Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

În vizit? la Constan?a

de Maria Tirenescu


Ieri, am rev?zut fotografii din frumoasa mea copil?rie. Mi-au atras aten?ia fotografiile din Constan?a. Acolo au locuit bunicii mei. Casa bunicilor e la cap?tul unei c?r?ri printre garduri pline cu zorele.
Sunt o feti?? curioas?, venit? de la munte, m? plictisesc în curtea pavat?. Vreau s? v?d cât mai multe, s? m? plimb, s? m? joc...
- Mâine mergem la plaj?!, m? anun?? bunica.
- Sunt foarte curioas?. Nu putem s? mergem acum?
- Mioara, vino cu mine!, spune unchiul Sever. Î?i ar?t marea, dar la plaj? vei merge de mâine.
Sunt foarte bucuroas?! Unchiul îmi întinde mâna. Ie?im din curtea bunicilor, l?s?m în urm? gardul cu zorele ?i ie?im în strada care duce la mare.
- E departe marea?
- Imediat ajungem!
La început, urc?m. Din vârful pantei, în fa?a mea de deschide o priveli?te necunoscut?. Ap?, mult? ap?. Pân? acum, eu am v?zut doar râuri, dar diminea??, când eram în tren, m-a trezit mama s? v?d podul ce la Cernavod?, podul peste Dun?re. Am crezut c? Dun?rea e cea mai mare ap? pe care o pot vedea.
- Ce de ap?! Pân? la cer. ?i ce de valuri! Chiar intr?m mâine în ap??
- S? nu spui c? ?i-e fric?!
- Nu mi-e fric?. Sunt ner?bd?toare s? intru în ap?.
- Ai r?bdare pân? mâine!
R?mânem pe falez? câteva minute, timp în care unchiul îmi r?spunde la întreb?rile pe care nu contenesc s? i le pun.
- Nu cânt? frumos p?s?rile astea, dar îmi place cum zboar?!
- S? mergem! Ne a?teapt? mama!
Mergem spre cas? povestind despre mare ?i f?când planuri.
A doua zi, ne trezesc pesc?ru?ii, nu coco?ii pe care îi ?tiam de mic?. Mânc?m brânz? telemea de oaie ?i bem ceai. Sunt cuminte, ascult sfaturile ?i promit c? nu le voi sup?ra pe mama ?i pe bunica.
În sfâr?it, plec?m la plaj?. Cuno?team drumul pân? pe falez?. De acolo, de mân? cu mama, am coborât treptele de ciment. M? descal? înainte de a ajunge pe nisip.
Nisipul e fin, plaja nu e prea lat?. Mama întinde un cearceaf. Îmi d? voie s? aduc o g?letu?? cu ap? ?i s? m? joc cu nisip.
Intr?m în ap?. Alerg ?i stropesc în jurul meu. ?i pe mine m? stropesc al?i copii. Constat c? apa e s?rat?. Nu-mi place, dar îmi plac valurile peste care sar ?inâng gura închis?. Când obosesc, descop?r melci ?i scoici. Adun cu pl?cere ?i în scurt timp nu le mai pot ?ine în mâini.
Trebuie s? plec?m. Prima zi e doar de acomodare. De mâine, voi veni zilnic s? m? joc, s? fac baie ?i s? m? bronzez.
Dup? ce lu?m masa de prânz, bunica îmi spune c? trebuie s? dorm pu?in. Apoi, vom merge s? vedem ora?ul.
A?a cum mi-a promis bunica, dup? ce bunicul ?i-a b?ut cafelu?a, am plecat la plimbare pe falez?. Vedeam cl?diri diferite de cele pe care le ?tiam din ora?ul de munte în care locuiam.
Ajungem într-o pia?? mare. În aerul s?rat se simte aroma de pe?te, dar ?i o arom? nou?. Era ceva îmbietor.
- Miori?o, vrei covrigi cu susan?
- Vreau s? gust. Cred c? sunt buni.
Bunicul st? la rând s? cumpere covrigi, iar noi ne apropiem de statuia din fa?a brut?riei.
- E statuia lui Ovidiu, un poet din Roma, care a fost pedepsit s? tr?iasc? pe p?mântul Dobrogei, cu popula?ia de aici. Atunci, ora?ul se numea Tomis. Locuitorii ora?ului ?i cei din împrejurimi l-au primit ?i ajutat cu drag. Aici, poetul a scris mult în limba lui, latina, o limb? veche, dar ?i în limba dacilor. A sperat pân? la sfâr?itul vie?ii s?-?i revad? ?ara natal?, dar a fost îngropat de localnici.
Mi se pare foarte interesant ceea ce îmi spune bunica. Acum în?eleg de ce este trist Ovidiu.
Bunica îmi promite c? mai venim dup? covrigi ?i în zilele ur?toare.

Maria Tirenescu (Miorița Alba) | Scriitori Români

motto: un om intre oameni

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro