Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ea îl iubise pân? la brâu. Doar pân? la brâu: atâta putuse. El se ivise tehnologic ?i o cam contrazisese [V]

de Daniela Luminita Teleoaca



De bun? seam? c? Dumnezeu a fost foarte îndr?gostit când a creat Lumea. Nimicul nu s-a mai în?eles cu El. Sub nicio form?. Boem din fire, Cel?lalt ?i-a luat lumea în cap [?i la figurat, ?i la propriu]. A început s? viseze. F?r? limite. Când începi s? visezi, Intui?ia func?ioneaz? la cote maxime. Iar Geniul nu întârzie s? apar?. Nu, nu v?zuse Lumea niciodat?. Nici m?car nu ?tia cum o cheam?. Suferea de Dor. A în?eles cu Inima Lui de Dumnezeu: numai a?a po?i ivi Sens, to?i osta?ii ace?tia în armuri grele ?i atât de cumin?i, gata oricând s? slujeasc? Rostului, f?r? ca o clip? s? se plâng? de minima constrângere. ?i Sensul era Via??! Avea dat? s? îi fie Omului! Omul... omul care nu a întârziat s?-?i am?geasc? P?rintele! S?-L dezam?geasc?! În repetate, nesfâr?ite rânduri, mizând orbe?te pe Îndelunga-R?bdare a Tat?lui! Pe milosârdia Lui! Sensurile se erodau, se pr?bu?eau în zona vid?. Îngerii transpuneau suferin?a pe note. Harpele lor se auzeau o idee ?i în p?mânturi. Sunetul se pierdea repede. Iremediabil. Era o amintire? M?car fusese?


??

Cum s? mai tr?ie?ti Iubirea, sentimentul de a fi îndr?gostit când musai trebuie s? faci munc? laborioas? de detectiv, mai exact pe detectiv??! ?i ea, cât-de-sonie-este, s-ar fi abandonat, ar fi l?sat Sentimentul s?-i sape grote, caverne în piept, ar fi înfiat m?car un sfert din suferin?ele fratelui-p?mântului, doar s? fi avut Acea Certitudine! DAR NU! Nu-?i po?i permite luxul de a fi incon?tient? când, dincolo de aparen?a Dragostei, se înf??i?eaz? cu totul altceva. A?a fiind, te ?tergi de melancolii, de vis?ri, de pierderi în irealitate, nu-?i dai voie – NU! – s? aluneci în somn.

Nu se sfie?te s? recunoasc?: da, la început aproape c? a binecuvântat tehnologia. Gra?ie ei a fost convins?, la un moment dat, c? redescoper? acel b?rbat cu totul altfel decât îl ?tia anterior..., din via?a real?: un om c?ruia nu îi era str?in? singur?tatea, nici durerea, nici profunzimea, dincolo de cea cultural?, desigur. C? el era acel b?rbat care, la o adic?, ar fi putut s? o adore, f?r? de spaima c? va cadea în vreo idolatrie pervers?, în vreun ridicol. Omul generos, extrem de sensibil, chiar vulnerabil, capabil, de ce nu, s? fac? din pierderea ei m?car „mica dram?”. El însu?i trebuie c? o redescoperise pu?in altfel: nu era deloc mecanismul asamblat doar ca s? dea a femeie, ci o f?ptur? cât se poate de vie, de adev?rat?, care n-ar fi ezitat s?-l contrazic? prin argumente cel pu?in solide sau, dimpotriv?, s?-l sus?in? pân?-n pânzele albe.

Fuseser? meni?i, dintru început, cu drumuri paralele. Într-o astfel de „fatalitate”, un episod digital are meritele lui: tehnologia – marea lor complice la afectivitate! Când realitatea cea de toate zilele nu o f?cuse, nici nu avea s-o fac? vreodat?! A?adar, 2 dezn?d?jdui?i n?d?jduind se ag??aser? de „beneficiile” derizoriului digital.

A primit nop?i de chin ?i nop?i de insomnie, g?zduind necondi?ionat acea stare de gra?ie. A fost convins? c? ?i El experimenteaz? la fel. A vibrat la fiecare imagine trimis? de El ?i a p?truns dincolo de fa?ada acesteia, acolo unde 2 oameni, El ?i Ea, î?i d?deau mâna pentru a recrea Eternitatea, l?sând deoparte orgolii, vanit??i, egocentrisme, puncte de vedere. Nu-i mai durea c? via?a le rânduise destine parale („Fiecare cu drumul lui!”), important era c? ei 2 erau lega?i de Sentiment, c? sem?nau profund, c? asta cu nicio comoar? din lume nu se putea cump?ra / echivala. Puteau fi s?racii Cosmosului, tot cei mai boga?i r?mâneau! Baghete magice, Sufletele atingeau cuvinte. Se f?cea Copac, ?i Mare se f?cea, ?i Lumin?, ?i Fiin?? în burta întunericului! Lumea întreag? resemnificat?! Nimic nemotivat, nimic r?mas în afara în?elesului! ?i, totu?i, atâta Tain?! Nicio ranchiun?, nicio dorin?? de suprema?ie! Universul în persoan? a proclamat egalitatea ?i unitatea contrariilor! Plenitudinea absolut?! Nou-n?scu?i, ?tiau s? se ?in? în bra?e! A?a de generos, ar fi putut s? o adore chiar ?i într-un episod de viroz? acut?, atunci când fierbin?ealea ar fi f?cut-o ?i mai irezistibil?! ?i, chiar de n-ar fi v?zut-o vreodat?, el tot i-ar fi cunoscut în adâncime toate acele detalii care îi conturau cu brio feminitatea... F?r? doar ?i poate, trebuia s? fi fost „dragostea de care se ?i moare”.... se ?i moare... moare...areeeeee....eeee....


De fapt, ce f?cuse El?
P?i El reap?ruse. Dar nu oricum (cf. supra, istoria). ?i, în mod cert, îi d?duse de în?eles c? o iube?te, ba chiar mai mult de atât... El, acela?i cu omul care, în trecutul nu foarte îndep?rtat, îi impusese un ANUME fel de iubire. O iubire absurd?. Mai exact, una exclusiv platonic?. A?a se cuvenea! A?a era MO-RAL!!!! ?i Sonia se conformase. Nu-?i permisese s?-L supere pe Dumnezeu. Nu f?cuse o dram?. Totu?i, acolo, în l?untruri, o bub? î?i f?cea de cap. Nimeni nu o vedea. Nici m?car Sonia nu i-a mai dat vreo aten?ie deosebit? [Se imuniza?!]. Dar poate c? bubele astea se transform? în altceva.... Cert este c? El a reap?rut. ?i a l?sat-o s? în?eleag? c? iubirea lor se cuvenea, de data aceasta, a fi dintre cele mai fire?ti..., adic? ?i de la brâu în jos, c? doar nu era teritoriu minat!

Ast?zi, când rememoreaz?, în?elege c? nici m?car acest „detaliu” [atât de omisibil pentru el] nu a contat în decizia ei radical? de a omorî Iubirea cu pricina, de a nu-i mai acorda nicio ?ans?. Altceva a cânt?rit mult mai greu. Nu este exclus ca de aceast? valorizare responsabil? s? fi fost firea ingenu? a Soniei, neobi?nuit? vreodat? a purta m??ti, nici m?car din plastic. Mai multe nu ar vrea s? adauge. Poate doar c? „Goliciunea” aceea uman? [în sensul Asum?rii Fiin?ei, a?a cum ea este, indiferent de împrejur?ri ?i de obiective] a reprezentat dintotdeauna marea ei sl?biciune. În aceasta Sonia a identificat constant expresia des?vâr?it? a Bunului-Sim?, c?ruia nu este înc? dispus? a-i conferi o alt? defini?ie.



??

Eiii, ?tie cineva ce a fost asta? Cuum? O istorie neverosimil?? S-o trecem la SF? Nu! Pentru c? este o alegorie!

Lua?i aminte: O istorie neverosimil?, îns? adev?rat?! Din p?cate?! Nu, nu „din p?cate”! Pur ?i simplu a trebuit s? fie!


MORALA:
Niciun monitor, nicio tehnologie nu pot g?zdui Iubirea. Singura Cale este Via?a real?, cu toate ale sale, cu bune ?i rele.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro