Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

A?teptându-l pe Florian

de Mihai-Athanasie Petrescu

La marginea de nord a ora?ului, pe un camp ocupat în alte vremuri de un institut de cercetӑri în domeniul agriculturii, un întreprinzӑtor avusese ideea de a-?i amenaja un mic aerodrom. Preluându-l, la început cu chirie, dar dupӑ mai mul?i ani, mai cu împrumuturi la bancӑ, mai prin proiecte de dezvoltare cu finan?are europeanӑ, Cӑtӑlin Manea reu?ise sӑ cumpere terenul ?i, în colaborare cu al?i pasiona?i de zbor, reu?ise sӑ amenajeze un teren cu pistӑ înierbatӑ, iar aviatorii înscriserӑ curând în agenda lor noua facilitate.
Pentru cineva nefamiliarizat cu aeronautica, aerodromul “Project” ar putea pӑrea un tӑp?an ca toate tӑp?anele, numai bun pentru o miu?ӑ. ?i poate, dacӑ nu ar fi fost spiritul de aventurier ?i curajul lui Cӑtӑlin Manea, locul chiar a?a ar fi rӑmas: o pӑ?une, frecventabilӑ de locuitorii blocurilor din cartierul de Nord pentru un grӑtar ?i o plajӑ. Numai cӑ, alӑturi de suprafa?a acoperitӑ cu iarbӑ, Manea ridicase, la început, un mic hangar din tablӑ ondulatӑ, în care î?i gӑsea adӑpost primul sӑu avion. Un Apollo Fox, cumpӑrat la mâna a doua din Ungaria, aflat deja la limita resursei de zbor. Vorba aia, atâ?ia bani, atâta Fox.
Dupӑ câteva luni, micul avion galben a devenit, prin ineditul prezen?ei sale, o micӑ legendӑ printre cei care frecventau cârciuma de la capӑtul liniei de autobuz. Sunetul motora?ului Rotax de 90 de cai, chiar dacӑ nu era destul de puternic pentru a acoperi zgomotul din salonul localului, atrӑgea, totu?i, privirile celor de pe terasӑ. Comentariile nu erau chiar favorabile, mul?i dintre mu?terii fiind inamici declara?i ai micii gângӑnii.
- Al?ii n-are ce pune pe masӑ, iar al?ii ia pâinea de la gura copilului ?i î?i ia avion, cӑ a?a l-a fӑcut mӑ-sa, în avion … (urma, desigur ?i o altӑ aluzie la mama aviatorului).
La un moment dat, alӑturi de Foxul galben a mai apӑrut unul alb, iar zborurile lor line, în forma?ie, au atras ?i mai multe comentarii nefavorabile. Dar ?i Cӑtӑlin, ca ?i Andrei Iordӑnescu, cel de-al doilea pilot, î?i bucurau sufletul, fӑrӑ sӑ ?tie sau sӑ le pese de invidia be?ivilor de la capӑtul lui 28.
Pentru cӑ unde-s doi, puterea cre?te, hangarul din tablӑ a fost înlocuit cu unul mai mare, din beton, în care cele douӑ ULM-uri s-au lӑfӑit, dar pentru scurt timp. Li s-au adӑugat ?i alte aeronave, iar Catӑlin ?i Andrei nu mai erau singurii pilo?i priva?i din ora?. “Project” s-a transformat dintr-un simplu teren de zbor într-un aerodrom, organizat dupӑ toate regulile, foarte stricte, impuse de Autoritatea Aeronauticӑ Civilӑ, iar faima sa a crescut rapid, atrӑgând aten?ia multor zburӑtori. Unii ?i-au stabilit re?edin?a aici, al?ii au profitat pentru a face escale în timpul zborurilor turistice, ba chiar ?i armata a profitat de existen?a lui ?i de bunӑvoin?a ?i priceperea lui Cӑtӑlin, atunci când un avion de instruc?ie de faza întâi a avut nevoie de o micӑ “interven?ie chirurgicalӑ”. Iar când un miting aerian, organizat cu ajutorul Aeroclubului na?ional, a atras câteva zeci de mii de curio?i la “Project”, clien?ii de la capӑtul de linie ?i-au pӑrӑsit mesele ?i paharele, venind, aproape to?i pe aerodrom – desigur, ?i patronul cârciumioarei era acolo, cu câteva dozatoare de bere, deci prietenii lui, mu?terii, nu au avut deloc de suferit.
Ca sӑ încheiem convingӑtor descrierea istoricӑ a aerodromului “Project”, sӑ adӑugӑm ?i amânuntele privind finan?area actualӑ a institu?iei. Nu mai vorbim de un simplu capriciu al unui aviator amator, ci deja discutӑm despre o afacere. Pilo?ii nu se mai pimbӑ doar pentru plӑcerea lor, ci ?i pentru a aduce plusvaloare. “Project”, cu aeronavele sale moderne – nici vorbӑ de micile Apollo Fox, care, rӑmӑse în hangar, nu mai apar decât rar pe cer, când mult mai tinerele avioane din dotare nu mai fac fa?ӑ solicitӑrilor – executӑ zboruri de orice naturӑ ?i pentru orice client serios. Taxi aerian, raiduri de agrement, fotografie aerianӑ, nimic nu este imposibil pentru cei 11 aviatori cu combinezoane de un alb imaculat ca ?i avioanele pe care le piloteazӑ. ?i pentru cӑ, mai ales în ultimul timp, cei care se îndrӑgostesc iremediabil de zbor cre?te în ritm alert, la “Project” s-a înfiin?at ?i o ?coalӑ de pilotaj, iar rezultatele sale, reflectate în rapoartele oficiale dar ?i în impresiile elevilor, sunt excelente.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Într-o diminea?ӑ rӑcoroasӑ din aprilie 201…, în apropierea hangarului în care se odihnesc noile avioane de ?coalӑ Diamond DA20, o ureche indiscretӑ ar fi putut asculta un dialog purtat pe tonuri ridicate. Ca sӑ fim mai exac?i, pe un singur ton ridicat, pentru cӑ doar unul dintre interlocutori dorea sӑ iasӑ în eviden?ӑ, în timp ce al doilea rӑspundea cu o voce calmӑ, fӑrӑ patimӑ. Se ?tie cӑ oamenii care î?i petrec o mare parte din via?ӑ în medii zgomoase se obi?nuiesc sӑ vorbeascӑ foarte tare,pentru a se face auziti, de aceea era u?or de imaginat cӑ acolo un aviator încerca sӑ convereseze cu un ins din afara fenomenului.
De fapt,chiar a?a era. Chiar în u?a hangarului puteau fi vӑzu?i doi bӑrba?i de talie mijlocie. Unul din ei, un bӑrbat de vreo 45 de ani, îmbrӑcat în combinezonul de zbor cu logoul ?colii de pilotaj “Project” sta spriijinit de u?ӑ cu mâna stângӑ, sub man?eta cӑreia se vedea un ceas Emporio Armani. Era slab ?i nebӑrbierit, cu o figurӑ care îi trӑda oboseala. În mâna dreaptӑ rӑsucea, parcӑ într-un tic nervos, o pereche de ochelari de soare. Pe ecusonul de pe piept putea fi citit numele omului: Iordӑnescu.
Al doilea bӑrbat, mult mai tânӑr, era complet diferit de primul. Fӑrӑ a fi înalt, dӑdea impresia de for?ӑ a naturii. Purta o pereche de pantaloni gri, de trening, cu vipu?cӑ ro?ie, al cӑror elastic era dublat cu un ?nur vi?iniu, ?i un tricou alb, cu inscrip?ia “I’m a genius”, atât de strâmt încât îi scotea în eviden?ӑ musculatura. Pe ambele bra?e se vedeau tatuaje complicate, pe care numai cu multӑ aten?ie ai fi putut sӑ le descifrezi; inscrip?iile în limba englezӑ se suprapuneau cu ?iruri de hieroglife chineze?ti. Avea capul ras, strӑlucitor, în schimb purta o barbӑ neagrӑ, impunӑtoare. ?i, da, a?a cum cititorul probabil a ghicit deja, el era acela care vorbea foarte tare, în timp ce aviatorul se mul?umea sӑ îl asculte ?i sӑ intervinӑ foarte rar, cu vocea lui calmӑ.
Probabil cӑ musculosul î?i expusese punctul de vedere, pentru cӑ Iordӑnescu avea atitudinea omului convins ca nu are rost sӑ mai argumenteze. Privirea lui îl ocolea pe celӑlalt, îndreptându-se cӑtre zӑri, poate, cine ?tie, în cӑutarea vreunui avion în zbor – de?i nu se auzea nici un sunet de motor. Dar voinicul pӑrea cӑ vrea sӑ mai aducӑ argumente.
- Bӑ, nea Andrei, eu deja am vorbit cu nea Manea ?i a zis cӑ azi zbor cu aldeo mata. Am plӑtit tot ce mi-a cerut pentru aia … cum se cheamӑ, zbor de comoditate …
- De acomodare, îl corectӑ aviatorul.
- De ce vrei mata, nu-I problemӑ. Dacӑ e, te plӑtesc ?i pe mata, ca la mine banii nu e problemӑ.
- Nu, nu, ai plӑtit la casierie, nu mai ai nimic de plӑtit, dar …
- Dar ce? Dacӑ vrei ?i un plocon, î?i dau, cӑ eu am bani. Ai vazut, bӑ nea Andrei, ce ma?inӑ am eu? Am X6, bӑ! Full option, ca sӑ vezi cӑ nu mӑ zgârcesc. Dar azi vreau sӑ zbor, nu pot amâna pe mâine sau poimâine. Azi!
- Domnule … ӑӑӑ … nu am re?inut … Barbu …
- Pe dracu Barbu! De unde Barbu? Pe mine mӑ cheamӑ Dragu Mielu?, de fapt Dumitru, da’ lumea îmi zice Mielu?.
- De acord, domnule Dragu, am în?eles, dumneavoastrӑ a?i plӑtit prima lec?ie de zbor ?i dori?i sӑ o executa?i azi. Nici o problemӑ, imediat ce domnul Parpalӑ îmi pregӑte?te avionul vom decola. Pânӑ atunci, v-a? ruga sӑ luӑm loc ?i sӑ discutӑm pu?in despre motivul pentru care dori?i sӑ urma?i ?coala de pilotaj ?i de eventualele aptitudini pe care le ave?i
Mielu? Dragu încercӑ sӑ mai argumenteze ceva, dar deja Iordӑnescu se îndrepta cӑtre bӑncu?a din umbra hangarului. A?ezându-se ?i el, tânӑrul începu, totu?i, o nouӑ tiradӑ:
- So, bӑ nene, eu am bani ?i fac tot ce-mi place. Cӑ eu dacӑ vreau sӑ îmi iau X6, îmi iau X6, ?i nu mӑ uit la bani. ?i dacӑ vreau sӑ-mi iau motor, îmi iau motor …
- Noroc cӑ nu dori?i sӑ vӑ lua?i motor, interveni Iordӑnescu.
- De unde ?tii mata cӑ nu vreau? Cӑ poate vreau, ce, n-am voie?! Da’ nu vreau, ce dracu sӑ fac cu un motor.
- Exact, nu ave?i ce sӑ face?i cu el. De fapt, dumneavoastrӑ vre?i sӑ vӑ lua?i elicopter. Dar noi nu vindem elicoptere.
- Ce elicopter, bӑ frate? Nu domne, eu am bani, da’ nu-I dau pe nimicuri. Eu vreau sӑ îi arӑt la gagica mea cӑ dacӑ vreau sӑ fac ?coala de aviator, fac ?coala de aviator. Ce, banii mei nu e buni la voi la ?coalӑ?
- Aha, deci de aia a?i venit la noi … ca sӑ vadӑ domni?oara cӑ sunte?i un barbat tare ?i curajos. Sigur, domnule … ӑӑӑ … Bradu?
- Barbu, nea Andrei … pe dracu! Dragu Mielu?!
-A?a, deci, domnule Dracu … ӑsta, Dragu, zice?i cӑ ave?i aptitudini de zbor?
- Am, bӑ nene, cum sӑ n-am? Nu vezi cӑ merg la salӑ?
- Nu ai nevoie de for?ӑ pentru a pilota un avion. Ai nevoie de aten?ie, de coordonare a mi?cӑrilor ?i a gândirii, ai nevoie de reflexe …
- Am! Reflexe am destule, cӑ eu am X6 ?i ӑsta merge repede. Pӑi, la mine, eu merg cu vitezӑ, cӑ am mania vitezei. ?i am reflexe. Cӑ am fӑcut ?coala de ?oferi cu nea Florian, cu fratele lu mata ?i a zis cӑ sunt bun.
- Da, sigur. A?i mai zburat? Nu cu X6le, cu avionul.
- Cum sӑ zbor, bӑ nene? Nu, frate, nu am zburat.
- Nici cu avion de pasageri?
- Nu, bӑ nene, cӑ eu merg cu ma?ina. Când ai X6 nu mai mergi cu avionul. Mata ai ma?inӑ?
- Da, am, dar nu asta e discu?ia. Vreau sӑ îmi dau seama dacӑ o sӑ po?i sӑ stӑpâne?ti avionul.
- O sӑ pot, bӑ nea Andrei. I-am zis lu aia cӑ fac ?coala, o fac ?i gata, cӑ eu …
- Da, ?tiu, ai bani ?i faci tot ce vrei. Uite, domnul tehnic ne aduce avionul, hai sӑ facem walk around-ul ?i cunoa?terea cabinei.
- Hai, bӑ nene, ce mӑ iei pe mine cu d-astea … nu ?tiu engleza ?i nici n-am nevoie! La banii mei plӑtesc pe unu’ sӑ-mi traducӑ ?i …
- Bine, atunci facem o turӑ de jur-împrejur, sӑ ne asigurӑm cӑ aeronava e în perfectӑ stare de zbor. În timp ce vorbea, Andrei Iordӑnescu privea cu mare aten?ie avionul, încercând mobilitatea comenzilor. Domnule … ӑsta … Ciobanu …
- Hai, bӑ nene, nu e?ti în stare sӑ ?ii minte cum mӑ cheamӑ … Dragu Mielu?!
- Miel, Cioban, tot aia. O sӑ vӑ rog sӑ vӑ urca?i în cabina avionului. Pune?i piciorul cu grijӑ numai unde e pasajul negru, sӑ nu se rupӑ aripa, vӑ rog.
Cu o figurӑ în care se citea dispre?ul pentru aparatul de zbor, Dragu respectӑ îndrumӑrile instructorului de zbor, instalându-se pe locul din dreapta al cabinei avionului Katana.
- Lasӑ-mӑ, domne, cu centura aia, ce dracu … cine ne vede, doar n-o fi poli?ie pe drum! Eu nu pun centura la X6 decât când merg la Bucure?ti, acilea mӑ cunosc cu to?i ӑ?tia de la circula?ie.
- da?i-mi voie, domnule … ӑӑӑ … dragӑ, sӑ vӑ leg centura, cӑ avem camerӑ de supraveghere în avion. Dacӑ vӑ vede domnul director Manea, vӑ dӑ jos imediat din avion, nici nu discutӑ. E foarte strict,?i la o mie de metri dacӑ suntem vӑ pune sӑ coborâ?i din avion.
Elevul nu mai protestӑ. Se lӑsӑ legat ?i apoi, disciplinat (se ?tie de când lumea cӑ orice elev se simte timorat când aude de director), îl ascultӑ pe instructor prezentând bordul avionului.
- Deci, a?i re?inut? Man?a, palonierul, gazul … Andrei Iordӑnescu atingea ?i denumea fiecare manetӑ, buton sau cadran de pe bord, fӑcând, în acela?i timp, ?i reglajele necesare. Acum v-a? ruga sӑ vӑ pune?i cӑ?tile, dragӑ domnule … elev, dupӑ pornirea motorului vom comunica numai prin cӑ?ti.
Iordӑnescu î?i fixӑ, cu grijӑ, ochelarii de soare pe nas, dupӑ care vorbi tare ?i rӑspicat:
- Papa, Romeo, Alpha, permite?i pornirea motorului pentru un zbor de acomodare în zonӑ cu elevul Dragu Dumitru. Am vorbit prin radio cu domnul director Manea, el e azi conducӑtor de zbor, îi explicӑ instructorul celui din dreapta.
Elevul auzi ?i el în cascӑ: “Permit pornirea motorului”. La comanda directorului, elicea începu imediat sӑ se roteascӑ ?i avionul de ?coalӑ începu sӑ se deplaseze u?or pe pista înierbatӑ. Ajuns la capӑtul pistei, Iordӑnescu întoarse ?i opri, vorbind din nou în microfon:
- Papa, Romeo, Alpha, permite?i decolarea!
De data asta, rӑspunsul veni cu o micӑ întârziere: “Papa, Romeo, Alpha, negative, avem un elicopter militar în apropiere. Andrei, dupӑ ce aterizeazӑ Puma po?i decola”.
- Roger! rӑspunse pilotul, lӑsând motorul sӑ se roteascӑ în relanti.
- Bӑ nene, cine dracu-s ӑ?tia de tot zici mata, Romicӑ, Roger, nu ?tiu care?
Pentru cӑ elicopterul tocmai ateriza, pilotul n-a mai avut timp sӑ rӑspundӑ, pentru cӑ în cӑ?ti se auzi: “Papa, Romeo, Alpha, permit decolarea”. Imediat, pilotul ac?ionӑ maneta de gaz, puse motorul în plin ?i avionul tâ?ni înainte … pentru a se opri în câ?iva metri. Mielu? Dragu, cu o figurӑ disperatӑ îl lovise peste mânӑ pe Iordӑnescu.
- Opre?te, vreau sӑ mӑ dau jos! Nu mai vreau sӑ zbor! Nu mai vreau sӑ zbor!
Adoptând cea mai severӑ expresie de care era în stare, Iordӑnescu întoarse din nou aeronava ?i se îndreptӑ se hangar. Deszӑvorând cupola cabinei, rosti în microfon: “Papa, Romeo, Alpha, permite?i oprirea motorului. Elevul a fӑcut pe el de fricӑ. Ehei, Cӑtӑline, sӑ vezi ce o sӑ râdӑ gagica de el când o afla cӑ se teme de zbor. Vorba aia, are atâ?ia bani, dar se teme sӑ zboare cu avionul …”
Mielu? Dragu îl atinse din nou pe Iordӑnescu.
- Domnu’ instructor … domne … sӑ nu mӑ spune?i lu’ aia … vӑ rog eu, ce dracu! Mӑ fac de râs, vӑ da?i seama ce o sӑ se râdӑ de mine. ?i o sӑ le zicӑ ?i la al?ii … Serios, nu-i zice?i!
- Domnule Dragu, uite ce-i: sau … sau! Zbori ?i nu am ce zice, sau te dai jos ?i asta e. Dacӑ mӑ întreabӑ domni?oara cum a fost, eu nu mint.
Gesturile ?i mimica lui Dragu îi trӑdau disperarea. Era cons?ient cӑ era într-o situa?ie penibilӑ, iar orgoliul lui de bӑrbat puternic se lupta cu senza?ia de fricӑ prin care trecuse când avionul se pusese în mi?care.
- Domnu Iordӑnescu, ce crede?i domne, nu se întâmplӑ nimic dacӑ …
- Ce, Doamne iartӑ-mӑ, sӑ se întâmple? Avionul e în perfectӑ stare de zbor, vremea e OK, ce crede?i dumneavoastrӑ cӑ se poate întâmpla? Sӑ coborâm din mers, sau ce?
Cu un efort de voin?ӑ, tânӑrul îngӑimӑ:
- Mai vre?i sӑ zbura?i cu mine? Eu … eu trebuie sӑ încerc. Acuma, ce o fi, o fi, n-o sӑ mor tocmai astӑzi … poate …
Zâmbind în barbӑ, instructorul zӑvorî cupola ?i, primind aprobarea, porni din nou motorul; de data asta, de?i îl vӑzu pe cel din dreapta cum se face mic în scaun, Andrei Iordӑnescu decolӑ perfect ?i se înscrise în turul de pistӑ. Aterizӑ apoi fӑrӑ nici o problemӑ, privindu-l cu coada ochiului pe Dragu, care nu scosese nici un sunet în timpul zborului. Trӑgând la hangar ?i deszӑvorând cupola, instructorul vorbi în microfon, dar ca sӑ audӑ ?i pasagerul: “Turnule, zborul s-a desfӑ?urat în bune condi?ii, pasagerul este viu, dar mut”.
Totu?i, Dragu nu era mut. Expresia de pe figura sa era complet alta decât în momentul celei de-a doua porniri a motorului.
- Domnu’ instructor, dacӑ vӑ spun ceva, vӑ supӑra?i? Cât costӑ sӑ mai zburӑm o datӑ?
Cum banii nu erau o problemӑ pentru Mielu? Dragu, Alpha, cum î?i alinta Andrei Iordӑnescu avionul, zburӑ mult în acea zi pe cerul din nordul ora?ului. Cu greu reu?i aviatorul sӑ î?i convingӑ elevul sӑ întrerupӑ activitatea.
- Domnule Dragu, avionul are ?i el nevoie sӑ se mai rӑceascӑ, sӑ fie verificat de tehnic ?i sӑ fie alimentat. Mai zburam ?i mâine, dacӑ vre?i.
- Domnu’ instructor, fac cinste! E cea mai frumoasӑ zi din via?a mea! Mergem la Excelsior, dau o fripturӑ, un spri? de vin, dau tot ce vre?i dumneavoastrӑ sӑ mânca?i ?i sӑ be?i!
- Deci, domnule Dragu, nu pot … am o întâlnire cu fratele meu la Catarigu. Dacӑ vre?i, mergem acolo împreunӑ ?i face eu cinste cu un Prigat.
Mielu? Dragu acceptӑ fӑrӑ rezerve. Plecarӑ spre garӑ cu Loganul lui Iordӑnescu, lӑsând suvul noului elev pilot lângӑ hangar.
- Domnu’ instructor, sӑ ?ti?i cӑ a?i fӑcut din mine alt om. Pânӑ acum nu am ?tiut ce înseamnӑ sӑ trӑie?ti. Ma?inile nici nu se comparӑ cu zburatul. Sӑ ?ti?i cӑ o sӑ fac ?coala ?i o sӑ vedeti, o sӑ iau ?i carnetul, o sӑ vede?i cӑ nu mint.
- Ei, mӑ Mielule, a?a îmi placi. Zborul nu e doar o deplasare cu avionul, zborul e o stare, o bucurie a sufletului. Dacӑ vrei sӑ înve?i cu mine, eu sunt de acord sӑ te fac aviator.
În acel moment, barmanul strigӑ din spatele tejghelei.
- Domn’ Andrei, ave?i mobilul închis? A sunat fratele domneavoastrӑ Florian, profesorul de conducere. E ocupat ?i nu mai poate veni în seara asta. A zis cӑ vӑ sunӑ acasӑ mai târziu, când scapӑ de la lucru.

Mihai-Athanasie Petrescu (mihai-athanasie) | Scriitori Români

motto: bine-am venit!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro