia galben?, dar a?a spunem noi, turcii, nu ?tii?
-Aaaa! Acum am în?eles. Bine, în situa?ia asta, am ?i eu o propunere: nu-mi dai mie pisica aia galben?? L-a? face fericit pe Licu?? al meu ?i nu te-ar mai deranja niciodat?.
-Aaaa, nu! Nici nu gândi! Pisic aia, ???, pisica ?la galben, ???, naiba s?-i ia de pisici! Nu dat la tine nimic, hai pleac?!
Sup?rat r?u, turcul ridic? amenin??tor b??ul, ceea ce îl face pe Licu?? s? se ghemuiasc? ?i mai mult în bra?ele mele. Îl ascult ?i plec spre doamna Lascu, cu convingerea c? se va bucura foarte mult. Nu m? în?el, întâlnirea se vede a fi, de departe, una emo?ionant?. Dup? ce a dat s? le?ine când l-a v?zut pe motan, a fost la un pas s? o fac? de câteva ori în timp ce-i povesteam aventurile lui.
În fine, îmi încasez onorariul ?i plec, dar ceva m? rodea. Lipsea ceva. Astfel c?, dup? câteva ore, pe la opt, sun din nou la u?a dumneaiei. Când m? vede, scap? un chiot de bucurie.
-Vai, domnule Hogeac, ce om sunte?i. S? face?i dumneavoastr? tot posibilul pentru a-l mul?umi pe Licu??, aducându-i acas? dragostea asta galben? ?i frumoas?, foc! Dar, pentru Dumnezeu, domnule Hogeac, de ce mirosi?i a?a urât?
-E din cauza unei ma?ini de gunoi pe lâng? care am trecut, doamn?. Nu v? face?i griji, voi ajunge de îndat? acas? ?i voi sc?pa de acest miros îngrozitor!
Îmi iau la revedere de la doamna Lascu, nu înainte de a-i accepta invita?ia de o vizita la o cafea. În urma mea, se porne?te o debandad? total? în cas?. Înainte s? m? îndep?rtez, o aud pe doamna Lascu ?ipând:
-Licu??, nu ?i-e ru?ine s? love?ti o fat?? Licu??, las-o, e iubita ta! O s? d?râma?i casa, m?! Licu????!

Florin Alexandru (Colombo) | Scriitori Români

motto: Via?a unui detectiv e... cum vrea el!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro