proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În camera hotelului, cu u?a deschis?, m? sim?eam cumplit de singur. Ai mei plecaser? de mult acas?, iar eu m? duceam în continuare la munc?, doar chinezoaica m? mai scotea din apatia în care intrasem, cu chicotelile ei, la o partid? nevinovat? de sex. Credeam c? o s? ?in? toat? frumuse?ea aceasta la nesfâr?it. Patronul, m? v?zu ?i-mi spuse c? dorul este o chestiune de timp, care trece cu aerul proasp?t de pe cheiul, Londrei. M? bucuram de lumea bun? sau rea din ora?, mai ales de frumuse?ea nemiloas? a ora?ului agitat ?i lini?tit în acela? timp, care nu-mi d?dea pace.
Nu a durat mult toat? apatia aceasta, doar sunt o persoan? vivace în c?utarea aventurii ?i mai ales a independen?ei. La Hotel s-au cazat ni?te oameni cu ma?ini foarte scumpe, haine ale c?ror firme nu erau decât în visul meu ?i femei de la care nu-?i mai puteai lua ochii. Nimerindu-m? pe holul de intrare atunci, patronul m? rug? s?-i conduc la camerele lor, împreun? cu b?iatul de bagaje, care se uita cam urât la mine, pentru c? se gândea c? trebuie s? împart? bac?i?ul cu mine, dar eu am dus familiile pân? la linia camerelor, dup? care m-am retras politicos, l?sându-l pe b?iat s? zâmbeasc? mul?umit. În timp ce f?ceam stânga împrejur, un b?rbat robust, ce p?rea a se da ?eful printre cei de acolo, scoase telefonul din buzunar ?i m? interpel? într-o englez? foarte proast?.
- B?iete, unde te gr?be?ti a?a!
- Domnule?
- A? dori s?-mi cite?ti acest mesaj.
- Nu ?tiu dac? patronul îmi d? voie, domnule.
- S? spunem c? cel?lalt b?iat, care este deja în?untru cu ai mei nu te vede, iar eu chiar nu te pâr?sc.
- Da, dar…
- B?nuiesc c? ?ti limba român?, am ghicit?
- Da.
- Atunci?
- Bine, da?i-mi repede telefonul, nu a? vrea s? m? vad? colegul.
- Hai s? ne retragem în col?ul acesta mai întunecos, colegul este doar în prima camer?, mai are ceva de munc?.
- Nu pot traduce chiar corect, domnule. Sunt de pu?in timp aici.
- Te-am citit de pe fa??, rutina se instaleaz? mult mai târziu.
- Dar de unde a?i ?tiut c? sunt român, domnule?
- Ave?i voi un soi de triste?e, când pleca?i de acas?, nu to?i, depinde de zon?, dar în general…
- Da, a?a este. M? tem c? nu am f?cut alegerea cea mai bun?, abandonându-mi ?coala pentru bani.
- Te cred, îmi place cum gânde?ti, dar uit?-te la mine, nici eu nu am prea mult? ?coal?…
- V? cred, dar probabil sunte?i dintr-o familie…
- Da, poate asta…
- V? rog, telefonul, domnule!
- A, da.
- Mesajul spune c? a sosit marfa promis?.
- Doar atât, haide, nu te ru?ina! Este doar limba ta de ba?tin?, b?iete!
- Dac? vre?i ?i celelalte componente, ?ti?i ce ave?i de f?cut.
- Bine, mul?umesc! Uite cum facem, o s? vorbesc cu patronul hotelului, care de altfel îmi este un foarte bun amic, s? pot veni aici, b?nuiesc c? locuie?ti aici, pentru serviciile tale. Cum dore?ti s? te pl?tesc, direct sau s?-?i ridic salariul s?pt?mânal cu o cot? considerabil??
- Ridica?i-mi salariul cu o cot?, dac? nu este prea mare deranjul.
- Oricum, îmi este dator vândut englezul, iar tu îmi e?ti simpatic. Prime?te o sut? din partea mea, româna este o limb? prea u?or de înv??at, a? prefera s?-mi înghit araba mea de acas?, decât s? înv?? aceast? limb?, este prea lene?? ?i fluent?.
- Domnule, trebuie s? m? retrag la treburile mele, mai ?inem leg?tura prin patron.
- Bine, bine. Da ?tiu, c? e?ti fricos, nu glum?!
- Bun?, ziua!
- Bine, s? fie bun?!
Seara, patronul m? chem? la el ?i-mi spuse c?-mi m?re?te salariul, pentru serviciile mele de traduc?tor ?i m? întreb? dac? nu cumva ?tiu limba rus?, pentru era foarte frecvent? înainte în ?colile române?ti. Bineîn?eles c? i-am mul?umit politicos, spunându-i c? ?tiu ceva rus? de la tat?l meu, doar c?-mi este foarte greu s? traduc în englez?, mai ales fragmente scrise.
Eram în al nou?lea cer, parc? mai uitasem de cas?, tocmai de aceea englezul, fiind o persoan? destul de în vârst? m? invit? la el acas?, s? luam masa. Nu ?tiam cum s? refuz mai politicos, dar m? lu? cu mâna pe dup? umeri ?i-mi spuse c? prietena mea Kioto, acceptase deja. Acum nu ?tiu ce a? fi acceptat, o partid? de sex cu Kioto sau o mas? al?turi de familia patronului meu.
- Bine, ?efu! Doar pentru c? mi-a?i f?cut o surpriz? cu Kioto. Fiindu-i recuosc?tor pentru c? eu nu o strigam nici cum.
Casa patronului meu era nici pe departe la marginea Londrei, mi s-a p?rut foarte lung drumul, undeva la ?ar?, între ni?te dealuri nu prea mari, era o mic? balt?, alimentat? de un mic izvora?, care venea dintr-o p?durice întunecat?, semn c? nu prea fusese cur??at? de curând. Lâng? aceast? b?ltoac? era un ima? frumos, bine îngrijit, tuns de mai mare frumuse?ea, parc? era un covor imens verde, dar ce m-a frapat cel mai tare, multitudinea de p?s?ri înrudite cu apa: pelicani, lebede, ra?e, gâ?te… aproape toate rasele erau acolo pe balt?, aveau ?i o cu?c? imens? cu un balcon m?ri?or, ca o verand?, pentru ploaie. Cel mai mult m-au dat peste cap nuferii, pentru c? sunt înnebunit dup? aceste minunate flori de ap?, ?i nu erau numai albi. Kioto nu era prea mi?cat?, dar eu nu mai aveam aer. Tot acolo era o b?ncu??, din acelea tipice, cu speteaz? ?i frumos vopsit?, iar p?s?rile nici nu se sinchiseau c? st?teai în imediata lor apropiere, p?reau s? ne cread? din familia lor.
Englezul v?zu c? Kioto p?rea deranjat?, tocmai de aceea ne invit? în cas?, care nu era exagerat de mare a?a cum ne-am fi a?teptat la suprafa?a aceea frumoas?. O cas? cu intrare joas?, cu un living imens, ce avea ferestre foarte mari, ce d?deau la balt? sau lac p?rea de aici, de unde puteai vedea p?s?rile ?i iepura?i ce st?teau pe gazon f?r? s? se sinchiseasc? c?-i privim. Casa mai avea dou? nivele cu camere foarte înghesuite, decomandate, cu holuri la fel de înguste ?i câte o baie pe fiecare cat, dar cel mai frumos spectacol era din sufragerie, de unde nu-?i venea s? pleci.
- În zilele lini?tite vin fazani, viu colora?i.
- Bun? ziua! M? scuza?i, numele meu este…
- Katy! Îmi pare bine.
- Acum în?eleg de ce este atât de retras?, prietena mea Kioto.
- A, îmi pare bine, domni?oar? Kioto! Mama mea, Mary.
- Încântat, doamn? Mary! Acum în?eleg pe cine mo?tene?te fata dumneavoastr?.
- O, dar John, este o figur?…
- Tipic englezoaic?, a? putea spune.
- Un blond autentic cu r?d?cini adânci nordice, ochi alba?tri, a?a c? mica noastr? Katy a avut de unde s? aleag?.
- V?d c? e?ti un adev?rat don Juan, tinere! Sper c? nu o viitoare amenin?are pentru fata mea, care împline?te frumoasa vârst? de dou?zeci de ani.
- La noi se spune, mul?i înainte, domnule, ceea ce îi doresc ?i fiicei dumneavoastr?. Kioto, sper s? nu fie dezam?git?.
- Doar am vrut s? fiu o gazd? cu principii.
- Frumos a?ez?mânt aici, domnule.
- Da, un pic cam piperat, dar sper?m c? o vom duce mul?i ani aici, aerul este deosebit, iar ploaia este absorbit? foarte repede, când vin c?prioare, toat? lumea merge pe vârfuri, sunt preferatele noastre,
- E splendid, cum de sunt atât de pa?nice, animalele de aici… la noi… le da?i mâncare?
- Doar ad?postul acela ?i lacul.
- Nemaipomenit de frumos.
- Obi?nuie?ti s? bei ceva înainte de mas??
- Odat?, mai gustam câte ceva, Kioto m-a cam pus la regim.
- Am o t?rie excelent?, ascuns? afar? în ad?postul animalelor, o putem savura pe banca din apropiere, ast?zi este un pic de soare.
- Foarte bine, doamnele s-au dat la vorb?.
- S? mergem!
M? uitam cu pl?cere la tot ce m? înconjura, nu sem?na deloc cu blocurile noastre, pline de beton, g?l?gie continu?, igrasie de care nu po?i sc?pa niciodat?. M? uitam cu jind la locurile acelea pe care le îndr?geam ?i vedeam munca din spatele lor, ca pe ceva foarte pl?cut, diferen?a dintre om ?i animal aici era cu adev?rat dep??it?. Nu trebuia s? faci altceva, decât s? tr?ie?ti frumos în acea armonie, care-?i d?dea o pace greu de imaginat. Cu toate acestea nu puteam s? spun c? nu-mi lipseau ai mei. Rafael, prietenul meu cel mai bun lâng? care am petrecut clipe de neuitat în casa doamnei noastre de englez?, care nu era de l?sat, cu toate c? era cam sumbr?, poate c? lipseau anim?lu?ele acestea fantastice, dar eram noi pe acolo ?i completam totul foarte bine. Familia mea nu putea fi înlocuit?, dar îl aveam pe domnul John, care sem?na aproape leit cu tata, poate c? tata era mai haios, dar pu?in? stricte?e nu stric?, în ceea ce o prive?te pe doamna Mary, era o femeie deosebit?, din ce se vedea, dar bineîn?eles c? nu-mi putea înlocui mama, de care îmi era atât de dor.
Rezultatul acelei c?l?torii, nu a fost decât s? ne arate c? suntem ?i noi oameni ale c?ror sentimente nu au fost atrofiate de sistem, de mentalit??i învechite, prin care ne închidem în cochiliile noastre, astfel încât nu putem respira liberi, solu?ia mea era sigur?, s? m? adaptez ?i s?-mi termin studiile la care am renun?at din pur? nebunie, dar niciodat? cele pe care vrei s? le faci nu sunt pe aceea?i und? cu planurile f?cute undeva sus, cu o uneltire greu de imaginat, uitându-ne în urm?.
La munc? totul p?rea foarte frumos, chiar eram mul?umit de serviciul meu, dar mai ales de chinezoaica mea simpatic?, dar cum nu toate sunt roz în via?a noastr?, a venit ?i ziua s? muncesc pentru bonusul pe care l-am primit, venind la mine uria?ul acela cu mai multe mesaje, ba chiar pagini întregi de acte ?i altele în limba român?. Textele erau aproape la subiect, dar traducerea unor termeni tehnici era greoaie, mai ales c? trebuia s? le iau metodic, pentru c? trebuiau transcrise ?i paginate conform cifrelor puse de mân? în col?ul fiec?rei pagini.
- Ai terminat, b?iete?
- Da, domnule.
- Foarte bine. Ai primit bonusul promis la salariu?
- Da, domnule. Nu-mi datora?i nimic.
- ?tiu asta, numai c? eu am nevoie de t?cerea ta, b?iete!
- La ce v? referi?i, domnule?
- Adic? ce mi-ai tradus aici, r?mâne între noi, ai priceput!
- Da, domnule! Nu era nevoie s?-mi spune?i aceasta, oricum… deja am uitat ce am lucrat pentru dumneavoastr?.
- Aici, b?iete… sunt afaceri cinstite, dar modul de munc? difer? oarecum, din cauza legilor locale, pricepi.
- Da, domnule.
- Uite, un bonus de la mine, pentru munca ta, poate te vei gândi s? munc?ti pentru mine.
- Este foarte bine ?i aici, domnule.
- Nu m? face s? zâmbesc, mi se v?d din?ii artificiali, b?iete!
- M? scuza?i, dar nu în?eleg.
- Î?i pot da de patru ori salariul de aici, asta dac? munce?ti asiduu, bineîn?eles.
- În ce const? munca dumneavoastr?, domnule?
- La mine, în afara actelor…
- O clip?, dar de ce nu muta?i afacerea în ?ara mea, dac? tot o trata?i cu oameni de acolo?
- Bun? întrebare, b?iete. Pentru c? aici venitul se înmul?e?te cu o cifr? destul de favorabil? buzunarelor mele, ai în?eles.
- Am în?eles.
- Acum, dac? intri la mine, cred c? te-ai prins din acte, facem dou? lucruri, ansambl?m ?i vindem, deci cam asta trebuie s? faci.
- Nu a? putea doar s? anasmblez, ?ti?i…
- ?tiu. E?ti o persoan? mai timid?, dar la sfâr?itul zilei, vei vedea c? doar din bonusuri iei de trei ori mai mult decât aici, plus ce faci cu traducerile, rata este foarte mare.
- Bine, domnule. Asta înseamn? c? nu voi mai avea timp s? m? v?d cu prietena mea.
- A, ba da! Poate c? la mas? sau…
- Am în?eles! Este foarte tentant ce mi-a?i propus, tocmai de aceea am s? v? r?spund c? m? voi gândi la propunere.
- Nu e?ti prost, gânde?te ?i aplic?, b?iete!
- Numai bine, domnule!
- ?i ?ie, ai grij? de chinezoaica ta.
- Mul?umesc, domnule.
Chiar era timpul s? primesc ve?ti de acas?, ai mei mi-au trimis foile matricole de la ?coal?, pentru a putea s? continui ?i Rafael m-a pus la punct cu materia, încercam s? mai recuperez cu internetul timpul pierdut, c?utând materialele necesare, între timp c?utam deja, modalit??i pentru recuperarea materiei, acum c? aveam documentele necesare.
Toate bune ?i frumoase, numai c? ?colile erau pe terminate ?i la ei, ceea ce nu-mi d?dea prea multe ?anse, mai ales c? nu aveam apar?in?tori, a?a c? într-o zi l-am rugat pe domnul John s? m? ajute pentru a fi înscris la ?coal?, dumnealui a f?cut multe, dar în toate era necesar? ca baz? un loc stabil, nu în cadrul unui hotel, iar eu nu eram pe pozi?ia de a-mi procura o locuin?? închiriat? pe numele meu. Chiar ?i Kioto, locuia cu mai multe fete, îns? actele erau pe numele unei bulg?roaice, cu care m-a pus în leg?tur?, dar era foarte greu s?-mi fac? acte pe numele meu pentru c? atunci ar fi m?rit chiria, ceea ce nu vroia absolut nimeni. Singura modalitate ?i cea mai simpl?, era s? fiu luat în spa?iu de domnul John, dar acesta t?g?dui la aceast? propunere, care era destul de riscant? pentru el. Mai era o formul? pentru recuperarea cursurilor pierdute, erau ?colile f?r? frecven??, de la noi, în care nu era necesar? prezen?a nicicum, puteai da examenele foarte simplu, a?a c? zis ?i f?cut… am trimis c?tre ai mei acordul s? fiu înscris la o astfel de ?coal?, doar pentru a nu-mi pierde un an, esen?ial pentru mine.
Kioto, avea dreptate, dar o sus?ineam ?i eu pe a mea cu aceea?i fermitate, nu puteam s? mai pierd timpul în van, aici nu era nici un profesor pe care s?-l fac fericit, pentru a trece clasa, iar la Bac’ problema era de-a dreptul serioas?, îns? aveam s? înv?? f?r? s? crâcnesc, a?a c? timpul meu liber era foarte pu?in.
John, st?pânul meu, pot spune aceasta, deoarece el era persoana principal? de care depindeam în acel moment, nu puteam s? m? mi?c f?r? a-l întreba ceva, devenise al doilea tat? pentru mine. În una din zile, a venit domnul cu care mai colaboram pentru unele traduceri, dar de data aceasta doar ne-am salutat rece, v?zându-ne fiecare de treaba lui, el s-a între?inut cu domnul John, o perioad? de timp iar eu îmi f?ceam de treab? prin apropiere, doar, doar… voi prinde vreo frântur? din discu?ie. Spre sear?, pe când m? întorceam de la o întâlnire cu Kioto, John m? chem? la el ?i-mi spuse foarte p?rinte?te c? o s? trebuiasc? s? ne mut?m cu tot calabalâcul în alt ora?, deoarece domnul cu traducerile a cump?rat hotelul ?i nu mai dore?te s? continue serviciile personalului actual.
- Nu în?eleg, domnule! Dar de ce a?i fost nevoit s? vinde?i? Era?i oricum destul de aproape de casa dumneavoastr?, o cas? cum numai în pove?ti am v?zut, nu mai în?eleg nimic.
- Dragul meu, înc? e?ti copil, ai s? în?elegi atunci când vei gândi ca noi, nu este necesar doar s? ne vorbe?ti limba, trebuie s? faci unele compromisuri.
- Nu în?eleg nimic. Acum familia dumneavoastr?…
- Tocmai despre asta este vorba, familiei mele îi trebuie sprijin, iar domnul Fangos, a fost dr?gu? pentru c? nu s-a tocmit la pre?.
- ?tiam c?, domnul Fangos… are nevoie de mine…
- Da, numai c? de data aceasta, cu toate c? am insistat s? r?mâi în continuare la serviciu în patronatul dumnealui, a spus c? trebuie s?-mi retrag tot personalul, deoarece hotelul, pentru o perioad? o s? func?ioneze ca o cas? privat?, pentru locuit.
- În?eleg, dar poate are nevoie de un b?iat pentru cur??enie.
- De obicei se aleg fete pentru aceste servicii, foarte bine dotate, cunosc acest tip de oameni, m? îndoiesc c? este pe invers.
- Da, ave?i dreptate, nu ?tiu ce-mi…
- Stai lini?tit b?iete, deocamdat? strânge-?i lucrurile pentru c? ne mut?m, diminea?? vom pleca…
- Deci voi lucra în continuare pentru dumneavoastr??
- La vârsta mea apreciez oamenii loiali, iar în tine am g?sit unul, în ceea ce prive?te fetele, sunt catolic convins, ?i-mi iubesc so?ia.
- Foarte bine face?i, mai ales s? v? iubi?i fiica. Dar tot nu mi-a?i spus care este graba aceasta, pentru care sunte?i nevoit s? pleca?i din acest hotel foarte frumos… la pozi?ie… ca s? zic a?a.
- Ca ?i tine, fiica mea a f?cut unele alegeri gre?ite, acum nu te condamn pe tine, acum n-am mai discuta aici, dar ea s-a bucurat de prea mult? libertate a?a cum sunte?i voi obi?nui?i s? spune?i în ?ara voastr? ?i a f?cut unele boac?ne, pe care eu ca p?rinte trebuie s? le pl?tesc, dac?…
- Nu-mi spune?i mai mult, v? rog frumos, ?tiu c? suferi?i foarte mult, doresc s? p?strez oarece distan??, dac? nu v? sup?ra?i.
- Sunt de acord cu tine, oricum ?i-am spus destule, pentru a în?elege acest aspect.
- Unde o s? ne mut?m, dac? nu sunt indiscret?
- Deocamdat?, am s? te lochez la ?ar? pe tine, în acela? salariu bineîn?eles, pân? ce se face un loc de munc? într-un alt hotel din ora?ul vecin.
- ?i cu dormitul?
- O s? stai în casa de oaspe?i, care este pu?in în p?dure, de aceea nu ai v?zut-o, iar ca activitate o s? te pun la curent cu Stuart, el este omul care se ocup? de toate pe acel domeniu, ca s? func?ioneze foarte bine.
- Atunci m? duc s?-mi iau la revedere de la Kioto, pentru c? de mâine o s? fie foarte…
- O s? mai vi la Londra… cu Stuart, pentru cump?r?turi ?i alte necesit??i, de care depinde casa, iar atunci o s? po?i vedea pe prietena ta chinezoaic?.
- Da, ce bine! O s?-i transmit toate acestea, poate c? nu sunt chiar pierdut pentru ea…
- Pentru ea nu, dar pentru ?coal?…
- Aoleu, am uitat cu totul discu?ia noastr?, exist? internet la ?ar??
- Da, cred c? da! De ce?
- Pentru c?… poate… o s? optez pentru înv???mântul la distan??.
- Nu este cam mare distan?a?
- Ei nici nu trebuie s? ?tie, toate aceste am?nunte.
- Ai dreptate, b?iete.
- O s? m? apuc de înv??at, dac? tot m? izola?i la ?ar?.
- A?a s? faci. Eu m? apuc s?-mi termin actele, iar tu… mâine diminea?? s? fii gata de îmbarcare.
- Prea bine, domnule.
- Începi s? fii un adev?rat domn, b?iete.
- Mul?umesc, dar s? nu v? face?i prea mari iluzii cu mine, nu sunt decât o pu?lama, care a fugit de acas?, atâta tot.
- Cel pu?in ai t?i, nu au de pl?tit nimic de pe urma ta.
- Înc?!
- Începi s? m? pui pe gânduri, da… cred c? au pl?tit cu sufletul, asta nu este u?or, b?iete.
- Exist? un timp pentru toate, domnule.
- Ai dreptate, b?iete. Pune-te pe treab? cu actele pentru ?coal?, timpul trece.
- Mul?umesc pentru sfat, domnule.