Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cateva repere despre c?r?ile scrise de Gorun Manolescu - drumul spre postpredictibilitate

de cornel marginean

Lui Gorun Manolescu, ce a împlinit la 22 octombrie 2018, optzeci de ani.

Dac? ar fi s? restrȃng la cȃteva cuvinte direc?iile pe care a c?utat ?i caut? un ceva Gorun Manolescu a? folosi ni?te cuvinte anume, ce au în spatele lor idei, care la rȃndul lor au alte idei în spatele lor ?i alte ?i alte ?i alte idei, încȃt a? ajunge, vorba sa, s? înghesui toat? cultura lumii ?i toate c?r?ile scrise vreodat? în ce? Ȋntr-un nimic atȃt de consistent c? o explozie a acelui punct de cunoa?tere ar rupe lumea noastr?.
Cam aceasta a fost atitudinea cercet?torului de la sine, prin ipostazele în care s-a situat Gorun Manolescu în ace?ti ultimi mai bine de 15 ani de cȃnd îl cunosc.

Cele trei cuvinte pe care le scriu acum, f?r? a r?sfoi înainte cele trei c?r?i ale sale la care m? voi referi, fiindu-mi întip?rite în minte atunci cȃnd gȃndul îl include ?i pe dȃnsul sunt: experiment,ironie ?i predictibilitate. Aceste trei idei, sunt, cumva, induse de sedimentarea intelectual? pe care o am în mintea mea, cum o am pentru fiecare dintre cei pe care îi cunosc, sedimentare pe care o are fiecare dintre noi.

Experimentul, ca tem? de carte, dar ?i de via??, este propriu primei sale c?r?i, Eseu despre sursele adev?ratei cunoa?teri în logica budist?, Editura Cartea universitar?, 2006. Ca ?i valoare, aceast? carte eu o v?d deosebit?. O carte frumoas? ce merit? citit? de mul?i oameni dornici s? priceap? ceva despre lume. Este vorba despre experimentul unui european care se duce cu mintea sa în îndep?rtata Asie pentru a în?elege. Nici m?car nu este corect spus, în acest caz, experiment ci experimentare, una ca ?i mi?care personal?, controlat? logic, din care s? ne alegem fiecare cu cȃte ceva. Multe dintre ideile c?r?ilor urm?toare s-au sem?nat, s-au pr??it ?i s-au udat în aceast? carte. Aparent doar, cartea se situeaz? într-o practic? de tip budist. Dar nu este a?a. Nu este o carte care s? fac? parte din literatura de dezvoltare personal?, acum la mod?. Este altceva. Este o carte pasional? de filozofie, scris? între dou? fonduri ideatice grele, cel din vest ?i cel din est.

A doua idee: ironia. Aici nu este ironia cea social?, comportamental?, fiindu-i, totu?i, destul de caracteristic? persoanei lui Gorun Manolescu. Nu este acea ironie la care ne duce pe to?i gȃndul, nici pe departe, ci este un fel de atitudine dezarmant? a prezentului în fa?a re-sursei sale, adic? a trecutului. Dar nu altfel decȃt printr-o fluidizare a logicii între metafizic? ?i ?tiin??, între adev?rul fotografiat pragmantic ?i mȃntuirea necesar? a fiec?ruia pentru a umple golul eternit??ii noastre urm?toare. ?i nu în planul personal, social, nici m?car în cel istoric, ci în cel al unui drum al gȃndirii epistemologice. S? nu uit?m c? în to?i ace?ti ani s-a ocupat, din pozi?ia de redactor ?ef, de revista Noema a Academiei Romȃne, revist? de epistemiologie, l?sȃnd viitorului un volum imens de pre-?tiin??, de care ar trebui s? aive folos genera?iile care vin.

Cartea cu pricina, a doua, DINCOLO DE IRONIE ?I IRONISM, plecȃnd de la discu?ii virtuale cu unii clasici de marc? ai Po Mo, Editura Paidea, 2010, este o disput?, la rȃndu-i ironic?, între ce credem c? se va întȃmpla, fa?? de ceea ce s-a întȃmplat, prin prisma a ceea ce credem noi c? se întȃmpl?. Realitatea nu o poate cunoa?te nimeni, nici pe cea lumeasc? ?i nici pe cea filozofic?, fiind o abstrac?iune fireasc?. Pentru aceast? carte am scris atunci, la apari?ie, o recenzie mai larg?, dup? ce am parcurs-o atent ?i cu pl?cere, care a ?i fost apoi publicat? în revista Noema. M?rturisesc c? ?i aceast? carte merit? recitit? cu luare aminte. Critica realit??ii, cu p?rere de r?u c? nu ne-a ie?it, nou? oamenilor, ceva mai bun?, are un farmec aparte, dac? te pricepi s? dai ironiei ceea ce este a ironiei.

Predictibilitatea este un subiect la care Gorun Manolescu revine în cea de a treia carte, lansat? recent, dup? ce s-a tot gȃndit ?i a scris, într-un fel sau altul, despre ideea aceasta ?i în celelalte dou? c?r?i. Aici dedic? cȃteva texte acestui aspect de gȃndire, evident preocupȃndu-l ?i pe mai departe.
Cartea se nume?te FRAGMENTATRIUM: experimentale, editura Editura frACTalia, Bucure?ti, 2017. Este o ad?postire în?eleapt? a poeziilor ?i eseurilor sale de pe saiturile pe care a scris de-a lungul vremii, cu ad?ugiri de texte mai vechi sau mai recente. Am parcurs cartea cu pl?cere, unele texte mi le-am amintit de pe vremea cȃnd le comentam cu pretenie pe pagina poezie.ro.

Predictibilitatea este o garan?ie axiomatic? a seriozit??ii realit??ii lumii, ceva care promite c? poate fi prezis. Nu ne convine deloc s? ?tim c? nimic din ce credem noi c? este statornic, chiar nu este. Evenimentele în care sunt implica?i to?i oamenii, ne place s? le ?tim cusute într-o ?es?tur? determinist? corect?, nu de-a valma. Ce s? mai spunem despre molecule, electroni sau despre particulele elementare, din ce în ce mai rarefiate informa?ional. Cum o fi oare? ?tiin?ele de azi, mai ales cele sociale, ne îndeamn? sa credem c? totul este la întȃmplare, nici m?car probabilit??ile nu se mai sus?in.
Num?rul variantelor de desf??urare a evenimentelor este prea mare ca cineva s? mai poat? crede c? mai sunt într-o anumit? ordine ?i într-o anumit? leg?tur?. Care ordine? Care leg?tur?? Cum se mai respect? ceva m?car, nu just ci m?car aleatoriu?! Lucrurile r?mȃn la faza de întreb?ri. Chiar dac? sunt trimiteri la o serie de autori din ?tiin?e ?i filozofie, consacra?i, Jorge Luis Borges este personajul scriitoricesc care d? tonul în aceste c?r?i, pe drumul unei mobilit??i eliberate ?i apoi libere, de a crede la limit?, de a experimenta la limit? despre viitorul persoanei în drumul timpului dintre dou? Big Bang-uri al?turate! V? da?i seama ce larg? este abordarea? Am pierdut sau nu am pierdut, noi furniciele, predictibilitatea în lume? A fost vreodat? ceva cu adev?rat predictibil?
Fac o remarc? personal?, atent? ?i totu?i, lini?titoare, asupra ideii predictibilit??ii a?a-zis pierdute. O privire spre Codul liniar din Teoria Speciilor Informa?ionale, a lui Nicolae Florean Pinte. Tabloul unui cod liniar spune c? orice mul?ime, format? din n elemente, se organizeaz? rela?ional predictibil dup? un ?ir sigur ?i unic de rela?ion?ri. Pentru primele ordine ale codului, aceste organiz?ri sunt posibile într-o singur? variant?. ?i pot fi imaginate ?i în?elese de mintea omului. La ordinul patru al codului organizarea celor patru elemente, pe lȃng? c? se complic? mult ?i mintea omului nu î?i mai poate imagina aceste tablouri, organizarea se face în patru variante diferite. De la ordinele urm?toare num?rul de variante cre?te vertiginos, ajungȃndu-se la numere de variante posibile inimaginabil de mari, dar unice fiecare. Acest lucru este uluitor ?i minunat pentru cine în?elege adȃncimea acestui misterios cod al naturii. La un num?r foarte mare de elemente, num?rul variantelor este atȃt de mare, încȃt rezultatul privit din afar? pare a fi de o natur? impredictibil?.
Impresia este c? în lume este mai mult decȃt o întȃmplare generalizat?, o loterie, un hazard, mai mult decȃt un haos. Nu pronie Divin?, nici destin, soart?, providen?? nici manipulare, conspira?ii manipulatoare, c? nu este nimeni ?i nimic care s? ajusteze, s? dirijeze ceva, pe m?sur? ce istoria înainteaz? ?tiin?ific ?i tehnologic dar ?i social. Mai ales social.
Se pare c?, totu?i, este o aparen?? aceast? amenin??toare dispari?ie a predictibilit??ii. Dac? nu a? fi studiat insistent ?i mai mult? vreme codul liniar, nu a? fi dezvoltat ideile acestui cod ?i nu a ?i fi folosit acest cod în cartea Originile Energiei, a? fi avut ?i eu convingerea c? lumea întreag? se duce pe o astfel de rȃp? filozofic?, cu efecte negative ne-filozofice, reale.
Cred c? aici, în acest punct al dezbaterii despre predictibilitate, are merite Gorun Manolescu. C? depisteaz? cuiul lui Pepelea în filozofia tranzitorie dintre modernitate ?i postmodernitate. Toate studiile sale, întinse pe cȃteva decenii, se ascut în carte prin cȃteva fraze. Ȋn faptul c? propune o linie nou? de gȃndire a viitorului, cu valabilitate, cea a ,,post-predictibilit??ii”. Pentru c?, evident, predicitibilitatea ?i-a schimbat, î?i schimb? ?i î?i va schimba mereu natura.
Citez: ,,Postpredictibilitatea ...pe care s-o accept?m în?elegând-o drept o cauzalitate global? (în detrimen¬tul uneia local-liniare). Postpredictibilitate care con¬stituie nu o apocalips?, ci o nou? provocare. C?reia trebuie s?-i facem fa?? adaptându-ne...”
Ce se va întȃmpla în viitor? Pe m?sura încȃlcirii inter ?i extra determin?rilor ?i dependen?elor se vor încȃlci ?i metodele de control ?i de ?inere sub st?pȃnire a acestor i?e ale noilor sisteme ce se pun acum la cale. Agresivitatea virtualului asupra realului este tot mai înfrico??toare. Modificarea accep?iunii despre adev?r creaz? disperare. Decizia public?, dar ?i cea personal?, este tot mai greu de atins, într-un minimum de siguran??. R?mȃnerea fiin?ei umane lȃng? propria sa tehnologie este tot mai d?un?toare.
Ca ?i cercet?tor de profesie, în domeniul informaticii, Gorun Manolescu încheie ideea postpredictibil??ii viitorului prin urm?toarea observa?ie privitoare la soarta decidabilului, pentru c? decidabilul este fa?a practic? ?i vindec?toare a amenin??rilor unor ere a impredictibili??ii:
,,…toate tehnologiile virtualului propag? indecidabilul. Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propag? indecidabilul sau universul nostru indecidabil fabric? tehnologiile virtualului?”

Ȋnchei cu un fel de concluzie, f?cȃnd o a doua remarc? personal?, aplicat? defini?iei lumii întregi, a?a cum o în?eleg ?i care este în ton, cred, cu ideile acestui text ?i cu cele ale lui Gorun Manolescu:
Suma dintre tehnologie ?i om este constant? ?i se nume?te lume. O fi aceasta una dintre legile ascunse ale naturii? A?a s? fie de simpl? defini?ia lumii! vor zice sf?to?ii. Da, este a?a de simpl?, vor spune pruden?ii.Vertebrele, ?ira spin?rii în form? de S, mandibulele scurte, t?lpile extinse, m?rul lui Adam c?zut în gȃtlej, ochii adu?i mai în fa??, creierul extins, toate nu sunt altceva decȃt tehnologie. Deja omul era supra-tehnic construit de acum multe milioane de ani. Tehnologia exterioar? lui, cea de ast?zi, este produs? de omul incon?tient de acea sum? constant? dintre fiin?a sa ?i tehnologie.
Cu fiecare pas tehnologic pe care îl face, în realitate, omul se împu?ineaz?, se adun? covrig, se ascunde ?i se pierde.

Cornel M?rginean

31 octombrie 2018

cornel marginean (bell) | Scriitori Români

motto: cauta samburele in fruct

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro