Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Continuitate

de Daniela Luminita Teleoaca

Se întoarce cu fa?a la perete. A?a cu r?suflarea înghesuit?, gândurile se a?az? unele peste altele, timpul devine cerc alb, un ?arpe î?i mu?c? nevrotic vârful cozii..., obiectele se estompeaz?. Cine ?tie de nu va fiind ea îns??i o realitate la fel de ireal??! Realitate de grad secund?!

De fapt, nu exist? decât clipa aceasta al c?rei martor ?i protagonist necesar, chiar indispensabil, musai trebuie s? fie. E o datorie, e un cod, e o onoare!? De-ar avea putere, de-ar avea r?bdare, acel minim dram de încredin?are! Se concentreaz?. Iat? femeile acestea în alb! Au trecut ?i ele prin ceva similar?! ?i, dac? au rezistat, au fost un fel de supradoamne?! Au fost mai bune, mai r?bd?toare, mai în?elepte decât ea sau poate doar un pic mai norocoase?! Pu?in din fiecare! La fel poate ?i ele, în timpul lor, s-au dat de acela?i ceas? ?i cum se schimb? chipul cuiva, cum destinul dup? ce experien?a î?i va fi spus cuvântul? Iat? ridurile acestea, iat? frumuse?ea aceasta!

Nu ?tie ce va fi peste câteva ore, nici m?car peste 25 de minute, nici peste unul. Ea, cea de acum, nu are acces la ea... cea de peste pu?in? vreme... o necunoscut?... tot ea... în fapt?! Mult mai aproape oamenii... aceia...

O infirmier? îi verific? relativ constant pulsul. Pulsul ?i tensiunea. Paloarea. Ro?ea?a... R?mânerea în sine, fie ?i par?ial?. O vede ca pe umbr?. Cu ochi alba?tri ?i buze c?rnoase. O simte mai ales... Adiere parfumat?. Din lumea cvasinormal?, aproape vie. Iar ea, sonie a clipei revendicatoare, pe frânghie sub?ire-sub?ire. Balerin? intempestiv uitându-?i pa?ii, echilibrul, gra?ia, cronologia. Din abisul înaltului, publicul – o v?g?un?. Miresmele se succed?. Aerul se face când ro?u, când verde-alb?strui. Trec trenuri. Nu se ?tie de ce azi nu mai opresc în sta?iile ?tiute. ?i oamenii se îndreapt? resemna?i spre alte s?li de a?teptare. Gugu?tiucii ?i-au f?cut cuiburi cam peste tot. Nucul din cap?tul viei se tot însingureaz?...

Din abruptul peretelui, privirea i se desprinde pre? de o secund?. ?tie c? trebuie s? fie calm?, cât se poate de calm?. Anestezia – o alt? g?selni?? de-a timpurilor zis moderne – figur? de stil ineficace! Aceast? experien?? aparte, pentru care nu are, nu g?se?te nici m?car un semnificant aproximativ pentru a o desemna. Dac? o doare?! Nu ?tie exact,... în orice caz nu cât s? urle. Este starea aceea [atât de aceasta!] imposibil? care, f?r? de ru?ine, f?r? de scrupule, te face s? gemi necontrolat, s? nu ?tii, s? fii privat de minima certitudine, s? nu po?i nici m?car striga!

Se întreab? cum de înc? mai este în via??? Sau.. nu mai este?! A?a o fi dup??!

Subit, prime?te un val de c?ldur?..., fericirea extrem?, imposibil de experimentat de o biat? f?ptur?. La fel de imediat se vede: condamnata f?r? sc?pare. Lumina se întunec?. Pr?pastie înainte ?i dup?! Sentiment suspendat! Solitudine! Agonieee!! Restul asist? neputincio?i. O irit? modul lor de a se pozi?iona. [Sau nu au alternativ?... din punct de vedere (strict) uman?!] Simte cum alunec?. Î?i vede albul ochilor, coborâ?ul hidos.

Mama, când murea, experimenta ?i ea un fel de travaliu, poate Travaliul. Starea de tranzi?ie masochist?, pe care, într-un fel, tu însu?i-îns??i ?i-o între?ii, cu satisfac?ie dr?ceasc? î?i prelunge?ti chinul. Curios-diabolic lansezi autointerogatorii: Cam cât de mult vei rezista? Cum vei ajunge la cap?t? Vei mai ?ti de tine? Dar ceilal?i? De fapt, toate travaliile sunt la fel. Propriul masochism, propria neputin?? î?i provoac? scârba aceea suveran?. Te vezi cât de mic, de neînsemnat e?ti, cât de scârbavnic. Î?i strigi Mama. ?tii c? e?ti hidos. Nu vrei ca restul s? te vad?.

Doar Mamaaaaa!!!

Ea singur? ?i-ar suporta toat? duhoarea, toat? abjec?ia, toat? del?sarea. Condi?ia ta de simplu vehicul! Jiganie colc?it? de întâmpl?rile sor?ii. Tu îns??i te-ai scuipa: nici m?car nu-?i este mil? de tine. Te împingi ?i mai mult în perete. Auzi ca prin vis o voce. Percepi un soi de în?eles. Musai trebuie s? te ridici: a sosit Clipa! La modul cel mai concret cu putin??! Trebuie s? te a?ezi pe o mas?. Pe masa aceea. O faci în stilul momentului, impus de agonie. Odat? la orizontal?, mai multe trupuri n?v?lesc asupra ta. Auzi un doctor în -escu cum î?i laud? eroismul. Vorbe mari! Probabil e?ti complet disp?rut?. Se las? peste tine. Ce mult ?i-ai dori s? fii în gr?dina de dup?! Minutul ce vine dureaz? o eternitate. Contrac?iile supreme! UNU, DOI... TREI... Urli cât te ?in pl?mânii, condi?ia ta p?mântean?! E?ti perfect convins? c? te-ai zdrumicat. Într-un fel sau altul, te vor reasambla ei; la scen? deschis? vor împ?rt??i cuceririle de ultim? or? în materie de... Nu apuci s?-?i duci gândul la cap?t: pe sternul t?u o Vietate irezistibil?! Cu ochii mari ?i plini de Via??! Fream?t?! Te vezi pe tine! Iar ea te prive?te direct în Suflet! Negre?it ?tie c? îi e?ti Mam?! Mama ei!! Sofiaaaaaaa!! Îi vorbe?ti filosofic-afectiv ?i ea pricepe de minune! O lipe?ti de inima ta: a?a ve?i bate – !!împreun?!! – de acum înainte...


[... de fapt, toate travaliile sunt la fel: se soldeaz? cu Via??!]


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro