proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Oamenii sunt mici, destul de mici. Au nevoie esen?ial? de a vedea cu ochii ?i de a auzi cu urechile, pentru a se încredin?a! Când realitatea li se înf??i?eaz? altfel, aproape c? dau bir cu fugi?ii! Intra?i în materie, materia singur? le poate oferi garan?iile maxime.


Sear? oarecare de august. Neprevestind mare lucru. Asta de nu cumva sim?urile mai pu?in p?mânte?ti ale Soniei cine ?tie pe unde se vor fi preumblând?! Iat-o! Exist?! În trup! În secunda concret?. Obosit?. Aproape ca de obicei. În toat? aceast? epuizare, crâmpeie de gânduri se aciueaz? de sine. I-auzi ce-i spunea mai nu ?tiu când unei colege?! Ce muult ?i-ar dori s? i se întâmple ceva ie?it din comun! – S? te îndr?goste?ti? – s?rise cealalt? (justificat) indiscret?. Sonia se codise. Adev?rul era cât se poate de str?veziu. C? doar nu voia cu orice pre? s? descopere un gorgan de diamante, o fântân? cu galbeni, un munte sidefat... Ea î?i dezvoltase îns? scenariul în stilu-i caracteristic... – ceva care s? te scoat? din plictis,... s? nu te mai saturi s? fii! Dr?gu??, colega î?i v?zuse de ale ei. Chiar atunci când, împotriva propriei voi, rememora acea minim? secven??, apuc?turile de mulier digitalis ?i-au cerut tributul ?i, ca str?fulgerat?, s-a repezit la telefon. Cineva, un nume total necunoscut, o c?utase. În seara aceea a ignorat “incidentul”; a r?mas îns? cu un sentiment destul de straniu, acostând-o nevinovat pe parcursul întregii zile urm?toare. Un sentiment al apropierii. Al cunoscutului. Al acelui “ceva trebuie s? fie!”. ?i cu o stare muzical? a r?mas. Una aproximativ dureroas?. Cumva anticipând marile apocalipse din preajma grandioasei întrup?ri. F?r? îndoial?, nu numele acela trebuie s?-i fi generat emo?ia respectiv?! Ci cu totul altceva. Ceva care exista în afara lucrurilor “normale”, reperabile auditiv-vizual. Nu a aprofundat, de?i melancolia aceea persista. Poate c? intui?ia îi spunea [doar era ?i ea parte a unui întreg!] c? “numele acela” va reitera “gestul”, cu alte cuvinte va in-sis-ta: pe facebook-messenger orice este posibil [deci, fi?i amabili, reconsidera?i ?adev?ratul’ ?i ?verosimilul’]! Acolo, blinda?i în spatele ecranului / numelui [care dintre ele?!], oamenii ies cu dezinvoltur? din ei. Se fac altceva (nici ei n-ar ?ti s? spun? ce!). Tu îns??i, soniedigital?FBmess-ist? înr?it? de la o vreme îndeosebi, cu greu ?i-ai mai recunoscut hiatul ?i accentul, cu gravitatea lui cu tot, altfel atât de s?ritoare în ochi în circumstan?e proprii. ?i, f?r? pic de ru?ine, de nicio con?tiin?? mustrat?, te-ai tr?dat pe-tine-în-persoan? cu tine, cealalt?. Era?i dou?. V? compl?cea?i. Digitalul opera dualizarea ca necesitate. Recunoa?te, nu ai f?cut cine ?tie ce efort în a i te opune! A?a c? nu-l po?i învinov??i pe cel?lalt. Chiar nu! De fapt, acum nu ai decât minime impresii. A?a ca într-o pictur? impresionist?. Ca-ntr-o secven?? în reluare. Ca într-un vis str?in. Te la?i mânat?. Par?ial înv?luit?. Semitreaz?, n?d?jduie?ti, într-un fel sau altul, s? fentezi stadiul „[individ] manipulabil” [în veci nu ?i-a pl?cut s?...]. Între spiritul revolu?ionar [cf. mesaj 1] ?i latura profund poetic? [cf. mesaj 2], ambele ale misteriosului ini?iator de dialog virtual tu identifici o pr?pastie aproape de netrecut pe care, conceptualizând-o, o define?ti drept incoeren??. Iar incoeren?a poate fi un simptom redutabil al imposturii, fie ea ?i de rang minor, adic? total nevinovat?, absolut inofensiv?. Pornit?, mai exact, dintr-o serie de inten?ii bune, chiar nobile. Chiar dintr-o iubire. Nu, nu te dezici de tine, î?i place îm continuare s? porne?ti de la prezum?ia de nevinov??ie! ?i, totu?i, chiar ?i tu ajungi s? oscilezi. Pu?in mai devreme îi demascai impostura, ?i, iat?, exact în momentul acesta te atrage suficient de irezistibil acest amestec de activ-pasiv, pentru care ai g?si m?car un sfert din scuzele universului! Cine ?tie?! A?a o fi omul z?mislit! Din dualit??i! Din mici incoeren?e [au ?i incoeren?ele ?armul lor !]. Din nepotriviri! O fi vreun secret al echilibrului?! ?i, acum, publicul ce are de zis: –Hei, tu, cel / cea [aici, diferen?ele de sex ar trebui s? fie, m?car par?ial, neutralizabile! Ce, Dumnezeului, suntem doar oameni!] de pe rândul 6 din dreapta !! Daaa, exact tu! Spune-ne, dar fii tu însu?i-îns??i, cum se cuvenea ca Sonia-asta-pervertit?-digital s? reac?ioneze când, pe un ecran minuscul care se f?cuse mare cât tooooaaaate zilele, a citit nici mai mult, nici mai pu?in decât: « Dac? tu ai disp?rea/ ?i din râsu-mi ?i din plânsu-mi/ Te-a? g?si în sinea mea/ Te-a? zidi din mine însumi » ? –Da, da.., e P?unescu, v?d c? ?tii, dar alta era întrebarea... –Aaaaa, este polisemie redutabil? în aceste 4 versuri ?! Cuum, adic? nu po?i desprinde ideea esen?ial?? Zi, este despre istorie? Despre migra?ia ideilor? Despre aboliri? Reinstaur?ri? O fi despre... iub...?? Aaaaa, exist? cel pu?in o infinitate de... Care va s? zic?, Babel fuse o nimica toat?!! Bine, dar asta înseamn? c? polisemia este pasibil? de dosar penal: câte nu s-ar putea spune sub ascunz?toarea ei generoas? ?i nimeni, absolut nimeni nu va putea fi acuzat! De furt! De conservatorism! De prea mult? bun?-credin??! De calomnie! De revolu?ie! ....de iubire ! –Eii, ce-a f?cut Sonia!!? P?i în ziua în care a interac?ionat cu acest catren s-a f?cut c? nu a interac?ionat. S-a f?cut, desigur, în fa?a interlocutorului. Posteveniment a analizat subliminal vers cu vers ?i, târâ?-gr?pi?, a îng?imat pe tastatur? un anemic cuvânt bisilabic, expresie a unei pure aprecieri estetice, cumva formale, cumva din complezen??: doar nu era în codru, erau în era digital?! ?i anume: „Frumos.” [cu punct marcat vizibil dup? adjectiv]. Se voia, desigur, un r?spuns închis, care, în conformitate cu o parte din a?tept?rile ei, musai trebuia s? se soldeze cu o reac?ie la fel de „închis?”. Necunoscute c?ile! Naiv omul, ?i mai ?i femeia! [cu certitudine, din naivitate îl ispiti pe mo? Adam cu m?rul acela!] Pentru cel?lalt [era.. El sau... altcineva? Parc?, totu?i, era El, de?i... El este! Care... El?! P?i El..., ce mai era ?i... altcineva? Nu ?tiu.] acea minireplic? formal? a fost mai dihai decât un big-bang. Nici nu se dezmeticise bine biat?-sonie-digital?, c? a trebuit s?-?i vad? din nou, de data aceasta paroxistic, pr?bu?irea molecul? cu molecul? sub gravita?ia ingrat? a unei terre. Urma un fel de travaliu; în orice caz, aproape-un-fatum impunea truda pentru o nou? recompunere [c? doar ea din coasta lui fuse z?mislit?,.. m? rog, ipotez? atacabil? pe ici pe colo...] –Eiiiii! M? descurc! – î?i ?ipase o-sonie-mic? într-o oglind? mare.