proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Silav fusese mul?umit întotdeauna de existen?a sa, iar cuvântul mul?umit era prea sec pentru a reda deplin?tatea a tot ceea ce era convins c? însemna el în Ghild? ?i pentru Ghild?. Loialitatea, perseveren?a ?i determinarea îl aduseser? atât de aproape de nucleul Ghildei, încât fusese ferm convins c? în curând avea s? ocupe unul dintre locurile principale dac? nu economice ?i politice, cel pu?in religioase. Îi pl?cuse la nebunie s? î?i construiasc? pas cu pas Calea ?i fusese sigur c? Devenirea îl va propulsa direct în Nucleu. Î?i amintea perfect de momentele în care hot?râse c? nu avea s? priveasc? cum se f?ceau jocurile de pe margine. Ghilda era cea care de?inea puterea absolut? ?i pârghiile întregului univers, a?a c? în Ghild? avea s? î?i construiasc? existen?a.
Ziua în care fusese admis devenise una dintre cele mai fericite repere existen?iale ?i, spre deosebire de Gebril, admis în acela?i timp cu el ?i devenit camaradul s?u de modul, nu se revoltase niciodat? pentru muncile de rahat pe care fusese nevoit s? le fac? la început. Le acceptase ca pe ceva de la sine în?eles pentru avansarea pe Cale. Privise cu ochi zâmbitori revolta lui Gebril, încercase s? se opun? plângerilor repetate înaintate de acesta c?tre Nucleu, tem?tor c? va fi privit ?i el prin matricea comportamental? a lui Gebril. R?suflase u?urat când Gebril fusese transferat în alt modul. Nu îl prea interesase unde ajunsese camaradul, pentru c? el unul î?i v?zuse mai departe, în lini?te, de Devenire. De la un ritual la altul demonstrase c? putea ?i era interesat de evolu?ie, a?a încât ascensiunea spre Devenire se întâmplase firesc. Servise Ghilda, iar Ghilda servea acum intereselor sale. Mul?umirea aceasta pe care o gusta tacticos, era, cumva, legat? ?i de pu?inele ?i clarele lui interese. Ghilda nu avea ce s? îi repro?eze!
Tocmai de aceea, acum nu î?i putea explica de ce se g?sea, al?turi de Gebril, în fa?a Nucleului, cu un contract în fa??. Gebril nu se schimbase, era furios, vorbea mult, argumentându-?i noile acuza?iile aduse Nucleului. Silav auzise despre contracte, dar tratase informa?ia pur teoretic, ca pe un aspect care nu avea prin prisma lui aplicabilitate practic?. De ce-ar fi p?r?sit acel col? de univers? De ce ar fi abandonat existen?a din Ghild?? Ce ar fi avut de câ?tigat într-o lume care nu reprezenta pentru Ghild? mai mult decât o pies? dintr-un joc? Îi era greu s? urm?reasc? prezentarea contractului printre desele întreruperi ale lui Gebril.
- Dac? nu te lini?te?ti, îi atrase aten?ia comandantul Ghildei, voi fi nevoit s? modific clauzele contractului ?i nu te vei bucura de acea modificare, te asigur!
- Participarea la deciziile care îmi privesc existen?a nu vi se pare o condi?ie fireasc?? Nu e vorba de nelini?te aici, ci de revolt?! Gebril ridic? glasul pe ultimul cuvânt.
- Participarea ta la aceast? decizie se va realiza prin termenul contractului. Vei putea alege intervalul în care î?i vei muta existen?a. Limita minim? este determinat? îns? de Nucleu.
- Aceasta numi?i voi participare la decizie? Gebril pufni pe nas cu v?dit? lips? de respect. Jocurile Ghildei merg atât de departe? Am crezut c? dac? sunt membru, dac? am avansat pe Cale ?i sunt aproape de Devenire, pot s? am m?car libertate! Ghilda nu este o organiza?ie liber? cu toate sus?inerile voastre!
- Ai grij? ce afirmi! Interveni un alt membru al Nucleului.
- C?, ce? Voi fi obligat s? semnez un contract? Gebril râse r?sun?tor. Vai de existen?a voastr?! Piese sunte?i fiecare!Numai impresia o ave?i c? sunte?i liberi ?i puternici!
Comandantul Ghildei î?i adun? roba sângerie:
- S? încet?m spectacolul! Ve?i p?r?si Ghilda din momentul în care ve?i semna contractele!
Silav în?elese c? nu putea da înapoi. Deciziile nu se comentau. Sau, m? rog, le comenta unul ca Gebril, dar tot trebuiau executate. El, unul, era speriat pân? ?i numai de faptul c? avea s? ias? din Zona atemporal?. Ce ?tia el despre Timp? Cât timp putea sta f?r? existen?a lui mul?umitoare din Ghild??
- Ne vom putea întoarce pe Calea noastr?? Pe pozi?iile de pe care am plecat?
Întrebarea abia auzit? a lui Silav stârni un alt val de hohote din partea lui Gebril. F?r? s? dea semne c? ar fi deranjat, comandantul spuse cu glas lipsit de tonalitate.
- Va depinde mult de ceea ce vei realiza Dincolo! De aceea trebuie s? gânde?ti bine termenul contractului. Cei ce nu respect? legile Ghildei, vor fi obliga?i s? se întoarc? cu un nou contract, mereu altul, ?i altul, pân? ce fac dovada des?vâr?irii Devenirii.
Gebril izbucni:
- Chiar a?a? Cum s? î?i aduci aminte care sunt legile Ghildei dac? la trecerea Dincolo, în Spa?iul temporal, ?i se ?terg toate informa?iile?
Silav tres?ri. S?rise aceast? informa?ie. Bariera Spa?iului temporal ?tergea toate informa?iile din Zona atemporal?. Pe existen?a lui! Ce îl a?tepta Dincolo? Oare chiar nu putea finaliza Des?vâr?irea f?r? un contract? Nu î?i amintea ca vreun membru al Nucleului s? fi semnat a?a ceva sau s? nu fi fost prezent mereu în Ghild?. Î?i alung? acest gând, de team? s? nu i-l citeasc? cineva dintre cei prezen?i.
- ?i cine va stabili dac? am respectat legile, sau în ce propor?ie le-am respectat? Gebril nu renun?a a?a u?or la polemic?. E firesc s? ?tiu ce m? a?teapt? ?i nu pe scurt! Detaliile fac diferen?a!
Comandantul începu s? dea semne de ner?bdare.
- Aceast? adunare nu va suplimenta informa?iile pe care trebuia s? le acumula?i pe Cale. Contractele sunt tot atât de comune pe cât de comune sunt existen?ele voastre ?i tot atât de diferite pe cât de diferite sunt modurile în care avansa?i pe Cale. Ve?i trece Dincolo ?i acum, subliniez, acum, ve?i semna angajamentul pentru timpul petrecut Dincolo.
- Foarte bine! Strig? agitat la maxim Gebril. Eu semnez pentru termenul maxim! Cel pu?in, raportarea temporal? îndelungat? m? va împiedica s? m? gândesc la Ghild?, La Nucleu, la Cale ?i la Devenire, toate ni?te inven?ii de-ale unor existen?e bolnave care se cred st?pânele universului.
Silav sim?i c? se sufoc? pentru cuvintele lui Gebril, pentru iminen?a desp?r?irii de existen?a în Ghild?, pentru necunoscutul de Dincolo.
-Silav?!
Abia î?i auzi numele rostit de comandant. Se întoarse spre întreaga adunare. Membrii Nucleului a?teptau. Robele stacojii p?reau mai greoaie ?i parc? unite într-o mas? sângerie, ap?s?toare. Dac? avea s? spun? timpul minim vor crede c? e lipsit de curaj, de respect ?i de determinare. Termenul mediu îi ie?i singur pe buze ?i semn?tura se a?ternu ca în trans? sub degetele lui. Avea un contract! Un flux puternic îi absorbi imediat materia ?i, în ultimele zvâcniri prin care ar fi vrut s? p?streze ancorarea în infinit, sim?i cum pierde informa?ie dup? informa?ie, existen?a.
*
„Silvia!” Femeia deschisese ochii. Cerule, cât era de frumos iubitul ei! Urcase de pe c?rarea îngust? pe zidurile vechii cet??i ?i îi striga numele c?tre faleza sc?ldat? de soare ?i de valurile înspumate ale m?rii. Ea se ridicase din iarba cu miros de flori s?lbatice, î?i potrivise coroni?a pe care el i-o împletise ?i i-o a?ezase pe frunte ?i se gr?bise s? îl ajung?. Îmbr??i?area lui o luase pe nepreg?tite. Se rostogoliser? râzând în nisipul fin, iar el îi strecurase ademenitor în ureche „Te m?ri?i cu mine?”
Reluase acea scen? de nenum?rate ori în minte. P?rea s? o retr?iasc? de fiecare dat? când ajungeau la mare, ascultau valurile, iar ea se l?sa mângâiat? de soare. Îi venise din senin chiar ?i acum, când a?tepta ner?bd?toare s?-l nasc? pe primul lor copil. El o privea ?inând-o de mân? cu ochii plini de lacrimile bucuriei, ?tiind amândoi c? urma un eveniment unic, care avea s? întregeasc? colec?ia lor de clipe perfecte. Î?i iubea so?ul la nebunie, îl iubea deja pe micu?ul care îi f?cuse fiecare celul? din trup s? vibreze ?i ?tia cu siguran?? c? iubea la nebunie via?a. Ar fi putut s? spun? cu ochii închi?i cum avea de gând s? tr?iasc? al?turi de Geo. Înc? un copil sau doi, o cas? mare pe malul m?rii ?i o via?? tr?it? din plin cu iubire în fiecare secund?, minut, or?, zi, s?pt?mân?, lun?, an…
Durerea aspr?, care p?rea s? îi despice trupul, îi t?ie r?suflarea. Sufletul i se strânse cu un spasm necontrolat. Ceva nu era a?a cum trebuia! Na?terea nu era un proces u?or, dar aici era altceva. Geo o ?inea de mân? în timp ce era transportat? în sala de opera?ie. Ochii ei se înce?o?ar?. Sufletul începu s? ?ipe :„Nu mai am timp!” Trupul se crisp? o dat?, apoi se l?s? moale în voia gândurilor care d?dur? n?val? ca albinele în zilele secetoase. Via?a ei! Frumoasa ei via??! Iubitul ei so?! Minunatul ei copil pe care înc? nu îl întâlnise! Lacrimi amare începur? s? i se preling? pe obraji.
- Nu plânge, iubito, e?ti pe mâini bune!
Glasul acela care îi f?cuse nenum?rate declara?ii de dragoste, care o f?cea mereu s? râd? ?i care avea mereu ceva de spus, plutea undeva prea departe de ea. Anticip? fluxul puternic care se întindea dup? ea ?i sufletul încerc? s? strige din toate puterile existen?ei sale ancorate în infinit: „Ai grij? de el! Tu ai semnat pentru termenul maxim!”