proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

P?zitor la albine (4)

Veri?oara

Aproape în fiecare diminea?? trecea în sus cu vitele un om mai în vârst?, cu p?l?rie mic? ?i verde pe cap. A fost cândva, la tinere?e, paznic de vân?toare. Cuno?tea foarte bine tainele p?durii ?i ale vie?uitoarelor din ea. Dup? ce st?tea de vorb? cu mine în fa?a colibei o lua u?or pe urma vitelor. Eu m? luam dup? el, mergând o bun? bucat? de drum, s?-mi povesteasc? întâmpl?ri din via?a lui. Mai f?ceam un popas la izvorul rece ca ghea?a ?i apoi o zbugheam înapoi la vale spre stupin?. Într-o zi îns?, foarte serios, mi-a spus c? a v?zut dincolo de izvor, pe un loc mai ml??tinos, urme de urs. Nu erau prea mari, de urs b?trân, ci mai mici, ca de ur?i zmeurari. sau „burineke” cum îi spuneau localnicii. Mi-a spus s? lu?m bine seama la stupi, c? poate s? vin? ?i s? fac? pr?p?d. La vestea asta m-a trecut transpira?ie rece pe spate ?i un fel de team? s-a lipit de sufletul meu asemenea unui cuib de viespi sub drani?a grajdului. Aceast? veste f?cea ca seara s? vin? înc?rcat? cu fiori ?i mai mari ca pân? atunci.
Dar într-o diminea?? am v?zut de departe c? b?trânul mai era cu cineva în urma vacilor. Când s-au apropiat, am cunoscut-o pe veri?oara mea, Oltica. Era de vârsta mea, în aceea?i clas? cu mine, ?i avea casa chiar lâng? ?coal?, vecin? ?i cu b?trânul. Auzise c? sunt fragi în parchet ?i venise la cules. M-am bucurat tare mult când am v?zut-o. Mo?ul mi-a l?sat-o în primire, pân? se întoarce cu vitele, mai spre sear?. Aveam cu cine petrece ziua. Mai întâi i-am ar?tat coliba. Apoi am f?cut cuno?tin?? cu câinele, care, încet-încet, s-a cumin?it din l?trat. Dup? ce Oltica s-a mai odihnit un pic, am plecat în parchet, la fragi. ?tiam foarte bine locurile unde erau mul?i fragi, de era ro?u pe jos. Mai întâi am mâncat, de ne-am s?turat, iar apoi am început s? adun?m într-o can?, de-un litru, a veri?oarei.
Era tare harnic? veri?oara asta, ?i frumu?ic? pe deasupra. Avea p?r lung în spate, împletit în codi??, iar în fa?? avea breton scurt, ca b?ie?ii. Era iute ?i ascu?it? la vorb?, îi mergea guri?a tot timpul. E drept, ?i eu eram frumu?el, dar m-am s?lb?ticit acolo la stupin?. P?rul îmi crescuse mare de intra în ochi, mai aveam ?i r??in? prin el. Eram uns ?i cu t?ciuni de la vatr?, pantalonii ?i c?ma?a erau cam „ag??ate” în multe locuri. În picioare nu aveam nimic, toat? vara umblam descul?, fie pe câmp, fie prin p?duri sau prin parchete. T?lpile picioarelor s-au b?t?torit ?i s-au îngro?at atât de tare încât nu mai sim?eam nici o în?ep?tur?, parc? eram înc?l?at cu opinci groase.
Strângeam câte o mân? de fragi ?i tot tr?geam cu privirea în vale la stupin? ?i colib?. Mi-era fric? s? nu fure cineva din colib? s-au s? vin? stuparii ?i s? g?seasc? stupii nep?zi?i. Dar cana se umplu nesperat de repede, la patru mâini. Am tot pus fragi în ea pân? s-a vârfuit, ?i am pus pe deasupra o frunz? de brusture. Apoi am zbughit-o la vale pe plaiul spre colib?. De la fragi ni se f?cuse foame. Veri?oara a scos din tr?istu?? ce luase de acas? : pâine, ou? fierte, ni?te cornule?e mici umplute. Eu mai aveam ni?te salat?, un pic de brânz? ?i m?m?lig?, ni?te mere. Am întins toate pe pat ?i mai c? le-am terminat. A c?zut ?i câinelui ceva la împ?r?eal?. Aerul de p?dure î?i f?cea o foame nebun?. Apoi ne-am dus s? bem ap? rece ?i curat? de la izvor. Acolo erau ?i ni?te b?ncu?e f?cute din lemn de molid. Am pierdut acolo o bucat? bun? din zi stropindu-ne cu ap? ?i iar uscându-ne, ?i ne-am întors la colib? dup? o vreme.
Trecuse deja bine de amiaz?. Am început s? scotocim prin acareturile de sub pat. Pentru mine nu erau o noutate, le ?tiam pe toate, dar pentru curiozitatea ei era ceva nou, ispititor. Era acolo un mald?r de lac?te de toate felurile ?i m?rimile ?i un ?irag de chei, toate de la stupi. Trebuia s? dibuim care cheie la care lac?t se potrive?te. Din câte încerc?ri am f?cut alt?dat? ?tiam deja toate potrivelile. Dar pentru ea era o distrac?ie nou? ?i interesant? ?i se ambi?iona s? g?seasc? cât mai multe perechi. Dar eu m-am plictisit dup? un timp ?i-i spun : hai, mai bine s? mai culegem ni?te fragi c? tot mai avem timp. Dar în ce s? le punem, m? întreab? ea. G?sim noi, îi spun, vino cu mine. Am luat cu?itul ?i am mers pu?in mai jos de colib?, pe marginea drumului. ?tiam acolo un molid frumos, cu coaja neted?, f?r? cioturi. Am t?iat din scoar?a copacului un dreptunghi, cu una din laturi mult mai mare ca cealalt?. Cuno?team me?te?ugul acesta. Apoi am îndoit bucata de scoar?? jupuit? de pe copac, ?i s-a f?cut ca un co?ule?. Mai trebuia prins cu ceva pe margini. Ne-am dus în colib? ?i-am c?utat sârme din acelea sub?iri, pentru rame. Cu sârm? ?i cu un cui am cusut marginile, l?sând numai partea de sus liber?. I-am f?cut ?i un mâner din sârm? mai groas?, ?i - gata minun??ia de co?ule?! Era tare frumos ?i mirosea pl?cut a r??in?. Ce mai, meserie ?i mare art?! Nu era primul pe care îl f?cusem. Noi, copiii, îi ziceam “cobuz”. Pe copac a r?mas o ran? lung? ?i alb?, chiar înspre drum, care se vedea de departe. Dar ce mai conta. Cu elan sporit ne-am repezit în sus pe plai s? umplem cobuzul cu fragi. A durat ceva, c?ci era mai mare decât cana. Dar, la urm?, s-a umplut ?i acesta. La sfâr?it am dat ?i peste un pic de zmeur? coapt? doar pe o parte. Am pus câteva ?i în cobuz, restul am mâncat. Apoi, iar??i frunza de brusture deasupra, ?i, valea! la colib?.
Dar ni se f?cuse foame din nou ?i nu mai aveam mâncare. Mi-am adus aminte de ramele cu miere dintr-un stup-magazie din cap?tul stupinei. Erau rame de rezerv? pentru roiurile tinere, sau alte nevoi. Stupul era încuiat cu lac?t, dar, câteva zile în urm?, am tot încercat tot ?iragul de chei, ca s?-l deschid, ?i, ca prin minune, am dibuit una cu care s-a deschis. Ce bucurie pe capul meu! De atunci aveam miere cât? îmi trebuia. Îi zic veri?oarei s? a?tepte un pic, iar eu am fugit la colib?, am luat ?iragul de chei, apoi ne-am dus drept la stupul ?tiut de mine. Ne-am uitat cu grij? împrejur, s? vedem dac? nu vine cineva, apoi am deschis stupul, am scos câte o ram? de miere pentru fiecare, am închis stupul la loc ?i ne-am dus mai departe de stupin?, unde ?tiam un loc cu iarb? înalt? din care nu ne vedeam de loc. Ne-am a?ezat pe jos ?i am f?cut din iarb? groas? dou? paie. Eram me?ter la asta, nu era prima dat?. Rama avea în partea de sus miere capacit?, care era mai tare, dar în partea de jos nu era capacit? ?i era mai curg?toare. Acolo era locul bun pentru înfruptare. I-am spus veri?oarei s? aib? grij? s? nu strice celulele, încât s? se cunoasc?. Trebuia s? pui paiul drept la mijlocul celulei, s? sorbi mierea din ea f?r? s?-i strici marginile. Apoi treceai la alt? celul?, ?i tot a?a, iar rama se u?ura încet-încet de miere. Eu aveam deja experien??, vitez? ?i iscusin?? în treaba asta. Din când în când m? ridicam ?i priveam pe furi? ce mai e pe la stupin? ?i colib?, apoi continuam îndulcirea cu mierea din stup. Parc? mai uitasem de foame. Dup? o vreme, când am sim?it c? ne ustur? limba de atâta supt la miere, am cercetat din nou zona, s? v?d dac? nu-i cineva prin preajm?, apoi am dus înapoi cele dou? rame în stup, am încuiat stupul cu lac?tul, ?i toate erau ca la început. Cine putea dovedi c? în rame era mai pu?in? miere?
Între timp soarele coborâse mult dup? muntele împ?durit din spatele colibei. La un moment dat, veri?oara îmi spune c? ea pleac? acas?, nu-l mai a?teapt? pe mo?neag; cine ?tie când se întoarce el. Ea vrea s? ajung? pe lumin? acas?.
- M?i, da’ nu ti-e fric? singur?, s? nu te r?t?ce?ti pe undeva…
- Eu, s? m? r?t?cesc? Cunosc toate drumurile, toate pâraiele, toate plaiurile. Peste tot am umblat cu bunica la p?scut vitele, ?tiu locurile ca-n palm?.
Am t?cut, n-am mai spus nimic. Ea ?i-a aranjat cu grij? fragii în tr?istu?? ?i tr?istu?a pe spate. Am mai mers o bucat? bun? de drum cu ea. Apoi ne-am desp?r?it. Am condus-o cu privirea pân? a disp?rut la o cotitur? de drum, înc?rcat? ca o albinu??. Aprig? fat?, o adev?rat? munteanc?! M-am întors ?i eu încet ?i f?r? tragere de inim? înapoi la colib? ?i m? gândeam ce bine ar fi dac? toate zilele ar fi ca aceasta….

(va urma)