Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O zi de iarn? ca de Cr?ciun

de Andrei Lucian

Pe când mama f?cea chiftele, asear?, v?zut-am pe geam c-afar? a-nceput s? ning?. Am început s? ?op?i de bucurie ?i s?-mi frec palmele cu drag spunându-mi, în sinea mea, c? dac? va continua s? ning? peste noapte ?i se va depune z?pad? pe jos, am s? ies dis-de-diminea?? la o plimbare.

Noaptea a-nchis al zilei magazin, eu am mâncat chiftele proaspete ?i m-am culcat în somnul ce-avea s?-mi fie calm, adânc ?i odihnitor.

La 5 ?i jum?tate diminea?a m-am trezit de unul singur. Am aruncat plapuma de pe mine ?i-ntr-un suflu fugit-am la ferestre. Am tras cu sfial? draperia ?i-ncet, prin fa?a ochilor, a-nceput s? mi se-arate un peisaj citadin adormit, ca dintr-un basm, cu-n alb ve?mânt întins pe trotuare, pe carosabil, pe zonele cu iarb? ?i pe copaci, colorat de lumina lampadarelor stradale în tonuri g?lbui-or?njui ?i-acoperit de ceea ce p?rea a fi un cer de-o nuan?? albastru-gri înce?o?at.

În cas? era cald, întuneric ?i lini?te. Am deschis geamul batant pe vertical?. De-afar? n?v?lit-au cu un vuiet o mul?ime de fulgi de nea, la fel de agita?i ca oamenii-ntr-un magazin cu reduceri mari, dar în limita stocului expus. Mi-au în?epat obrajii ca ni?te ace de g?m?lie care-?i caut? odihna în perni?a de cusut. Un fior zgribulit m-a sc?rpinat pe ?ira spin?rii în timp ce inspiram cu nesa? viforul crispat cu parfum de z?pad? care întra prin fanta deschis? a geamului.

Mi-am spus c? patima patului c?lduros ?i confortabil care m? chema-napoi s?-mi revendic împ?r??ia viselor urma s? aib? de-a?teptat, fiindc?-n ruptul capului n-aveam s? pierd ocazia de-a m? plimba la pas cu visele pe str?zile înz?pezite ale adormitului ora?. Cum anii ultimei decade adus-au tot mai rar z?pad? în Decembrie, aceast? desf?tare, dintr-a cerului cernut?, aveam de gând s-o savurez ca pe un dar carnal de mare s?rb?toare faraonic?.

M-am îmbr?cat gr?bit în haine de ora?. N-apucar?, cinci minute s? se scurg? în clepsidr?, c? deja eram afar?-n fa?a blocului, cu mâinile deschise larg ?i-mbr??i?am în aer, iarna. Mi-am l?sat acas? ochelarii transparen?i contra intemperiilor fiindc? am vrut s? simt fiecare fulg de nea care-?i g?se?te calda moarte pe ochii ?i obrajii mei.

Pustii de oameni, str?zile erau umplute cu lumina nop?ii citadine ?i z?pad?. Depus?, p?tur?, pe jos ?i-n aer viscolit? ca-ntr-un mixer, cea mai încânt?toare form? de agregare a apei îmi r?spundea cu bucurie la bucuria-mi ludic?. ?op?ia energic? ?i zgomotos pe gluga-mi de pe cap, scrâ?nea cu sete sub t?lpile-mi de-uria?, zbura prin fa?a ochilor ?i scotea limba la mine ca o fat? care-?i ascunde timida pasiune în spatele unei neîn?elese obr?znicii ?i se l?sa-n odihn? ve?nic? pe umerii ?i pieptul meu în timp ce lent îmi contura alura unui om de z?pad? însufle?it.

Ora?ul ?ipa de bucurie, umplut de lipsa traficului auto. Rareori auzeam câte-o ma?in? mergând ca un melc grijuliu ?i derapând periculos în curbele din intersec?ii.

Am mers de-acas? pân? la Arcul de Triumf. De-acolo am p??it în Parcul Her?str?u, traversându-l pân? la Aviatorilor, unde am g?sit amenajat un mini-or??el de Cr?ciun, pentru copii, ce ast?zi avea s? î?i deschid? prima oar? por?ile. Era pustiu, dar parc? plin de via??. Be?iga?e uria?e de bomboane, construite din ?iraguri de becuri galbene ?i ro?ii, flancau aleea principal? de la intrarea dinspre televiziune. Cerul parcului era acoperit de-o plas? din stele ?i praf str?lucitor. Covorul alb adus de soart? des?vâr?ea tabloul. Câteva panouri mari avertizau nomazii r?t?ci?i c? se-afl? pe t?râmul ”Cr?ciunului Copiilor”. Eram acas?.

M-am învârtit în rondul din fa?a statuii lui De Gaulle ?i am intrat înapoi în parc pe-o-alee secundar?, dar de-o frumuse?e nocturn? principal?. Str?juit de lampadare ?i b?trâni copaci am traversat înc? o dat? parcul ?i m-am întors înfrigurat la Arcul de Triumf. ?oseaua Kiseleff se întindea str?lucitoare ?i îmbietoare ca o târf? sub?ire ?i-nalt?, ce-abia-mplinit-a 18 ani, dar care ?tie deja cum s?-?i a?tepte clien?ii, în neglijeu ?i cu fesele-n sus, pe-o mare de cear?afuri albe-imaculate.

Era f?r-de-putin?? s? m-ab?in. Cu scrâ?netul gurilor ce se iubesc în durere, pa?ii mei au continuat s? numere prin viscol secundele primelor ore matinale ?i ultimelor clipe de-ntuneric pe trotuarele înz?pezite ale ?oselei Kiseleff, pe sub frumoasele podoabe luminoase stradale, marcate-n centru de vaste candelabre venite parc? din alt timp ?i m?ritate-n moda zilei cu zvelte ?i virile becuri LED.

Nu ?tiam încotro merg ?i unde-aveam s? m? opresc. De era cu putin?? s? nu se-aprind? în lumina zilei, noaptea dimine?ii, niciodat?, a? fi urmat calea om?tului trecând dincolo de pânzele albe ?i pân? pe t?râmurile despre care-auzi numai în basme, unde prin?ese virgine ?i iub?re?e alearg? dezbr?cate pe poteci ?i se înghesuie s-absoarb? c?ldura piepturilor voinicilor care se-aventureaz? pe-acolo.

O strad?-ngust? ?i cochet?, ca o femeie matur? ce înc? poate s? aprind? curiozit??i infantile, chemat-a-mi pa?ii s? se-abat? de pe Kiseleff ?i s? se piard?-n romantica plas? a str?zilor strâmte, îngr?m?dite cu c?su?e elegante ?i vechi. C?lcat-am pe acolo pe z?pezi ce n-au mai fost atinse înc? de cu sear? ?i mi-am adus aminte, privind acoperi?urile caselor, de sentimentul acela de iubire pe care îl g?se?te omul, seara, doar în ora?ele mici de munte, precum Sinaia sau Predeal.

R?t?cind pe str?zile pe care le-am parcurs de-atâtea ?i de-atâtea ori, în cei treizeci de ani de când visez în acest ora?, dar care ast?zi ar?tau ca niciodat? de frumoase ?i, paradoxal, de calde, am ajuns înapoi la Pia?a Domenii. Dou? blocuri distan?? m? desp?r?eau de Bulevardul Mihalache când viforul s-a-nver?unat ?i-a prins din aer toat? z?pada ?i-a început s-o-nvârt?-ntr-o tornad?, de tip microclimat de cartier, cu care-a spulberat to?i fulgii ce-abia adormiser? pe copertinele blocurilor ?i pe acoperi?urile caselor din zon?. M-am oprit în loc ?i-am stat ca s? resimt puterea vântului înnobilat cu ace de z?pad?. Mi-am adus aminte de copil?ria petrecut? în zona Dinicu Golescu - Palatul CFR - Bulevardul G?rii de Nord, unde microclimatul local, mai rece decât în restul Capitalei, aducea în fiecare zi de iarn? tornade mici ?i rele ca ni?te fete care ?tiu ce vor ?i cum s-ob?in?, z?pad? mult? viscolit? care se în?l?a mai sus de genunchii-mi pe atunci mai jos ?i aer care-mi congela pl?mânii-ntr-o crispare t?ioas?. M-am gândit pentru câteva secunde ce-ar fi dac-a? porni spre cartierul copil?riei pentru-a m? bucura din nou de vitregia viscolului atât de drag copilului din mine. M-am gândit apoi c? o parte din poezia acelor timpuri era scris? de casa spre care m?-ntorceam, ori acum ar fi-nsemnat s? m? înham la dus-întors pe-un lung ?i-anevoios drum, doar pentru-a m?-ntoarce iar acas?. Deja trecuser? 2 ore de la plecarea-mi matinal?-n promenad? ?i cu toat? aventura pe care-o sim?eam în suflet, trupu-mi sim?ea c-a înghe?at ?i c? a obosit.

Gândurile mele au migrat de pe t?râmul amintirilor copil?riei înspre t?râmul nes?tulelor papile gustative. Mi-am adus aminte c? acas? aveam chiftele proasp?t pr?jite ?i sl?ninu?? fraged? ?i gustoas?. Mi-am adus aminte de vinul fiert pe care l-am b?ut la Târgul de Cr?ciun în urm? cu mai multe zile ?i m-am gândit ce fain ar fi dac-a? avea o can? din po?iunea strugurilor care s? m? înc?lzeasc? dup? ce m? voi fi-ntors acas?. Am început s?-mi imaginez cum ziua-ntreag? ce avea s?-nceap? urma s? fie magic?, desprins? parc? dintr-un basm, numai-?i-numai datorit? vinului fiert pe care l-a? bea în compania de neegalat a chiftelelor din carne de vit?. Lesne de-n?eles mi se p?rea c? o mirific? plimbare prin troiene, ca cea pe care tocmai o duceam la cap?t, era menit? spre pecetluire doar cu-n sigiliu înc?lzit, venit din podgorii.

Magazinul-nostru-cel-de-toate-zilele-?i-col?urile-de-bloc, ”Mega Image”, m-a ajutat s?rindu-mi în cale. Mi-am deschis sufletul ?i-am tastat codul pin, cump?rând prin aceasta tot ceea ce limba mi-a poftit, iar marketingul tradi?iilor comerciale m-a f?cut s? cred c? am nevoie.

Înc?rcat cu o saco?? la fel de grea precum cantitatea pe care tocmai am sl?bit-o, gra?ie unui regim de sl?bire pe care îl urmez, am venit acas?. Luminile str?zilor s-au stins. C?ldura oranj reflectat? de z?pad? a l?sat locul unui filtru rece-albastru al primei lumini a dimine?ii. Geaca matlasat? mi s-a udat pân? la c?ptu?eala interioar?. Ghetele au absorbit z?pada care mi-a îmbibat ?osetele cu generozitate.

Ajuns acas?, am pus vinul la fiert, am înc?lzit mai multe chiftele la microunde ?i am feliat sl?ninu?a. Am deschis ?i o caserol? cu o mic? por?ie de fasole b?tut? pe care tocmai o cump?rasem de la magazin. Am pus cald? muzic? jazz cu tem? de Cr?ciun de pe Spotify ?i am aprins decora?iunile luminoase de pe bibliotec?, de la geamuri ?i de pe bradul frumos împodobit.

Am început s? m?nânc ?i s? m? înc?lzesc cu proasp?tul vin fiert, l?sându-mi gândurile s? zboare prin jazz ?i lumini?e colorate spre iubita-mi z?pad? care mi-a oferit câteva ore matinale de tandre?e ca o amant? de-o noapte care se-ntoarce la via?a ei l?sând în urma-i amintiri de neuitat. Nicicând Cr?ciunul n-a fost mai fain în via?a-mi de adult ca-n ast? zi, ce-ntâmpl?tor în calendare-i doar 15 Decembrie.

Andrei Lucian (AndreiTh) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro