Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

178 de b?t?i / minut

de Daniela Luminita Teleoaca

Cântau coco?ii. Ca sco?i din min?i. Din p?mânt ie?eau aburi. O compozi?ie aparent benign? ispitea r?d?cinile s? se lase în seama ei. Da’ de unde s? ?tie el, omul, c? nu va fi fost o (alt?) capcan??! ?i se f?cea târziu. De tot. Ca din senin ap?rute, gâ?te s?lbatice br?zdar? plaga din centrul b?t?turii. De acolo, trecerea se f?cu iute. Pe teritoriul privat al Soniei. Ea experiment? un déjà-vu pu?in altfel. S? fi preg?tit Tata noua r?sadni?? de prim?var? sau...?!

Demult, o femeie în vârst? se aplecase cu sârg asupra unor r?zoare. Undeva, în inima unui deal. Stropitoarea l?sa picuri fini în p?mântul pr?fuit ?i mirosise a ploaie. Era Bunica! Bunica ei! M?run?ic?, dar hot?rât?, se înst?pânise asupra dealului cu cimitir cu tot. C?ci, da, î?i aminte?te Sonia – care atunci trebuie s? fi avut cel mult 4 ani?ori – Bunica nu se temea de mor?i, nici de fantome, nici de strigoi, nici de alte cele. Venea la cimitir ca într-un parc rural, ca-ntr-o gr?din?. Acolo erau mul?i pomi ?i, mai ales, flori. Ierburi nenum?rate ?i p?s?ri. Vânticelul acela. Z?pezi primitoare. Noroaie caraghioase, pu?in enervante când ?i se prindeau de înc?l??ri, de r?bdare. Corcodu?e acre-acre. Pline de vitamine. În special, suflete. Nev?zute, neauzite. Bunica pe toate le identifica. Zâmbitoare, neînfricat?, mereu plin? de disponibilitate: - ?i... ?ie cum î?i mai merge? Vezi-?i de treab?, are s? fie bine!

Atunci, ce va fi fost, oare, aceea... moarte?

Vreo g?selni?? omeneasc?, g?selni?? de om n?p?dit de frici ca de râie. ?i Bunica î?i pierduse fra?ii pe front, b?di?a Gheorghe ?i b?di?a Ilie... Primul b?rbat... ?i primul copil, o feti??, Ana, la numai 6 luni. Îi povestise Soniei de mai multe ori. Dar ochii b?trânei nu aveau lacrimi! Cel pu?in, feti?a de atunci nu le z?rise. Bunica povestea ca dintr-o alt? via??. Durerea se încol?cea în ritmul fulgilor de dincolo de fereastr?, al fusului de tors, al felului în care se punea de iarn?. Bunica p?rea a cânta. Bunica cânta. De-abia mai târziu a în?eles Sonia cum (?i) lacrimile se pot sfâr?i. La un moment dat. Când durerea te va fi sfârtecat pe deplin în l?untru ?i-?i va fi stors ?i ultima pic?tur? de vlag?. De-ar fi în?eles atunci demuuult, cum ar fi luat-o în bra?e, cât era ea de Bunic?!

?i casa Bunicii era în vale. Din inima dealului se z?rea cel mai bine poiana verde-verde, cu s?lcii multe, unde, cândva, Bunicul improvizase un iaz pentru pe?ti. O întreag? poveste. Acolo Mama î?i petrecuse f?r? îndoial? multe dup?-amiezi, r?sfoind pagini de istorie, geografie, literatur?, cu visele ei curate de fat?. Tot acolo avea s? împietreasc? Sonia când, c?utând sania din lemn cu t?lpi lucioase, o f?râm? din rochia Cr?iesei-Z?pezii, un dram din pojghi?a nepericuloas? de ghea??, m?car un licurici din felinarul casei,... nimic nu avea s? se mai iveasc?. În orice caz, nu suficient de aproape, cât s? pui mâna. S? te încredin?ezi de prezen??. În iarba ciufulit?, literele se schimonosiser?. Coper?ile agendei medicale mai c?-i zgâriaser? respira?ia. 2 pisoi se vedeau dincolo de bariera prezentului. Apatici, r?t?ci?i de mam?. ...

abdomen acut [...]

hernie hiatal?

hormonal

[...] evolu?ie insidioas?

mamografie

prognostic sumbru...

Ironia sor?ii?! Soarta în persoan??! Numai o alt? (anodin?) întâmplare... în ordinea (cât de) fireasc? a lucrurilor?!



Un mo?neag cu barba înf??urându-i toiagul într-o cânep? groas? î?i verific? pulsul. 178 de b?t?i / minut. ?i atâta pace!!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro