Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

S? nu ucizi!

de florentin gheorghe sorescu

- Dar animalele or blestema, domnule avocat? m? întreab? Doru dup? ce am ie?it din sala de judecat? ?i ne-am dus s? bem o cafea.
M? prive?te întreb?tor, vizibil muncit de un gând.
- Poate v? vine a râde, dar m? tot gândesc de cât?va vreme la treaba asta...
- Cum adic? s? blesteme un animal? îl întreb, nu mai ?tiu sigur dac? doar în gând sau cu voce tare.
- M-am tot gândit de ce mi-a dat Dumnezeu încercarea asta... S?-mi moar? b?iatul în pu?c?rie, iar eu s? stau atâta vreme acolo pentru o crim? pe care nu am comis-o... Oare de ce m-o fi pedepsit Ăl de Sus? C? de b?ut n-am b?ut, de fumat nici atât ?i, ierta?i-mi vorba p?c?toas?, nici de curvar nu am fost curvar... Afar? de femeia asta mea nu am mai cunoscut pe nimeni. M? trezesc din somn ?i m? tot întreb de ce mi s-au întâmplat lucrurile astea... S? fie blestem de cal?
Dau s? îi spun ceva dar nu apuc, c? el î?i continu? vorba ros de un gând care nu îi d? pace
- M-am tot gândit de ce a venit blestemul ?sta asupra mea ?i brusc mi-am amintit c?, cu trei s?pt?mâni înainte de a veni nenorocirea peste noi, mi-am dat calul s?-l taie la abator. Era unul b?trân, ca la 15 sau 17 ani. L-am avut de mic, dar acum îmb?trânise. Nu mai putea mânca, sl?bise r?u de tot. Abia de se mai ?inea pe picioare. ?i i-am zis la nevast?, "F?, Mirelo, ce s? facem cu el? C? uite, moare aici, în curte!". "P?i hai s?-l slobozim în p?dure!" mi-a zis ea ?i treab? bun? f?ceam. Femeia mai de?teapt? decât mine c?, dac? m? luam dup? ea, bine era. Da' eu, prost. Atât m-a dus mintea. "P?i poate-l mu?c? cânii!, i-am zis, c? e b?trân ?i nu poate s? se mai apere."...
R?mâne dus pe gânduri dup? care începe s? vorbeasc? din nou, cu glas tremurat.
- A fost un cal bun, nu-?i ie?ea din cuvânt. Singur venea de la p?dure, nu trebuia s? stai lâng? el. ?i uite-a?a avea blana, numai pete albe ?i negre. O frumuse?e de cal. Cu el mi-am crescut copiii, pe to?i trei i-am crescut. L-am dat pe Vasile la ?coal?, apoi pe Laur... Pe câte?trei i-am îmbr?cat ?i i-am înc?l?at... ?i ?coala de ?oferi tot cu spinarea calului ?sta am putut s-o pl?tim. ?i uite c? a îmb?trânit ?i nu mai mânca ?i ce mi-a venit în mintea asta proast?, c?, decât s? moar? acas? sau în p?dure, s? putrezeasc? pe-acolo, mai bine s?-l dau la t?iat. Dar mai mult? minte a avut femeia asta a mea...
- P?i ce s? fac? cu el cei de la abator? îl întreb mirat. Ce s? faci cu un cal a?a b?trân?...
- L-au luat s?-l dea de mâncare la pe?ti. C? pe-aici sunt multe p?str?v?rii, r?spunde Mirela, nevast?-sa, care este ?i ea cu noi, al?turi de fiul lor, Vasile, care ?i el a fost achitat. Dup? care adaug?:
- Nu-?i mai revine omul ?sta al meu! Nu închide un ochi toat? noaptea, numai st? ?i se fr?mânt?. Acum ne omoar? pe to?i c? ?sta e blestem de cal.
- Atunci duce?i-l la psiholog! îi spun. V-am dat deja un num?r.
- O s?-l duc, domnule avocat, c? a?a nici el n-o s-o mai duc? mult, nici eu. Murim cu zile.
- ?i l-am chemat pe un om, revine Doru brusc, t?indu-i neveste-sii vorba, ca s?-l ia cu ma?ina! De la noi, de-acolo. S?-l ia ?i s?-l duc? s?-l taie. C?, de b?trân ce era, albise de tot! Se f?cuse b?lan, nu mai avea nici urm? te pat? neagr?. Ca oamenii când îmb?trânesc ?i li se albe?te p?rul.
- Doamne, ce ne-am mirat, intervine ?i Vasile în discu?ie. Credeam c? o s? fie greu s?-l urc?m în ma?in?, c? era un cal sperios. Cum auzea zgomot de metal odat? îl vedeai cum se ridic? pe picioarele dind?r?t ?i refuz? s? mai mearg?. Ne gândeam cum s?-l împingem... Când colo, ce s? vezi? Singur s-a urcat în remorc?. N-a trebuit s? facem nimic, parc? ne-ar fi în?eles gândul. Nici un pic nu s-a speriat. Doar ?i-a întors o dat? capul, dup? ce a plecat la vale cu ma?ina, ?i s-a uitat la noi. ?i acum îi v?d privirea aia...
- Nici trei s?pt?mâni n-au fost de-atunci pân? a venit nenorocirea, continu? Doru ab?tut. ?i m-am gândit c? ne-o fi blestemat, c? nu l-am l?sat s? moar? acas?. C? bine f?ceam dac? m? luam dup? capul muierii... S?-l fi l?sat slobod în p?dure. Sau s?-l fi l?sat s? moar? acas?, la noi... C? cu el ne-am f?cut casa, cu el ne-am crescut copiii... Îi f?ceam groap? ?i gata. Ca la câinele lui Laur... C-a fost, s?racul, cu noi ca un om. A?a trebuia s? facem... S?-l fi l?sat s? moar? acas?, nu singur, printre str?ini...
- I-a dat ?i poman?! domnule avocat, intervine Mirela cu glas r?spicat . Auzi?i ?i dumneavoastr? ce i-a dat prin cap la omul ?sta al meu! S-a dus la un om de peste deal cu un sac de gr?un?e ?i trei balo?i de ov?z. Unul de avea un cal de sem?na cu al nostru. La câteva s?pt?mâni dup? ce a ie?it din închisoare.
- Când m-a v?zut omul ?la la el cu sacul de gr?un?e ?i ov?zul, îi ia Doru vorba din gur?, ce s-a mai mirat... "Ce te-a g?sit, Dorule, s? vii cu ele aici? A?a de r?u a?i ajuns? Ia zi, cât îmi ceri pe ele? C? nici eu nu stau prea bine cu banii, dar poate oi putea s? te ajut cu ceva...". "P?i am venit s? ?i le dau pe degeaba, sau nu vrei s? prime?ti?". "Ba primesc, cum s? nu, dar tot nu pricep ce te-a apucat". "Uite-a?a, m-a apucat! Ce s? mai vorbim... M-am gândit s? le dau ca poman? pentru calul ?la b?trân de l-am dat ca s?-l taie. Ăla b?lan de albise de tot... ?tiu c? ai ?i tu unul la fel. S? ?tie c? nu l-am uitat.
Poate el m-o fi blestemat de au venit toate necazurile astea peste mine, cine ?tie? ?i animalele astea sunt tot suflete, ba uneori chiar mai cumin?i ca noi.
- ?i omul ce-a zis când v-a auzit? Îl întreb eu oarecum amuzat.
- Ce s? zic?... ?i-a f?cut cruce! De trei ori s-a închinat, ca ?i cum ar fi stat dracu în fa?a lui, nu eu. Dar de luat, le-a luat. "Bine, Dorule! mi-a zis. O s? le dau la calul meu de poman? pentru calul t?u. ?i, când ?i-oi cump?ra ?i tu unul, am s?-?i aduc ?i eu un balot de fân, c? a?a e frumos...".
Pre? de câteva momente s-a l?sat lini?te, c? lui Doru i se cam iviser? lacrimi în ochi. Nu mai putea vorbi...
- Dar cum îl chema? Îl întreb dup? ce a p?rut c? ?i-a mai revenit. Nu pe om, ci pe cal. Mi-a?i tot povestit atâta de el, da' n-am auzit s?-i fi spus numele. Cum îl chema?
?i dintr-o dat? îl v?d pe Doru cum se cutremur? tot, de parc? l-a? fi lovit în moalele capului.
- Ii dasem nume de sfânt, îmi r?spunde el cu glas sugrumat. Îi ziceam a?a: Moise!

P.S. Dup? solu?ia de achitare a instan?ei de fond, Curtea de Apel Pite?ti l-a condamnat pe Doru la 15 ani închisoare, iar pe Vasile, la 20. Lauren?iu, fiul cel mic, singurul autor al crimelor a fost omorât de masca?i în Penitenciarul de Maxim? Siguran?? Coliba?i.
Mai adaug c? instan?a de apel a înc?lcat tot ce se nume?te dreptul la un proces echitabil.
Probele ?tiin?ifice, inclusiv expertiza ADN, nu indic? decât un singur autor.

florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro