Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

De ce Este Arta Contemporan? Atât de Inacesibil??

de Marin Mihalache

„Why is Modern Art so Bad?” Este titlul unui videoclip postat pe YouTube de un profesor de art?. Dup? contorul de ?apte cifre al celor care au vizionat „situl” virtual se pare c? ar fi mul?i iubitori de art?, diletan?i ori exper?i, care ?i-au pus aceast? întrebare sau care sunt poate curio?i s? în?eleag? ori s? se ini?ieze cât de cât în enigmaticile ?i obscurele labirinturi ale unei anumite categorii ale crea?iei artistice contemporane. R?spunsul profesorului de art? pare a fi simplu ?i la obiect. Dup? o scurt? introducere cu privire la arta pe care o consider? demn? de laud? profesorul spune c? ar fi dat studen?ilor s?i ca tem? s? comenteze o lucrare presupus? a fi unui cunoscut pictor contemporan. Analizele ?i comentariile f?cute de studen?i nu au fost diferite ca stil ?i substan?? de articolele de critic? de art? postmodern? care apar îndeob?te în publica?iile de specialitate, în cursurile academice, în comentariile ?i interviurile exper?ilor în materie. Numai c? pictura dat? de profesor studen?ilor ca tem? de analizat era de fapt o reproducere fotografic? l?rgit? a petelor de culoare de pe o por?iune a ?or?ului folosit de profesor în atelierul s?u de pictur?, nu o opera de art? a unui presupus pictor contemporan.

Dup? cum se pare arta contemporan? fiind prin inten?ie predominant ermetic? ?i prin defini?ie ?i reprezentare comercial decorativ? implicit nu mai r?mâne suficient de accesibil? emo?ional, sensibil, estetic ?i ra?ional, ori din perspectiva sensului ?i al în?elegerii comune ?i obi?nuite a omului educat cultural, dar nu expert în materie de art?. ?i aceasta nu pentru c? arta contemporan? ar fi peste m?sur? de profund? ori sofisticat?, ori pentru c? omul de rând ori cel educat cultural nu ar fi capabili s? în?eleag?, ci poate pur ?i simplu fiindc? în arta care se creaz? acum, ori în ceea ce conven?ional se nume?te acum art?, s-a abandonat voit etosul ?i inefabilul estetic ?i s-a renun?at la ideea c? arta ar trebui s? comunice vreun de mesaj artistic inteligibil iubitorilor de frumos. Rupându-se astfel pun?ile de comunicare între artist ?i iubitorul de art?, artistul î?i creaz? o lume a sa ?i a reprezent?rilor sale artistice personale ?i subiective la care ceilal?i nu prea au acces, cheia fiind inten?ionat uitat? în?untrul turnului de filde? iar podul de la por?ile turnului ridicate. Astfel de multe ori iubitorul de art?, diletantul ?i chiar expertul în materie sunt pu?i în fa?a unei perplexit??i nonfigurative, abstractizate, în care arta de genul celeia creat? în trecut prin inspira?ie ?i cu mult? transpira?ie trebuie ast?zi c?utat? în multe cazuri cu lumânarea prin spa?iul virtual ori obscur ?i ostentativ criptic al ermetismului conceptual. ?i cum decizia dac? ne place sau nu o pictur?, o sculptur? ori un obiect de art? este luat? de obicei instantaneu, aproape instinctiv, sub impresia l?sat? în primele secunde în care privim lucrarea, dac? lucrarea artistic? respectiv? este inten?ionat golit? de orice vibra?ie emo?ional? ori estetic?, neg?sind astfel o rezonan?? profund? în sensibilitatea noastr? sufleteasc? ori vreo prefigurare intuitiv? ori vreun model arhetipal în psihicul personal sau colectiv, atunci fie încerc?m s? ne imagin?m ceea ce artistul o fi vrut s? reprezinte, fie ignor?m exponatul respectiv, fie accept?m ceea ce ni se spune de c?tre al?ii c? lucrarea respectiv? ar fi menit? s? reprezinte.

Prin repeti?ie ?i mimetism cultural ?i ideologic min?ile omene?ti pot fi u?or dresate s? recunoasc? mai ales ceea ce le este familiar, cum s-ar zice vedem mai ales ceea ce c?ut?m sau vrem s? vedem. Adic? mai tot ceea ce ne este turnat în minte f?r? tihn? ?i repaos ast?zi prin pâlniile ?i goarnele megafoanelor electronice, ori prin oglinzile magice ale telefoanelor inteligente, la lumina l?mpilor fermecate ale lui Aladin, prin toate mijloacele de informa?ie ?i de dezinforma?ie hipnotice ?i subliminale în mas?. Astfel se face c? mare parte din ceea ce se produce artistic ast?zi seam?n? leit, crea?iile artistice a?a zise noi fiind de fapt varia?iuni pe aceea?i tem?, produc?ii a doar câteorva min?i fanteziste din aceea?i teap? ?i de aceea?i temperament cu al celora care compun hituri muzicale, sau mai bine zis zgomote amplificate ?i asurzitore repetate pân? când mintea obosit? le accept? vibra?iile disonante, le recunoa?te, le adopt? ?i le adapt? ca ?i cum ar fi ale sale. Unicitatea ?i originalitatea artistic? devin astfel criterii, virtu?i ?i veleit??i inutile, un moft oarecare al snobilor, cultivat mai mult de arti?ti cu principii estetice, perspective ?i cu puncte de vedere mai vetuste ?i demodate, o specie cultural? ostracizat?, pe cale de dispari?ie.

Etosul artei contemporane este astfel inten?ionat denaturat, deplasat ?i deturnat de la cursul firesc al acestuia, din albia fluxului normal, ?i arta reprogramat? în spiritul materialist ?i mercantil al vremii este nevoit? s? renun?e la voca?ia sa sacr?, estetic? sau umanist? ?i s? devin? obiect comercial decorativ de consum. ?i aceasta mai ales fiindc? managerii mercantili, promotorii, agen?ii culturali profesioni?ti, investorii financiari, au ajuns de mai mult? vreme la concluzia ?i decizia pragmatic? ?i economic? de pia?? bine studiat? c? nu mai este eficient ?i profitabil acum s? te ostene?ti s? creezi ?i s? promovezi arti?ti promi??tori ca talent ?i s? creiezi opere de art? cu valoare estetic? peren?, s? ri?ti financiar ?i s? ridici calitativ standardele culturale, estetice ?i axiologice ale societ??ii, ci este mult mai u?or, practic ?i instrumental s? schimbi macazul min?ilor ?i opinia public? a consumatorului de art?, adic? s? reprogramezi ?i s? reeduci mai ales min?ile sensibile, neformate ?i influen?abile, s? le faci s? cread? c? în?eleg, gust? ?i tr?iesc din plin arta timpului, mesajul esoteric al acesteia, chiar dac? de fapt calitatea valoric? intrinsec? a artei în contextul unui astfel de scenariu nu mai este nici m?car atât de necesar s? existe.

Astfel se face c? mare parte din arta postmodern? contemporan? cu succes de pia?? este programat? s? fie compatibil? ?i adaptabil? mimetismului cultural, fie c? lucr?rile, mai ales cele a?a zis monumentale, sunt în mare parte preconcepute cu un anumit scop predeterminat, comandate ?i finan?ate în prealabil, astfel încât dac? este solicitat ori selectat s? produc? respectiva lucrare artistul ?tie ce a?teapt? patronul de la el. Iar dac? artistul cu grij? selectat dup? nevoi ?i circumstan?e vrea s? r?mân? în business trebuie s? nu-?i pun? prea multe întreb?ri, ori s? pun? la încercare inten?iile, r?bdarea sau a?tept?rile colec?ionarului, ale promotorului. Lucr?rile astfel produse sunt marcate apoi cu etichet? artistic? u?or de recunoscut de mintea omeneasc? datorit? publicit??ii masive care se face în prealabil ?i dup? aceea noului produs pe toate c?ile ?i canalele de comunicare. Pentru majoritatea arti?tilor de bun? credin?? ?i talent care continu? s? creeze art?, asce?i ?i profe?i în pustia singur?t??ii culturale ?i ai travaliului, doar câ?iva sunt selecta?i s? expun? în galerii ?i muzee, iar selec?ia se bazeaz? de multe ori pe alte criterii decât cele axiologice, ale valorii estetice. O lucrare expus? într-un muzeu renumit este propulsat? instantaneu la bursa financiar? chiar dac? o astfel de lucrare nu este în?eleas? de nimeni sau nu are nimic în comun cu în?elesul ?i criteriile consacrate ale crea?iei artistice ?i ale artei în genere. Fiindc? sunt la mijloc interese financiare ?i pentru a se recupera investi?ia ?i a se face ?i un profit, este nevoie de o sus?inut? campanie de promovare publicitar? ?i comercial? a artifactului respectiv ?i implicit a unei campanii de lansare ?i popularizare a artistului care semneaz? lucrarea, care prin semn?tura sa pune noului produs marca ?i pecetea m?rcii de fabrica?ie. Astfel nu arta ca atare este promovat?, ci ambalajul, eticheta, marca de fabrica?ie a presupusului obiect de art?, imaginea sau simbolul comercial care pe cât mai cunoscute prin publicitate masiv?, pe atât sunt ?i recunoscute ?i de publicul larg, devin mod?, obiect nu al nevoilor ci al dorin?elor multora de a-l avea, de a-l poseda, de gusta o clip? din elixiruirile pseudoculturii contemporane. Astfel se face c? arta ca atare, cel pu?in arta în în?elesul clasic al cuvântului, trece pe un plan secundar, este mai mult un pretext, un surogat cultural, o moned? conven?ional? de schimb care de?i nu are acoperire în aur sau în str?lucire estetic? este considerat? a fi valoroas? în m?sura în care aduce profit, în care ajut? ac?ionarilor la bursa comercial?.

Lipsit? de criteriile clasice de evaluare estetic? ?i obiectiv?, f?r? scal? valoric?, f?r? sensibilitate ?i judecat? critic? arta este astfel expus? ac?iunii nocive ?i corosive a acizilor timpului ?i ale paradigmei culturale postmoderne, se volatilizeaz? în efemer, î?i pierde viabilitatea organic?, vibra?ia sufleteasc?, emo?ional? ?i afectiv? omeneasc?, devine spiritual sare care ?i-a pierdut gustul. Mare parte a artei contemporane ajunge astfel s? se confunde cu simulacrul artistic, se risipe?te în valurile tulburi precum o corabie sf?râmat? de furtuni în undele electronice ale oceanului virtual. Arta devine astfel art? f?r? art?, antiart?, estetic? a banalit??ii, a obiectelor deconstruite, în ultima instan?? produs reprezentativ al noii ideologii mercantile ?i consumatoriste globale.

Anticultura apare atunci când lipse?te cultura adev?rat?, autentic?, tot a?a cum o palm? de p?mânt r?mas? necultivat? o vreme pe care o n?p?desc buruienile. Pseudoarta apare atunci când izvorul creativ ?i intensitatea impulsului spiritual spontan a secat. Atunci în albiile fire?ti, naturale ale râului apar mirajele secetei iconoclaste. Improviza?ia creativ?, negarea valorilor tradi?iei, nihilismul existen?ial par a fi rezultatul firesc al program?rii contraculturale postmoderne. Cultivarea ?i stimularea obsesiv? a imagina?iei grote?ti, morbide, demonice ?i apocaliptice sugereaz? c? este nevoie de exorcizare cultural?, de reorientare a spiritului care anim? crea?ia artistic? a lumii de ast?zi.

Când noul în art? este promovat din alte motive decât cele care ?in de natura ?i de rostul artei, atunci standardele tradi?ionale ale esteticii, ale bunul gust, criteriile axiologice sunt abandonate ?i sacrificate pe altarul libert??ii eronat în?elese. Libertatea dar ?i ispita de a crea orice f?r? inspira?ie ?i f?r? intui?ie poetic?, f?r? nici un discern?mânt ra?ional ori logic, ori urmând criterii altele decât cele ale artei per se, abandonarea oric?rui canon estetic, a oric?rui criteriu calitativ de evaluare, nu sunt roditoare de fructe ale frumosului ?i cu gust bun ?i binepl?cut nici omului nici lui Dumnezeu care a creat o lume atât de frumoas?.

Abandonarea tendin?elor de aservire ideologic?, a ra?ionalit??ii, a criteriilor ?i a canoanelor estetice ?i morale au fost necesare poate la un moment dat pentru ca arta s?-?i dobândeasc? propria identitate ?i independen?? fa?? de teologie, filozofie, ideologie ?i fa?? chiar de canaoanele estetice câteodat? poate prea înguste pentru a putea cuprinde, reflecta ?i da expresie ?ocurilor culturale, sociale, politice ?i religioase prin care a trecut ?i trece omul modern. A fost necesar ca la un moment dat arta s? dep??easc? impasul, iner?ia ?i rutina, s?-?i reînnoiasc? spiritul ?i voca?ia pentru a reflecta mai corespunz?tor sensibilitatea aparte a omului de ast?zi, condi?ia ontologic? precar? ?i mentalitatea secular? a acestuia. Dar acum s-a ajuns deja la stadiul în care acest proces cultural revolu?ionar, de deschidere ?i înnoire estetic? ?i spiritual?, a degenerat prin proliferarea excesiv? de stiluri ?i de mode experimentale care î?i au rostul lor atâta timp cât sunt rezultat al talentului, inspira?iei ?i al valorii artistice.
Necesitatea de a crea ceva nou se impune mai ales atunci când spiritul tradi?iei îmb?trâne?te, împietre?te ?i se osific?. A crea la nesfâr?it în maniera mae?trilor din trecut ai artei duce implicit la epigonism ?i pasti??. Dar paradoxal, acela?i lucru se întâmpl? acum când artistul nu mai caut? nimic altceva decât noutatea; un astfel de artist sfâr?e?te pasti?izand ?i idolizând manierist îns??i conceptul de noutate, imitând ceea ce este cultural la mod?, cultivând ?i dându-?i silin?a s? creieze doar în spiritul ?i maniera a ceea ce este a?a zis ori presupus a fi nou. Nevoit prin împrejur?ri s? dea de ceva nou, artistul dornic de a i se recunoa?te talentul pe care poate chiar îl are, este trebuie îns? s? se conformeze tendin?elor ?i cerin?elor vrermii ?i în special ale pie?ii, devenind astfel mai pu?in interesat în autenticitatea ?i calitatea artei, în c?utarea cu orice pre? a valorii perene a crea?iei artistice. Normal, firesc ?i chiar ideal îns? este când între tradi?ia ?i noutatea artistic? exist? o unitate organic? ?i o leg?tur? axiologic?, exist? un proces de continunitate ?i de discontinuitate ?i apoi de sintez?, a?a cum exist? în mod natural în orice proces viabil ?i coerent al realit??ii.

Libertatea f?r? de limite a creatorului de art? ?i a artei sale a dus îns? dup? cum bine se vede la o diversificare ?i proliferare de stiluri ?i mode din ce în ce mai periferice ?i îndep?rtate de art?, de via??, de tainele existen?ei, de ceea ce a fost ?i este valoros în tradi?ia crea?iei artistice din toate timpurile ?i din toate locurile. F?r? r?d?cini ontologice adânc îngem?nate în sufletul omenesc produsul artistic nu poate fi decât un artifact artificial, str?in de ceea ce este omenesc, neurotic, despiritualizat. Astfel se adevere?te faptul c? în ultim? instan?? alienarea omului ?i a artei sale sunt simptome al crizei spirituale contemporane, ale excesului consumatorist ?i a pustiului creativ prin care trece lumea de ast?zi. Con?tiin?a omului postmodern reflectat? în arta sa este precum cea a unei oglinzi sparte într-o puzderie de cioburi în care omul nu-?i mai reg?se?te chipul întreg. Imaginea vizibil? a artei, reprezentarea artistic? a realit??ii l?untrice ?i din lume sunt tot astfel radical deta?ate de obiectul reprezentat, în timp ce artistul este nevoit s? se nege pe sine ?i s?-?i deformeze mentalitatea ?i crezul artistic, credin?a religioas? ?i filozofia de via?? doar pentru privilegiul de a fi mai u?or acceptat în cercurile ?i grup?rile artistice, pentru a avea o ?ans? s? nu fie ignorat, marginalizat sau ostracizat. Astfel s-a ajuns s? se fabrice art? ca pe band? rulant?, cam acelea?i marionete c?rora li se schimb? din când în când coafura, ambalajul ?i marca de fabrica?ie. Totul trebuie îns? etichetat ca fiind nou fiindc? numai ceea ce este prezentat ?i promovat astfel se poate vinde cu succes pe pia?? unui public bine programat la rândul s?u s? admire sau s? cumpere orice marf? nou expus? cu mare art? comercial? în galantarele muzeelor ?i ale galeriilor de art? contemporan?.



Marin Mihalache (marin.mihalache) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro